ANSAMBLUL FOLCLORIC „STEJARUL” DIN FINTEUŞU MARE, LA 40 DE ANI DE EXISTENŢĂ

afis_Ansamblul Stejarul_Finteusu Mare

de Andrei DRAGOŞ

Maramureşul, ţinut al legendarilor voievozi şi ctitori de ţară Dragoş şi Bogdan, al haiducului Pintea Viteazul, reprezintă una din cele mai interesante zone din România, din foarte multe puncte de vedere: bogăţii ale subsolului, celebrele livezi de meri şi pruni cu deosebita horincă care dezleagă cea mai împietrită limbă şi deschide orice lacăt, cu codrii seculari şi falnici care au fost ocrotitorii moroşenilor în vremuri de restrişte, iar lemnul este materia primă pentru acea măiestrie de a făuri celebrele porţi şi bisericile unice în lume.

Aici, pe văile Vişeului, Izei, Marei, pe Lăpuş, Bârsău şi Someş, trăiesc din cele mai vechi timpuri românii, urmaşi ai dacilor liberi, care au făurit una din cele mai valoroase arte tradiţionale din Europa. Cântecul, dansul, portul popular, obiectele de decor casnic (cergi, ţoluri, ştergări, perini), obiceiuri de peste an şi din viaţa omului, ritualurile de la naştere, botez, nuntă şi înmormântare, clăcile şi şezătorile, fantasticul moment al Crăciunului şi al sărbătorilor de iarnă, acele minunate colinde, mulţămite, şi cete de colindători care preamăresc Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi trecerea în noul an, toate acestea sunt un tezaur al nostru, al moroşenilor.

Alături de limba română, ele constituie actul de identitate al naţiei române. Până mai avem aceste inestimabile comori, până mai vorbim acea limbă dulce şi armonioasă, care este româna, reprezentăm una din cele mai valoroase entităţi naţionale de pe glob. Nichita Stănescu spunea… Limba română este patria mea.

În timp, aceste valori au trezit interesul multor cercetători – lingvişti, muzicologi, etnografi, care au studiat aici, în Maramureş, acest fenomen (arta tradiţională din Maramureş).

Au venit şi au stat aici, pe meleagurile noastre, şi au imortalizat în articole, lucrări mai ample, filme, fotografii, scrieri de partituri cei mai renumiţi folclorişti din ţară, iar în ultimul timp Maramureşul reprezintă sursa de inspiraţie şi linişte sufletească pentru japonezi, englezi, irlandezi… Dar cum să nu cauţi un asemenea colţ de rai, unde se află cu siguranţă cel mai interesant cimitir din lume, Cimitirul Vesel din Săpânţa şi minunata şi superba construcţie din lemn, loc de rugă şi linişte, Mănăstirea Bârsana.

Toate aceste valori trebuiau şi trebuie culese, conservate şi transpuse scenic, prezentate în lume pentru a ne face cunoscuţi în plan mondial, atât prin creaţia cultă de inspiraţie folclorică, cât şi prin păstrarea autenticităţii etnofolclorului. În felul acesta au apărut instituţii de profil, unele de amatori, dar în mod deosebit profesioniste, care au posibilitatea şi capacitatea de a observa, aprecia şi transpune scenic aceste valori.

prof. Andrei-DragosJudeţul Maramureş din punct de vedere etnografic este împărţit în patru zone: Maramureşul istoric, Ţara Lăpuşului, zona Codrului şi Ţara Chioarului. Aici, în sudul judeţului, în Ţara Chioarului, se află satul copilăriei mele, Finteuşu Mare, aşezat la poalele unor dealuri domoale, cu înclinaţie sud-estică, tocmai bune pentru cultivarea pomilor fructiferi şi a viţei de vie, iar în lunca râului Bârsău şi în jurul acesteia se cultivă cereale.

Finteuşu Mare este atestat documentar în 1205, când regele Andrei al II lea al Ungariei donează comitelui Toma din familia Hont de Sătmar pădurile Keikus (Chechişul de azi) şi Fentews (Finteuş), păduri care aparţineau anterior obştii româneşti a Cândeştilor, pentru credinţă faţă de rege în luptele cu împăratul Germaniei. În document se arată că pădurea Fentews este vecină cu pădurea Keikus şi este străbătută de râul Lăpuş şi mărginită de râul Someş. Atestarea documentară a unor localităţi cu un toponim bine definit, cu delimitări geografice bine conturate, cum sunt cele două păduri, presupune o activitate şi existenţă umană mult anterioară în spaţiul respectiv. Pentru spaţiul la care ne referim, existenţa umană este marcată de descoperirile arheologice de la Finteuşu Mic, descoperiri datate în epoca bronzului, dar şi cele de la Valea Chioarului, Ilba, Seini, localităţi aparţinătoare tot Ţării Chioarului.

După invazia tătarilor din 1241, care a pricinuit mari pierderi ţinutului, s-a hotărât construirea unei cetăţi de piatră pentru a apăra ţinutul de năvălirile barbarilor. Cetatea a fost construită pe o înălţime de deal, în hotarul satului Berchezoaia de astăzi. La construcţia cetăţii s-a folosit piatră, kovar, în ungureşte, de unde şi denumirea de Cetatea Chioarului. Construcţia a rezistat până în anul 1713, când din ordinul habsburgilor, este dărâmată prin dinamitare, iar centrul districtului se mută la Şomcuta Mare.

*

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

6 iunie 2010

După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Naturale şi Agricole şi o petrecere de trei ani, dintre care unul la Şcoala cu clasele I-X din Săpânţa şi doi la Şcoala cu clasele I-VIII din Curtuiuşu Mare (localităţi reprezentative privind arta tradiţională a judeţului nostru, prima prin Cimitirul Vesel, dansul şi cântecul moroşenesc şi deosebitele cergi ţesute din lână vopsită în culori vegetale, iar al doilea prin celebra trupă de dansuri populare pe care am readus-o în activitate şi cu care am realizat prima emisiune la TVR), am fost adus în satul natal, Finteuşu Mare, în calitate de profesor-director la şcoală.

A fost un mare avantaj, din toate punctele de vedere – profesional, material şi spiritual, cu o singură excepţie: am pierdut valoroasa trupă de dansatori din Curtuiuş şi, pe moment, posibilitatea de a-mi manifesta marea mea pasiune pentru cântul şi dansul popular. Trebuie amintit aici că în Curtuiuşu Mare erau şi valoroşi instrumentişti, cu un repertoriu deosebit: familia Ciucur Victor şi Vasile, Beniamin Tuns, Ghiţă Avram, cu care eram în relaţii foarte bune, iar vestita familie de muzicanţi, Negrea – Victor, Valer, Ionel, Gheorghe şi cumnaţii lor – a plecat din Finteuş la Baia Mare, membrii familiei Negrea fiind angajaţi ca instrumentişti la Ansamblul Folcloric „Maramureşul”, actualul Ansamblu Folcloric Naţional „Transilvania” în fruntea căruia se află astăzi o fostă membră a Ansamblului Folcloric „Stejarul” (ansamblu despre care voi vorbi mai jos), Iuliana Maria Dăncuş.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAm ajuns la Finteuş într-o şcoală cu un număr de elevi mai mare, cu un colectiv didactic cu o experienţă deosebită, în faţa cărora trebuia să mă impun prin calităţile şi priceperea mea, să mă integrez în noul colectiv de cadre didactice şi în viaţa spirituală a satului. În scurt timp, am luat hotărârea de a înfiinţa în cadrul şcolii un ansamblu folcloric cu scopul de a culege, valorifica, conserva şi transpune scenic creaţia populară din nord-vestul României. Nu era ceva ce depăşea posibilităţile, experienţa şi cunoştinţele mele în domeniu, deoarece în anul şcolar 1965-1966 am format prima echipă de dansuri populare la Şcoala din Fărcaşa, iar cele două şcoli amintite anterior, Săpânţa şi Curtuiuşu Mare, mi-au dat posibilitatea să mă familiarizez şi să câştig experienţă în acest domeniu, la Săpânţa cu dansul şi tradiţiile din Maramureşul istoric, iar la Curtuiuş cu dansul din Chioar, aici activând anterior unul din cei mai vestiţi instructori de dans popular, Nicolae Nistor, originar din Posta, sat vecin cu Finteuşul.

În octombrie 1974 am făcut selecţie pentru o trupă de dansuri populare, alegând elevi din clasele V-VIII, şi am început repetiţiile pentru a pune în scenă dansul din Chioar, propunându-mi ca la serbarea pomului de iarnă pe care l-am programat pentru a treia zi de Crăciun, să ieşim în scenă. Această idee presupunea multe lucruri: conceperea suitei de dansuri alcătuită din „dans din capăt” sau „de arăduit”, „scuturat”, „contrănesc”, „mânânţăl” şi „învârtită”; pentru aceasta am apelat şi la unii consăteni, care m-au ajutat, apoi am început conceperea şi confecţionarea costumului popular pentru fete şi băieţi, căutând modelele vechi din sat, de la care am copiat croiul şi decorul cusăturilor colorate. Cu toată sinceritatea, nu credeam că voi reuşi atât de uşor în demersul propus, dar finteuşenii sunt oameni iubitori de frumos, de artă mai ales, că aici funcţiona în momentul respectiv corul bărbătesc dirijat în perioada respectivă de colegul meu, învăţătorul Valeriu Coteţi, care pregătea şi corul şcolii. În linii mari, de Crăciunul anului 1974, am avut gata trupa de dansuri şi, cu mici lipsuri, şi costumaţia pentru dansul de Chioar. Ieşirea în scenă a fost un succes deosebit, era pentru prima dată când copiii din Finteuş dansau în mod organizat pe scenă, în costume adecvate, cu orchestră, şi ştiţi ce fericiţi se simt părinţii când îşi văd copiii făcând ceva deosebit, de fapt întreg spectacolul de sfârşit de an calendaristic a fost la superlativ, cu grup de colindători şi cu pluguşor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

22 iunie 2008

În vacanţele de iarnă, în şcoală funcţiona clubul elevilor, unde se jucau tenis de masă, şah şi făceam repetiţii la dansuri. În luna ianuarie am conceput o altă suită de dansuri, specifică zonei de pe Fişculaş, dansuri pe care le-am numit „Roatele de la Preluca”. Această suită avea patru „fogaşe”: „bătrânescu” („danţ de arăduit” mult mai lent), „patru paşi”, „şapte paşi” şi o „învârtită rară”; având şi solişti vocali, ne puteam considera un ansamblu, nu doar o echipă de dansuri. Problema dificilă a ansamblurilor folclorice în general a fost, este şi va fi asigurarea unui acompaniament muzical adecvat şi de calitate (orchestra). La ansamblul nostru, acest inconvenient a fost rezolvat de colegii mei de trupă cu care cântam la diferite evenimente (nunţi, botezuri, baluri etc.).

În iunie 1975, am participat pentru prima oară la festivalul anual de folclor „Stejarul” organizat de Consiliul Judeţean al Pionierilor şi al UTC-ului, care se desfăşura în pădurea cu acelaşi nume de lângă satul nostru, unde am fost cooptaţi ca şcoală organizatoare. Acest festival a fost organizat câteva ediţii şi după evenimentele din 1989, apoi, ca multe lucruri deosebite, a fost abandonat, apărând în plan judeţean alte festivaluri şi manifestări. La această manifestare culturală participau grupuri folclorice reprezentative ale judeţului Maramureş şi formaţii invitate din alte judeţe, festivalul având caracter interjudeţean, dând posibilitate participanţilor să cunoască arta populară din diverse zone ale României, să legăm prietenii şi relaţii de reciprocitate.

Absolvenţii şcolii noastre au urmat cursurile liceelor din Baia Mare, unde au activat şi în formaţiile de dansuri ale acestor instituţii, iar mai târziu au activat în ansamblurile folclorice de la diferite întreprinderi băimărene, unde erau angajaţi. Instituţiile şi întreprinderile aveau obligaţia de a susţine formaţiile artistice şi de a participa la marea mişcare artistică numită „Cântarea României”, care, cu mici excepţii, a fost cea mai mare mişcare de amatori din România.

Ansamblul Stejarul_la_emisiunea_tvr1_O_data_in_viata_Bucuresti_2010Tinerii din Finteuş au acumulat experienţă şi priceperi coregrafice din diferite dansuri pe care le practicau în formaţiile unde activau în paralel cu cea din satul nostru, dându-ne posibilitatea să abordam dansuri din toate zonele folclorice ale Maramureşului şi să abordăm şi alte zone din Transilvania, punând în scenă suită de dansuri din Bistriţa şi „feciorescul” din Câmpia Transilvaniei. În timp, am pregătit nunta din Chioar, cu care am realizat două filmări la TVR, una cu regizorul Ioan Filip şi una în cadrul emisiunii „Zestrea românilor”, realizată de soţii Stoica.

În august 1976, profesorul Valentin Băinţan preia conducerea Corului Bărbătesc din Finteuş şi în scurt timp reuşeşte ca această trupă de ţărani să devină un cor etalon în mişcarea corală românească, aici să vină multe personalităţi din domeniul artei, culturii şi personalităţi politice. Spectacolul prezentat în faţa acestora cuprindea întotdeauna şi un program al ansamblului „Stejarul”, în felul acesta devenind cunoscuţi în plan naţional.

Au trecut 40 de ani în care ansamblul nostru a reprezentat cu onoare cultura tradiţională din Maramureş în ţară şi în afara României, am participat la festivalurile organizate în plan judeţean: Hora la Prislop, Tânjaua de pe Mara, Târgul cepelor de la Asuaj, la Băiţa de sub Codru, Satulung Mireşu Mare, Recea, Remetea Chioarului, la Festivalul „Primăvara maramureşeană”, la Sărbătoarea Castanelor, la Festivalul „Cântecele Oltului” de la Râmnicu Vâlcea, sau spectacol pe scena Sălii Palatului din Bucureşti; în 1980 am realizat emisiunea pentru pionieri „Tot înainte”, în regia lui Mihai Cabel, în care, pe lângă muzică şi dans, au fost prezentate preocupări agrare ale copiilor din Finteuş. Dar importante sunt şi prezenţele ansamblului pe scenele din străinătate. O bună perioadă, Ansamblul folcloric „Stejarul” a activat ca ansamblu al Casei de

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

20 iunie 2008

Cultură a Tineretului din Baia Mare, perioadă în care speram să facem un schimb cu un ansamblu similar din Szczecin – Polonia, unde aveam bune relaţii prin prietenul nostru Felix Kolanda, un bun vorbitor de limbă română, care a facilitat participarea multor coruri din România la Festivalul Coral de la Międzyzdroje. Am făcut pregătiri deosebite, am intervenit până la C.C. U.T.C., dar a fost zadarnic, tinerii români primeau foarte greu dreptul la călătorie în afara graniţelor ţării, iar Polonia, prin mişcările anticomuniste, care au început să se manifeste încă din anul 1980, se credea că ar putea avea o influenţă negativă asupra tinerilor din ansamblul nostru, aşa că acţiunea a căzut.

Au venit mişcările din decembrie 1989, care au schimbat radical lucrurile în România, aşa că am îndrăznit să reluăm dorinţa noastră de a evolua cu ansamblul în afara României. Am apelat iar la bunul nostru prieten Felix Kolanda, care ne-a facilitat un schimb cu Ansamblul Naţional de Dansuri „Andjiniş” din Riga, Letonia. Ansamblul leton a venit la Finteuş în prima parte a lunii iulie 1990, bineînţeles a sosit la Finteuş şi Felix Kolanda. Cele două ansambluri au susţinut două spectacole – unul pe scena din Finteuş şi unul la

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

la mormântul lui Ion Şiugariu

Cluj-Napoca. Ansamblul nostru a plecat în Letonia în prima parte a lunii august 1990, trecând prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Belarus, Lituania şi Letonia. Drum lung, de 1800 de kilometri. În care am vizitat mai multe oraşe şi lagărul de concentrare nazist de la Majdanek. În drum, la Biala Podlaska, în estul Poloniei, era un mare târg (talcioc) unde se vindeau de toate – noi am reuşit să ne vindem conservele de carne şi coniacul şi să ne cumpărăm… blugi! Aici i-am preluat pe domnul Kolanda şi pe Alek Voitkun, care ne-au însoţit la Riga, ultimul aranjându-ne cazarea pentru o noapte la Voronovo, în Lituania. În drumul spre Riga, autobuzul nostru a dat semne de oboseală şi s-a defectat, aşa că a rămas la Riga, iar noi am revenit acasă cu un autocar de la „Inturist” din Riga, iar la întoarcerea autocarului leton, am dus un motor şi o echipă de mecanici şi am repatriat maşina. Toate peripeţiile din acest prim turneu au fost surprinse de către regretatul publicist şi scriitor băimărean Vasile Radu Ghenceanu în volumul „Paralele şi memorie”. Au urmat alte ieşiri peste hotare, în Polonia la Kąkolewnica, la Festivalul de folclor „FYRTEK” din Tarnowskie Góry, la Târgul de turism din Bielsko Biala, în Ungaria la Festivalul de folclor „Folk dance Net Forever” de la Szolnok, la zilele oraşului Hódmezővásárhely.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

la Cornaux (Elveţia)

Satul Finteuşu Mare este înfrăţit cu comuna Cornaux din Elveţia, relaţie care durează din 1990. Prietenii noştri ne-au facilitat multe lucruri, atât materiale, legate de dotarea şcolii, a grădiniţei, de realizarea reparaţiilor capitale de la localul corului, dar foarte

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

la Doubs (Elveţia)

importantă a fost posibilitatea corului nostru şi a ansamblului folcloric de a evolua pe scenele din Elveţia. La împlinirea a 15 ani de relaţii de prietenie între Cornaux şi Finteuşu Mare, Ansamblul Folcloric „Stejarul” a susţinut cinci spectacole pe scene şi în spaţii neamenajate (în debarcaderul de la Doubs, şi în ştrandul La Tène), iar la împlinirea a 800 de ani de atestare documentară a localităţii elveţiene am fost invitaţi să susţinem două spectacole – unul în cadrul manifestării oficiale, şi unul seara, la masa comună.

În anul 2009, Asociaţia Culturală „Ovidio” din Torino – Italia a invitat ansamblul nostru pentru o serie de spectacole prezentate pentru românii care lucrează şi locuiesc în nordul Italiei. Sub genericul „Floarea tinereţii”, în perioada 25-28 iunie 2009, împreună cu Ansamblul „Flori de Bucovina” al Centrului Universitar din Suceava, am susţinut trei spectacole în oraşele Torino şi Chieri şi am participat în localitatea Pavarolo la „Sărbătoarea prunelor”. Toate acţiunile au fost cuprinse în cadrul manifestărilor prilejuite de Festivalul „Teatrului pe stradă”, care se desfăşura în perioada respectivă în oraşul Chieri.

Tot în anul 2009, au venit la noi într-o cercetare specialişti în arta coregrafică din SUA, Canada şi Hong Kong, însoţiţi de coregrafii de la Centrul Naţional de Valorificare a Creaţiei Populare, care au fost încântaţi de autenticitatea spectacolului prezentat. Tot în anul 2009, la Finteuş a poposit Ansamblul „Vitrifolk Vitrival” din Belgia, membrii căruia au dorit să înveţe şi chiar au învăţat un dans din Chioar.

Au trecut 40 de ani, s-au schimbat generaţii în cadrul ansamblului, dar dragostea şi dorinţa de transmitere din generaţie în generaţie a tradiţiilor populare rămâne, iar noi ne păstrăm acea entitate care ne defineşte ca naţiune.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: