Sonet polar

de Mihai LITINSCHI

Spot de lumină-n hău de umbră abia mijind fură privirea
Şi umple zările tihnite sub vraja vântului solar,
Se unduiesc halucinante, imense draperii de jar
Şi mii de falduri diafane înveselesc nemărginirea.

E-un joc ameţitor de nuanţe, hazard de cuantică mişcare,
Reverberată-n luciul gheţii, fără vreo formă sau contur,
O capodoperă de artă din Universul cel mai pur,
Fiind sărutul ce-l primeşte Pământul îndrăgit de Soare.

O revărsare de culoare se-amestecă să se desprindă,
Semn din Eden de frumuseţe, minune-n stil diluvian,
Ca un capriciu demiurgic polii planetelor colindă,

Dovadă-a forţei creatoare a unui Geniu Suveran,
Zugravii heruvimi l-ascultă, la şevalete se perindă,
Să schimbe permanent tabloul rulat pe-al cerului ecran.

– febr. 2012