de Stelian Gomboş
Nici nu ştiu ce să spun sau cum să încep: ne aflăm la 25 de ani după jertfa sângeroasă a tinerilor români…
Deosebită cinste, aleasă gratitudine, adâncă recunoştinţă şi profundă preţuire lor!
În ce ne priveşte pe noi, Dumnezeu cu mila, suntem tot cam aceiaşi: la fel de epigoni şi de impostori, la fel de ahtiaţi după câştig rapid şi de îmbogăţire nechibzuită, la fel de mândri, de egoişti şi de trufaşi, tot orgolioşi şi ţâfnoşi, precum şi tare ipocriţi şi făţarnici!… Nimic nou sub soare!…
Îmi pare rău că progresele, reale, adevărate şi profunde, merg foarte încet, evoluăm în ritmul melcului, din toate punctele de vedere!…
De aceea, aşa stând lucrurile, eu personal îi rog pe ei să ne ierte, că nu ştiu în ce măsură am fost ori suntem vrednici de (toată) această jertfă a lor, altfel bine primită de Dumnezeu – Bunul şi Sfântul!
Reflectând şi meditând, acum, la ce am dobândit în urma acestei mişcări/revolte populare, vom constata că am dobândit libertatea de care nu ştim a ne bucura îndeajuns, oportunitatea şi bogăţia de care nu ne putem folosi în mod suficient, deschiderea şi receptivitatea de care nu ştim să profităm într-un fel anume, complet, şi tot aşa, mai departe!…
Datorită micimii noastre sufleteşti ne rezumăm la lucruri şi proiecte mici, sau la planuri începute dar neterminate!…
Dincolo de toate acestea este nevoie de o schimbare adâncă şi de o modificare profundă, care să pornească de la fiecare dintre noi, altfel jertfa compatrioţilor noştri din decembrie ’89 va rămâne una fără finalitatea dorită de către noi toţi, inclusiv de către ei, fără atingerea idealului la care aspirăm într-un suflet comun, acela al intrării şi vieţuirii, cu adevărat, într-o lume, realmente şi totalmente nouă!
Dumnezeu să ne stea alături, pentru a ne bucura împreună!
22.12.2014
e-Bibliotheca septentrionalis 