Sonet confuz

de Mihai LITINSCHI

Întreb: de ce ne naştem egali de la natură
Şi ne purtăm destinul atât de diferit?
Este Geneza noastră un adevăr – un mit?
Sunt Timpul, ca şi Spaţiul, chiar fără de măsură?

Ce lege rânduieşte stelara fortăreaţă
Ca totul să decurgă asiduu şi perfect?
Cum – lumea cumpăneşte Sublimul Arhitect
Că-n veşnica-nfruntare – din Moarte naşte Viaţă?

Care e sensul Vieţii? Ce-nseamnă Nefiinţă?
De ce misterul ăsta e-un zid de nepătruns?
Şi dacă timpul moare, cum este cu putinţă

Că Sufletul e veşnic – şi-n zbor unde-a ajuns?
Întreb – şi mă-nfioară atâta neştiinţă
Şi-o veşnică-ntrebare e singurul răspuns.

– febr. 2014