„Sfeşnic în rugăciune” sau un „Bocet de seară” al poetului Traian Vasilcău

Gelu Dragos

Gelu Dragoş

de Gelu DRAGOŞ

De la început, citindu-i, în prima zi de Crăciun poezia, recitind-o cu plăcere şi interes, am constatat că poezia valoroasă este universală, că reuşeşte să treacă graniţele de orice fel.

Crezul poetului Traian Vasilcău, printre altele este acesta: „Mori în mine viaţa toată / Şi în Domnul-niciodată”; Timpul poetulului basarabean: „Veacul nostru a fost doar un ceas. / Ai plecat, şi plecând, te-am rămas”; Poezia reprezintă pentru fratele de peste Prut: „Sublimă rană mi-i, taină şi cântec” şi se poate vindeca numai „c-o boală christică”; Credinţa lui este că: „Poet rămân, să beau lacrima lumii / Şi lacrima să-mi fie-n veci stăpână, / Mergând cu infinitul mână-n mână”.

Citind acest volum de poeme al confratelui Traian Vasilcău, cu o paletă largă de frământări şi nelinişti, de la cele personale la cele universale, de la cele „lumeşti” dacă îmi este permis să mă exprim aşa, la cele cu adevărat importante ce ţin de renaşterea noastră spirituală şi naţională, de eternitate şi ce lăsăm în urma noastră, consider că acest volum se putea numi şi „Nins de Cuvinte” ori pur şi simplu „Bocet”, nu că titlul nu ar fi potrivit.

Pline de metaforă şi simbolistică, deosebite sunt şi poemele „Blestem actual”, „Poem cu ţară”, „Cele trei vârste ale poemului”, „Cântec pentru dacii noştri”, şi ne reliefează o nouă faţă a poetului, aceea de cunoscător al Istoriei Poporului Român, din vremuri imemorile, dar şi din timpuri pe care le trăim, noi, contemporanii Domniei Sale.

Poetul Traian Vasilcău, foarte cunoscut în Republica Moldova, dar şi în România, membru al Uniunii Scriitorilor Români, autor a 47 de cărţi, în cea mai recentă carte, „Sfeşnic în rugăciune”, respectă regulile poeziei clasice, are prozodie ce tinde spre perfecţiune, în poemele religioase întâlnim ritualuri, pe care le cunoaşte bine, iar titlul volumului te duce cu gândul la astfel de poezie, dar surpriza pe care ne-o face poetul este că ea este o poezie de dragoste, şi printre altele ne vorbeşte cu o muzicalitate ieşită din comun de Dumnezeu sau/şi de femeie. Cartea va fi bine primită de publicul cu Limba Română în inimă, dar pentru poet premiile nu sunt atât de importante: „Doar Nobelul ceresc în veci contează, / Cum nu e nici un premiu pământesc. / Poţi să şi mori, în Domnul înviază / Tot ce e crin în strai jertfelnicesc”.

Se poate observa că poetul Traian Vasilcău are lecturi poetice serioase, iar poemele au o sensibilitate preponderent depresivă. Ar fi interesant dacă poetul ar renunţa la „chingi” şi ar scrie în vers liber, consider că surprizele ar putea fi spectaculoase!

În concluzie, avem de-a face cu un poet basarabean autentic, matur, foarte valoros, pentru care CUVINTELE şi CREDINŢA reprezintă TOTUL, este esenţa trecerii noastre prin lume. Felicitări!

25 decembrie 2014
Lucăceşti, Maramureş

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: