Sonet încrâncenat

de Mihai LITINSCHI

E-un ger ca-n blesteme, dă-n clocot câmpia,
Săgeţi cristaline îţi biciuie-obrazul,
Nămeţii cât casa-nghiţiră zăplazul
Şi tot mai năpraznic vuieşte stihia.

images (1)

Cenuşă-i tot cerul, e alb tot pământul,
Copacii se-apleacă cerşind îndurare,
O mare de gheaţă, vălătuci de ninsoare
Îi zdrumică vajnic Măria-Sa Vântul.

images (2)

E Firea-ntr-o luptă pe viaţă şi moarte
Şi pare-nvârstată cu semne funebre,
Nimic nu se-nfruntă cu-aşa zvâcnete-acerbe,

furtuna1

Căci Iarna porunci oştii sale împarte,
Deplin e stăpână pe-ale cerului toarte!
Tenebre… furtună. Furtună… tenebre…

– dec. 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: