CÂNTECUL DIN ZONA PRELUCILOR

100_7984

DE LA VOCEA STRĂBUNILOR, LA CONTEMPORANEITATE

de Iuliana-Andrea POP

Zona Prelucilor, apropiată de zona Chioarului, dar şi cu puternice influenţe lăpuşene, păstrează încă numeroase creaţii lirice de demult, fără însă a fi refractară la nou.

Există aici cântecul numit horea, care acompaniază evenimentele obişnuite ale zilei, împrumutând câte puţin din bucuriile, dramele sau pur şi simplu trăirile creatorului său, din felul său de a fi.

Când prezentul nu aduce împlinirea dorinţelor, creatorul sau purtătorul de cântec este sub imperiul dorului de „binele ce-a fost”, după cum spun bătrânii.

Mărg în lume după bine,
Viu acasă, n-am pă nime.
Ţâp pticioru păstă prag,
Tăt îl ţâp şi iară-l trag,
Dacă-n lume n-am om drag.
(Informator: Rozalia Florian, 87 de ani, Preluca Veche, 2010. Culegător: Ana Bisztricki Florian din Preluca Veche)

100_7855

De dată mult mai recentă, după cum am înţeles de la localnicii din Preluca Nouă, este cântecul epic cu puternice accente lirice prin intensitatea sentimentelor transmise Foaie verde, spic mohor, care ilustrează o întâmplare care a frânt definitiv destinul unui fecior al locului, Ionuc a lui Petrea lui Ilie, din localitatea Dealu Corbului, învecinată cu Prelucile. La vârsta de numai 18 ani, după un conflict cu autorităţile comuniste, băiatul a fost împuşcat la o margine de sat, între comuna Vima Mică şi satul Sălniţa, şi îngropat într-un loc neînsemnat cu cruce, unde „îi numa pământ neted”, drept „pedeapsă” suplimentară post-mortem pentru că s-a răzvrătit împotriva regimului. Fata care l-a iubit se pare că a fost creatoarea cântecului, ea înălţând, astfel, în ideal, semnul crucii şi ca simbol de iubire curată:

Foaie verde, spic mohor,
Am iubit on dezertor.
Şi iar verde viorea,
Dezertor, viaţă grea
Vin jindarii şi ţî-l ia,
Şi tu rămâi singurea
Cu doru şi dragostea,
Ca un pui de rândunea.
Când îi dragostea mai dulce,
Vin jândarii şi ţî-l duce
Doi ’nainte, doi ’napoi,
La conţîliu de război,
La conţîliu Timişorii,
C-acolo duc dezertorii.
Şi de-acolo l-o luat
Şi l-o dus şi l-o-mpuşcat
La o marjine de sat.
– Hai, mândruţă,-n deal la Vima
Să vezi unde mni-i [mi-e] hodina
Fără cruce şi sălaş,
Fără pânză pă obraz.
(informator: Ioan Florian, 61 de ani, Preluca Nouă)

100_7945

Rămânând în registrul liricii erotice, de expresie a generaţiilor tinere dintotdeauna, amintim că Prelucile nu duc lipsă de cântece care slăvesc nemărginitul dor de viaţă şi de iubire. Bătrânii de aici îşi amintesc că acestea erau cântate atât la nunţi, cât şi în cadru mai restrâns, la şezători sau chiar în cadru privat, de către fecior mândruţei sale. În aceeaşi sferă se înscrie cântecul de dor. Se cunosc în zona etnofolclorică Preluca Veche numeroase astfel de cântece (întâlnite, de altfel, şi în alte zone), dar nu o dată creaţia s-a îndepărtat mult de sursa primară, suferind „modernizări” – stilizări, imitaţii prozodice ale poeziei culte, tematică erotică romanţioasă, dulcegării, deşi versurile sunt caracterizate de tragism. Astfel că, pe lângă cântecele curat populare, menţinute în tradiţia celor vechi şi îndelung decantate stilistic, putem auzi astăzi în Preluci versuri ca acestea:

De cântece răsună codrul,
În faptul mândrei dimineţi.
La casa mică din poiană,
Descalecă un călăreţ.
– O, bună ziua, mătuşică!
Iubita unde mi s-a dus?
– Pe pat de moarte, sărmănica,
Acolo-n camera ei, sus…”
(informator: Petre Florian, 90 de ani)

100_7994

Sau cunoscute romanţe, asimilate, cu unele modificări, creaţiei actuale a satului:

Mândra mea de altădată,
Dorul meu te-aduce iar
Să-nşirăm pe-un fir de aur
Boabe de mărgăritar…

Un sentiment uşor tragic şi nostalgic, dar compensat ludic prin includerea în text a unor cuvinte fără sens (conţinând totuşi clare sugestii în suport pur fonetic – ceva de resort onomatopeic) şi „zise” într-un ritm exuberant, ca de joc în tempo rapid, găsim în versurile absolut remarcabile:

La fereastra mîndrii mele
Răsărit-o, lighidilidombai,
Logodilihenghel, două stele.
Nu ştiu: stele răsărit-o, răsărit
Ori mîndra s-o, lighidilidombai,
Logodilihenghel, logodit…
(Petre Florian)

Badea Petre Florian, unul dintre vârstnicii satului, spune că pe vremea lui tinerii făceau din „drăgosteli” un adevărat joc, care devine principala sursă de inspiraţie pentru cântecul liric de dragoste. Totuşi, ne asigură el, acest joc nu iese din limitele bunei-cuviinţe, fiind mai degrabă o pândă, o aşteptare a celui ales, înregistrând emoţia îndrăgostitului care aşteaptă „la marjinea codrului”, sub clar de lună, să vină pe cale mândruţa. Un joc adolescentin de despărţire şi de împăcare, imaginea unei trăiri joviale, tandre şi-n acelaşi timp marcate de instabilitate – cam astfel se arată cântecul izvorât parcă din lumi mai bune, mai curate.

100_7476

Nu lipsesc, bineînţeles, din tezaurul liricii prelucane nici creaţiile care au ca sursă de inspiraţie viaţa în cătănie, cu asprimile ei, tratamentul inuman, de multe ori, şi spectrul morţii. Unele se mai cântă şi astăzi. Am ales unul, spre exemplificare, deşi are influenţe ale poeziei culte:

Plânge printre ramuri luna,
Nopţile-s pustii,
Că te-ai dus întotdeauna
Şi n-o să mai vii.
Pe cărările umblate,
Noi te-am căutat –
Te-au uitat până azi toate,
Şi-ai tăi te-au uitat…

Din păcate, în ultima jumătate a secolului trecut, cu al său regim comunist, în satele noastre s-a înregistrat neglijarea sau chiar abandonarea temelor din bătrâni. Imaginea feciorului sau a fetei îndrăgostite este înlocuită de cea a lui bădiţa-tractoristul, minerul, şoferul sau muncitorul de uzină, care-şi poartă în suflet în primul rând iubirea pentru partid şi nu pentru mândruţă. Se afirmă, totuşi, în comunitate, în această perioadă, cântecul sau strigătura satirică, în forme îndrăzneţe, cu aluzii la un sistem care se lăuda că făureşte destinul fericit al oamenilor. Se fac, în unele, referiri la conducătorii comunişti, dar acestea au fost cântate mai mult în intimitatea caselor şi foarte rar în public, pentru că cei care au lansat asemenea texte şi-au ispăşit cutezanţa în închisoare:

Cobori, Doamne, pe pământ
Să vezi Stalin ce-o făcut!
O făcut din cai, măgari
Din ţâgani, funcţionari!
Şi le-o dat genţi şi paltoane
Şi i-o trimăs pă raioane…

100_0183

În prezent, comunitatea din zona Prelucilor, în funcţie de vârstă şi de preocupări, se orientează spre două forme de cultură populară. Cei mai vârstnici nu sunt interesaţi de cântecul cu caracter novator şi îl promovează încă pe cel din „vremea lor”. Generaţiile tinere preferă cântecul nou, nu întotdeauna de bună calitate. Trebuie însă să credem că tinerii vor găsi până la urmă echilibrul, vor depăşi criza acestei perioade de radicale schimbări pe care o traversăm şi că se vor găsi printre ei destui care să ducă mai departe frumoasele cântece bătrâneşti din zona Prelucilor.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: