de Ion GEORGESCU-MUSCEL
au loc alunecări de teren
în ţara mea cu prelungite ploi
se prăbuşesc năzuinţe în oameni
se-aprind în presă gratuite focuri
şi face râie peisajul pe alocuri…
mă-ntorc de la azi la ziua de ieri
şi-mi place să cred că s-ar întâmpla
să fie-alunecări de cer pe undeva –
prăbuşiri de azur peste suflete triste
să rămână buimacă de-atâta frumos
obştea ieşită la treburi pe câmp
vise de noapte cu aripi şi zbor
să fie trăite şi ziua aievea…
s-avem iertarea în meniul zilei
ar ninge peste noi zăpezile de miei
şi ne-am trezi troieniţi de idei…
au loc alunecări de cinste-ntre oameni
şi nu e făraş s-adune din noi lehamitea
mă fericesc să pot cugeta la poiene cu flori
ce treabă avem noi iubito cu zarva de-afară
era un timp când vinovaţi de iubire
nu erai nici tu / nu eram nici eu –
atunci ne gândea Dumnezeu.
Baden / Iulie 2012