de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Dragii mei enoriaşi!
La început de an 2015, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră şi a celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranţa şi credinţa, să aveţi pace, linişte sufletească, bună înţelegere şi trăire în Duh şi în Adevăr! La mulţi şi fericiţi ani!
*
La cumpănă de ani. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!
Vă mulţumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-aţi dat în cursul anului 2014! Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit cu colindul, atât la Crăciun, cât şi la Bobotează, după datina străbună, ca nişte adevărate familii de creştini! Vă mulţumim cordial pentru darul ce ni l-aţi făcut, fiecare după voia şi posibilităţile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoinţa creştinească şi românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!
La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanţ fiecare dintre noi cu privire la viaţa noastră, la familiile noastre, la speranţele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile şi rânduielile acestea ale anotimpurilor, viaţa ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Aşadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume şi să ne facem un examen de conştiinţă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieţii noastre de până acum, cu toate ale sale bune şi rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi şi Dumnezeu. Ia gândiţi-vă, aţi găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roşească obrazul la gândul că va vedea-o Cel de Sus? Sau chiar şi numai ceilalţi semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutaţi, de asemenea, să socotiţi dacă aţi făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soţul, soţia, copiii, părinţii, socrii, cumnaţii Dumneavoastră să aibă o rază de fericire când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când aţi vorbit, când aţi muncit împreună. Vedeţi dacă aţi făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-aţi făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteţi împăcaţi cu Dumneavoastră înşivă, cu cei din jur şi, mai ales, cu Dumnezeu. Încercaţi să vă imaginaţi că în clipa următoare aţi fi chemaţi înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveţi, oare, bagajul făcut? Sunteţi, într-adevăr, pregătiţi de marea călătorie? Aveţi suficiente argumente ca să vă apăraţi la dreapta judecată pentru faptele săvârşite în această viaţă? Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani. Faceţi planuri pentru familia Dumneavoastră, dar ţineţi seamă şi de ceilalţi membrii ai familiei. Vedeţi dacă şi lor le place şi dacă sunt de acord cu ceea ce vreţi să faceţi. Numai aşa va fi armonie şi unitate în casa Dumneavoastră şi nimănui lehamite nu-i va fi, că staţi sub acelaşi acoperiş! Dumnezeu să vă ajute şi să fie bine!
Să dea Dumnezeu ca anul acesta să fie anul reunirii României cu Moldova! Amin!
*
Starea parohiei (II). În numărul trecut al „Scrisorii pastorale” făceam o analiză amănunţită a vieţii religioase din parohia noastră din cursul anului 2014. Colindul cu Botezul ne determină să venim cu câteva completări, pe care le considerăm absolut necesare. În primul rând, mulţumim lui Dumnezeu că avem asemenea creştini în parohia noastră, care păstrează atât cât se mai poate tradiţiile noastre strămoşeşti, credinţa şi datinile. Veniţi în număr mare la biserică în duminici şi sărbători, sunteţi ataşaţi de biserică, nu batjocoriţi slujitorii bisericeşti, ci, dimpotrivă, avem semnale că vorbiţi chiar mai bine decât ar trebui despre preotul Dvs. Aveţi în casele Dvs. icoane, candele, atmosferă creştinească. În majoritatea caselor icoanele sunt aşezate pe peretele dinspre răsărit, pe acel perete nu mai sunt tablouri, postere, decupaje din reviste cu mâţe, câini, lei, şerpi, femei goale şi alte bazaconii de acestea. Am găsit case în care cărţile primite de la parohie în ultimii ani erau aşezate pe masă, în mijlocul camerei, ca într-o sală de lectură dintr-o bibliotecă. Aceleaşi cărţi le-am văzut în multe case în biblioteci, în altele ele singure formau „biblioteca” familiei. Au fost câinii legaţi, nu am mai auzit înjurături şi alte vorbe grele la adresa lor. Ce-i drept, pe ici pe acolo, am mai găsit câte o casă nelegată şi câte un câine nevăruit, dar n-a fost grav! Am putut să ne dăm seama cât de rezistentă e stofa din care sunt făcuţi pantalonii popii. Şi câinii care au tras de ea au rămas surprinşi! Aproape toţi enoriaşii noştri ştiu să se închine corect. Am mai întâlnit câteva cazuri, în care oameni în toată firea nu ştiau acest lucru: fie făceau nişte rotocoale cu mâna, parcă s-ar fi apărat de muşte, fie dădeau din mână, parcă ar fi tras la ferestrău. Sunt câţiva enoriaşi, pe care-i putem număra pe degetele de la o mână, care evită în mod sistematic, de ani buni, să-şi arate faţa cu prilejul colindului. Altfel spus, fug de icoană, de cruce, de aghiazmă! Nu putem pune, deocamdată, un diagnostic definitiv, fiindcă mai trebuie făcută şi proba cu tămâie! Sunt cazuri puţine, câteodată unice, dar ele mai există, totuşi. Ruşine să-i fie preotului!
De treizeci şi cinci de ani suntem împreună şi în fiecare an v-am explicat, fie verbal, fie în scris, că la Crăciun nu vin în casa Dvs. ca să fac molitvă porcului, ci colindul are alt rost. Încă am mai găsit case cu acel prilej, în care cineva din familie iese la poartă să-i spună preotului: „– Părinte, eu n-am avut porc!” sau „– Părinte, eu nu l-am tăiat!” Că unii dintre Dvs. doresc să facă şi molitva cărnii, este foarte bine, dar aceasta nu este obligatorie. Este o rugăciune, o slujbă şi atâta tot. La fel de bine se poate face şi sfinţirea casei, a fântânii etc. Busuiocul donat de Domnul Dumitru Gâscă din Piatra Neamţ a fost o frumuseţe şi îl vom mai folosi şi-n anii următori. Atât de bine a fost ambalat, că nu am putut să rupem din el crenguţe şi să le dăm fetelor. O să fie o problemă, fiindcă ne rămân fetele nemăritate!
În Malovăţ s-au făcut multe construcţii noi, s-au consolidat ori s-au extins altele mai vechi, s-au amenajat frumos, au fost dotate cu multă aparatură, ceea ce arată că nivelul de civilizaţie s-a ridicat simţitor. Mai puţin s-a întâmplat acest lucru în Bârda. Vorbe amuzante, nevinovate, am auzit destule şi anul acesta: „– Este rău, dar tot e bine!” Dacă e vorba de porci, remarcăm că şi anul acesta au fost destul de mititei. Nu mai sunt porcii de altădată, care umpleau câte două postăvi cu carne! Nu mai sunt nici câinii de altădată! Acum predomină pechinezii! Criza economică se resimte peste tot. Chiar starea Dvs. de spirit, îngrijorarea faţă de nevoile de azi, de mâine, spune acest lucru. Mulţi, foarte mulţi nu aveţi serviciu, mulţi sunteţi plecaţi în ţară sau peste hotare la muncă. Sunt copii lăsaţi în grija bunicilor, în grija rudelor. Lipsa părinţilor se resimte în timpul anului, atât la şcoală, cât şi în viaţa lor în general. Am găsit multe porţi deschise între vecini, între părinţi şi copii, dar am mai găsit şi garduri noi construite între părinţi şi copii! Am mai găsit fraţi şi consăteni certaţi şi încrâncenaţi de ani de zile. Să mă ierte astfel de oameni că nu i-am putut împărtăşi, dar nu trebuie să ne batem joc de cele sfinte. Faptul că s-au dus în oraş sau în alte parohii şi s-au grijit acolo nu înseamnă mare lucru. Dimpotrivă. Preotul de acolo nu i-a cunoscut. Poate i-a văzut atunci prima dată. El a ascultat doar ce i-au spus dumnealor. Dacă au ascuns că sunt în duşmănie cu cineva sau că e vorba doar de o ciondăreală prietenească, păcatul lor este! Am găsit şi mulţi bolnavi, bătrâni, săraci şi singuri! Din păcate, parcă mai mult ca-n alţi ani, am găsit familii destrămate. Nu sunt familii aflate în luna de miere, ci familii cu copii la şcoli, alţii în prag de căsătorie. Nu analizăm aici cauzele, ci deplângem copiii rămaşi cu un părinte, gospodăriile frumoase pe care şi le realizaseră, viaţa lor de familie de altădată, care părea atât de armonioasă! Poate că nu e totul pierdut! Dumnezeu să le ajute, să le dea pace, înţelegere, împăcare şi să nu uite că pasărea din mână e mult mai de valoare decât cea de pe gard!
Dacă Dumnezeu ne va ajuta şi Dvs. îmi veţi fi alături, vom reuşi să mai facem multe lucruri bune împreună, spre slava lui Dumnezeu. Dorim să continuăm publicarea şi răspândirea cărţilor religioase; să continuăm să scoatem şi să vă trimitem „Scrisoarea pastorală”; să distribuim gratuit fiecărei familii din parohie şi celor ce ne-au ajutat cartea Vieţile Sfinţilor, vol. V şi să găsim binevoitori, care să suporte costul viitoarei cărţi, pe care s-o tipărim şi să v-o donăm de Crăciun, anul acesta; să dăm cât mai multe filme cu conţinut religios; să fim prezenţi în presa scrisă şi pe internet cu cât mai multe contribuţii; să cumpărăm şi să instalăm un clopot mai mare la biserica din Malovăţ; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii în duminici şi sărbători; să menţinem serviciile gratuite şi contribuţia de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioşi şi tuturor celor loviţi de nenorociri; să intensificăm activitatea pastorală şi misionară; să văruim exterioarele bisericilor de la Malovăţ şi Bârda; să vopsim acoperişurile bisericilor; să mărim numărul participanţilor la slujbe şi multe, multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Dumnezeu să ne ajute!
*
Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, mai spicuim:
DESĂVÂRŞIREA – FINALITATE A OMULUI (continuare). În definitiv aceasta şi este finalitatea omului: creşterea sa în dimensiunile spirituale (conferite de jertfa înţeleasă – deci acceptată), a bărbatului desăvârşit Iisus Hristos. Deci, desăvârşirea este finalitatea noastră – cu poruncă – dacă este cine să priceapă şi să se angajeze. Credinţa e un risc al raţiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotrivă, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia, în modul divin al existenţei. Conştient de această dez-mărginire, fără să fii mort deloc şi în lume, experiezi, trăieşti, la intensităţi nebănuite, sentimentul libertăţii spiritului. De fapt, la mijloc e o înviere a spiritului pe planul şi la nivelul raţiunii divine a existenţei în general şi aceasta o trăieşti ca o eliberare din temniţa şi teroarea acestei lumi sensibile. Acum scapi de frică. Lumea nu se mai poate atinge decât de temniţa ta biologică – noua ta realitate, de o evidenţă absolută, scăpându-i cu desăvârşire. Acestea sunt cuprinse în cuvântul lui Iisus: „Eu, Adevărul, vă voi face liberi” şi „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, care nu plăteşte nimic (în sine) – şi mai departe nu pot să facă nimic”. Deci, când împrejurările te aduc în situaţia să vezi limitele raţiunii, cataclismul în faţă, puterile răului dezlănţuite, nu tremura, căci nu eşti singur: este Cineva nevăzut cu tine, în tine, care stăvileşte haosul, iar pe tine te creşte mai presus de om, împrumutându-ţi şi ţie nimbul divinităţii. O iluminare a raţiunii, datorită „locuirii” lui Hristos în suflet, nu este de nicio mirare, întrucât Iisus Hristos este numit încă în terminologia greacă: „Logos”, Cuvânt, raţiunea absolută a lui Dumnezeu. Adică şi raţiunea noastră primeşte o deschidere de orizont la nivelul cu care Dumnezeu însuşi vede finalitatea creaţiei Sale. Vedem cu „ochii” lui Dumnezeu; gândim cu minte îndumnezeită, înţelegem în lumină divină şi cele sensibile de aici şi cele eterne ale existenţei. Imanenţa naturii se străbate de transcendenţa divină – efectul Harului –, şi desăvârşirea nu mai are sfârşit.
Copilul Iisus la 12 ani, în Templul din Ierusalim, mărturisea pe Dumnezeu ca Tată al Său. Cunoştinţele Sale, în privinţa Scripturilor, dovedeau că-s aceleaşi care au insuflat pe profeţi să le scrie, deci El dintru ale Sale vorbea cu înţelepţii Templului şi întru ale Sale venea să le plinească şi în zona aceasta inferioară a lumii şi a vieţii. A respectat însă şi baremul neputinţei omeneşti, ieşind la propovăduirea religiei abia la 30 de ani, majoratul admis de Templu în acest scop. E însă demn de reţinut faptul clarităţii de conştiinţă a filiaţiei Sale divine, la o vârstă când fiii omeneşti încă n-au lichidat-o cu joaca. El însă nu era născut prin voia oarbă a instinctelor, ca să vină cu perdeaua groasă a păcatului pe ochii minţii, ci ochii Lui aveau nealterată străvederea absolută a lumii. De aceea singura concepţie fără greşeală şi izbăvită de relativitate o are numai Dumnezeu – Absolutul –, începutul şi finalitatea lumii. El e singurul a cărui concepţie face, din haos, cosmos.
In memoriam: prof. univ. dr. ing. Ion Popescu. În ultima zi a lunii decembrie 2014, pământul Malovăţului a învelit ca o mamă trupul neînsufleţit al celui ce a fost prof. univ. dr. ing. Ion Popescu.
S-a născut în familia numeroasă a lui Alexandru şi a Verginei Popescu din Malovăţ, la 24 aprilie 1936. Şi-a început lungul drum al învăţăturii la Şcoala din Malovăţ (1940-1947), a continuat la Liceul „Traian” din Turnu Severin (1947-1954), apoi la Facultatea Tehnico-economică, secţia Industria construcţiilor de maşini (1954-1959) din Bucureşti, obţinând statutul de inginer; Facultatea de Economie (1964-1967), obţinând statutul de economist. Au urmat imediat studii postuniversitare printr-un masterat în ştiinţe economice (1967-1969) şi un altul în ştiinţe politice (1975). Toate aceste strădanii au fost încununate de un doctorat în economie (1968-1970). Nu au întârziat recunoaşterile academice interne: profesor titular şi prorector Universitatea „Spiru Haret”; profesor asociat Universitatea „Politehnica” Bucureşti, cercetător ştiinţific principal la Institutul Român pentru Studii Internaţionale; membru al Fundaţiei „România de Mâine”; membru al Societăţii Române pentru Inginerie şi Management Industrial; membru al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România; membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România; membru al Uniunii Ziariştilor din România; nominalizat în „Dicţionarul specialiştilor” în ştiinţă şi tehnologie, Editura Tehnică – Bucureşti, ediţia I, vol. II. Nici recunoaşterile internaţionale nu s-au lăsat aşteptate: director general adjunct al International Biographical Centre of Cambridge-England; membru al Academiei Mondiale de Cibernetică de la Lugano, Elveţia; „Diplomă de merit” pentru contribuţii la dezvoltarea ştiinţei şi învăţământului, a colaborării universitare internaţionale, acordată de I. B. C. Cambridge – England; nominalizat în ediţia a 26-a a „Dicţionarului biografic internaţional” de la Cambridge – Marea Britanie; „Om internaţional al anului” universitar 1997-1998, titlu conferit de Institutul Biografic Cambridge I.B.C. – Marea Britanie şi de Institutul Biografic American (A.B.I., S.U.A.); membru al Comitetului de Avizare a Cercetării din I. B. C. – Cambridge, Marea Britanie, şi A.B.I. – S.U.A. A ocupat funcţii dintre cele mai înalte în viaţa ştiinţifică, politică şi socială: inginer-cercetător, şef de secţie la Institutul de Cercetări şi Studii Energetice, Bucureşti (1959-1962); publicist şi lider al tineretului din România (1962-1971); consilier, director adjunct, director, ministru-consilier la Ministerul Afacerilor Externe (1971-2000); asistent, lector, conferenţiar, profesor universitar asociat la Universitatea „Politehnica” Bucureşti; profesor titular, şef de catedră, decan, prorector la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.
Roadele studiilor şi experienţei sale ştiinţifice şi didactice au fost fixate în peste 100 de comunicări ştiinţifice la sesiuni şi simpozioane interne şi internaţionale, în peste 30 de studii şi analize, note de curs pentru pregătirea universitară şi postuniversitară; peste 30 de volume apărute în edituri româneşti de prestigiu, peste 200 de articole şi reportaje publicate în mass-media, cât şi în şase invenţii brevetate de OSIM.
Spaţiul nu ne permite să menţionăm aici toate titlurile acestor lucrări, ci doar titlurile cărţilor: Popescu Ion ş.a., Educaţia adulţilor, Editura Politică, Bucureşti, 1968, pag. 386; Popescu Ion ş.a., Tânăra generaţie a României, Editura Politică, Bucureşti, 1969, pag. 328; Popescu Ion, Dialogul ştiinţă-producţie, Editura IDT, Bucureşti, 1970, pag. 213; Popescu Ion, Tineretul şi revoluţia ştiinţifică-tehnică, Editura Politică, Bucureşti, 1971, pag. 218; Popescu Ion, Sistemul ştiinţă-tehnologie, Academia de Ştiinţe Social-politice, Bucureşti, 1972, pag. 276; Popescu Ion, Turcu Edmond, Energia, încotro?, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, pag. 312; Popescu Ion ş.a., Sisteme informatice pentru conducere, Institutul Politehnic, Bucureşti, 1974, pag. 326; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. I: Evaluarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976, pag. 354; Popescu Ion, Organizarea sistemelor de producţie, Institutul Politehnic, Bucureşti, 1976, pag. 421; Popescu Ion ş.a., Sisteme informatice şi analiza activităţii întreprinderilor, Editura INID, Bucureşti, 1977, pag. 314; Popescu Ion, Moţoc Ion, Autobuze cu motoare diesel-orizontale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978, pag. 397; Popescu Ion, Eficienţa sistemelor de producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979, pag. 317; Popescu Ion, Optimizarea sistemelor de conducere, Academia de Ştiinţe Social-politice, Bucureşti, 1980, pag. 419; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. II: Proiectarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova 1981, pag. 367; Popescu Ion ş.a., Tehnologii neconvenţionale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982, pag. 336; Popescu Ion ş.a., Introducere în fundamentarea deciziei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 318; Popescu Ion, Rădulescu Dorin, Modelarea sistemelor de producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986, pag. 308; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. III: Optimizarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987, pag. 468; Popescu Ion, Hoinar prin Europa – note de călătorie, Editura Topaz, Bucureşti, 1995, pag. 296; Popescu Ion ş.a., Optimizarea consumului de combustibil, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996; Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. I: Cercetări de econometrie, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1998, pag. 315; Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. II: Studii despre tendinţele globale, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999, pag. 298; Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. III: Studii despre problemele specifice tineretului, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2000, pag. 342; Popescu Ion, Certitudine şi risc în tranziţia economică, Editura Eficient, Bucureşti, 2000, pag298.; Popescu Ion ş.a., Noua economie şi societatea informaţională, Editura Mondo Ec, Craiova, 2001, pag. 325; Popescu Ion ş.a., Previziunea – premisa dezvoltării durabile, vol. I: Baze teoretice şi metodologice, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2001, pag. 418; Popescu Ion ş.a., Previziunea – premisa dezvoltării durabile, vol. II: Aplicaţii – studii de caz, exemple numerice, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2002, pag. 307; Popescu Ion ş.a., Gândirea prospectivă în administraţia publică, Editura Eficient, Bucureşti, pag. 347; Popescu Ion, Legendă şi adevăr, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 2002, pag. 234; Popescu Ion, Tendinţe şi valori în cunoaşterea şi orientarea viitorului, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2002, pag. 186.
Invenţiile sale se pot înscrie la loc de cinste în rândul cuceririlor tehnicii moderne: Freză cu vidia încastrată radial, brevet nr.1037 din iulie 1961; Matriţă pentru garnituri la pompele de noroi, brevet nr.8043 din iunie 1962; Sondă pentru stabilirea direcţiei de permeabilitate a lichidelor, brevet nr.9012 din octombrie 1962; Macara radială pentru greutăţi mici şi mijlocii, certificat nr.9621 din februarie 1963; Dispozitiv pentru extragerea plăcuţelor vidia , certificat nr.10012 din mai 1963; Braţ telescopic pentru determinarea adâncimilor de forare în rocă dură, certificat nr. 10621 din octombrie 1963.
Era prezent în presa ştiinţifică, dar şi în mass-media şi cuvântul său era căutat şi ascultat. Muncea mult. Era în stare să stea la masa de lucru de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa. Chiar şi când venea la tratament, la Băile Herculane, se „blinda” cu cărţi, cu fişe, cu caiete, fiindcă avea mult, foarte mult de făcut. Când avea posibilitatea, venea cu plăcere în satul natal. Era o bucurie să stai de vorbă cu dânsul. Parcă te citea şi înţelegea ce te interesează şi despre aceea vorbea. Era în stare să alcătuiască discursuri de ore întregi în mod spontan, pe baza imensului bagaj de cunoştiinţe adunate de-a lungul vieţii. Te cucerea cu vorba caldă, blândă, cu modestia care-l caracteriza, cu cunoştinţele sale vaste. Povestea frumos şi avea ce să povestească despre cele petrecute în ţară şi străinătate. Cunoscuse multă-multă lume. Îşi dorea să scrie într-un viitor oarecare o carte autobiografică, intitulată Prinţ şi cerşetor sub trei dictaturi. Ar fi fost un adevărat document de epocă! În fiecare an trimitea câte un ajutor pentru biserica satului Malovăţ.
Ion Popescu a fost fiul satului Malovăţ care s-a ridicat cel mai sus dintre toţi consătenii săi pe scara socială, profesională, politică şi intelectuală. Peste tot şi-a reprezentat originile cu cinste, demnitate şi competenţă.
Planuri avea pentru şapte vieţi, dar la un moment dat inima n-a mai putut să ţină pasul unui asemenea ritm de viaţă şi de muncă. După câteva săptămâni de luptă cu viaţa, cu moartea, ochii lui Ion Popescu s-au închis pentru totdeauna, cu părerea de rău că mai avea multe de făcut, multe de scris.
A ales încă din timpul vieţii un locşor în cimitirul satului natal, alături de părinţi, de fraţi, de rude şi a lăsat cu limbă de moarte că atunci când va fi să fie să-l aducă în Malovăţ şi să-l aşeze alături de cei pe care i-a iubit, dar nu a avut niciodată timp suficient ca să stea cu ei de vorbă, aşa cum ar fi dorit. Nu şi-a construit cavou, ci a vrut să fie învelit doar în pământul de acasă. Pe ultimul drum l-au însoţit un mare număr de consăteni.
Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească, vrednic fiu al neamului românesc!
*
Contribuţia de cult. Şi pentru anul acesta situaţia la contribuţia de cult este mulţumitoare. S-a aplicat acelaşi principiu obişnuit de-a lungul anilor în parohia noastră: fiecare dacă vrea şi cât poate, serviciile religioase fiind gratuite, indiferent dacă cineva a achitat sau nu ceva pentru contribuţia de cult. Cu prilejul colindului cu Crăciunul şi Boboteaza, majoritatea familiilor au achitat câte ceva pentru contribuţia de cult. Nu cred că este familie care, atunci când a vrut să dea o sumă, indiferent care, pentru contribuţia de cult, preotul a atenţionat-o: „– E prea mult!”, „– Poate ţi-e greu! Nu da atât!” Replici de genul: „– Părinte, ce dau eu, de bună voie, cu mâna mea, e sfânt!” au fost foarte frecvente. Nu-l mai ascultă oamenii pe popa!
Contribuţia de cult, în condiţiile menţionate, s-a ridicat de la 2 lei până la 280 de lei. Şi anul acesta pe locul I s-a situat tot Doamna Popescu Valeria din Bârda. Felicitări şi mulţumiri! Procentual, situaţia se prezintă astfel: în Malovăţ au achitat 93,76%; în Bârda au achitat 87,16%. La nivel de parohie au achitat 91,47%. Având în vedere că suntem abia la jumătatea lunii ianuarie, e foarte bine. Dintre fruntaşi menţionăm:
- Enoriaşi din Bârda: I. Popescu Valeria: 280 de lei; II. Ivaşcu Vasile: 210 de lei; III. Botoşan Dumitru: 200 de lei; IV. Pană Elisabeta: 170 de lei; V. Tănase Maria: 155 de lei; VI. Mihăescu Nicolae: 150 de lei; VII. Gârbovan Nicolina: 125 de lei; VIII. Dragomir Nicolae, Anghel Domnica şi Curea Gigi: câte 120 de lei; IX. Rolea Pantelie şi Drăghia Tudor: câte 115 lei; X. Motreanu Ilie, Luca I. Ana, Gârbovan Ion şi Mema Ion: câte 110 lei; XI. Ivaşcu Ion, Bobocea Savu, Mema Ştefan, Mema Şt. Ştefan şi Mema Gigi: câte 105 lei; XII. Rolea Ion: 102 lei; XIII. Dragomir Gheorghe: 101 lei; XIV. Dragomir Bădiţă, Cimpoieru Tănase, Cimpoieru Viorel, Pr. Stănciulescu Alexandru, Horodnic Tudor, Turlacu Emil, Gheran Pantelie, Sfetcu A. Aurel, Sfetcu George, Sfetcu Bebe şi Sfetcu Dumitru: câte 100 de lei; XV. Stănciulescu Petre: 93 de lei; XVI. Coman Elena: 90 de lei; XVII. Anghel Nicolae şi Sfetcu N. Aurel: câte 80 de lei; XVIII. Pavel Traian, Ploştinaru Ionel, Mogonea Ion, Malescu Gheorghe, Luca Ion, Gheran Paraschiva şi Rolea Constantin (I): câte 70 de lei; XIX. Botoşan Elena, Luca Domnica şi Butoi Ion: câte 65 de lei; XX. Motreanu Elena, Curea Gheorghiţa, Fugaşin Aurel, Luca D. Maria, Luca Elena, Luca C. Maria şi Şonea Floarea: câte 60 de lei; XXI. Curea Viorel, Curea Dora, Luca Jana, Luca Sanda, Duţoniu Gheorghe şi Mema Margareta: câte 55 de lei; XXII. Luca Aristiţa: 52 de lei; XXIII. Volintiru Ana, Stănciulescu Ion, Curea Cristi, Curea Maria, Luca Gheorghiţa, Şeitan Nicolae, Ivaşcu Ilie, Luca M. Ana, Luca Angelica, Luca Constantin, Mihăescu Dumitru, Stănciulescu Maria, Duţoniu Valentin, Sfetcu Doru. Rolea George, Cola Emilia, Curea Anica, Gheran Stanciu, Bufan Dumitru, Rolea Marina, Trocan Dumitru, Mema Ileana, Avram Elena, Stănciulescu Ştefan, Zaharescu Gheorghe, Mucioniu Gheorghe şi Mucioniu Ion (Muceşti): câte 50 de lei;
- Enoriaşi din Malovăţ: I. Pirici Constantin şi Manolea Elisabeta: câte 200 de lei; II. Ionaşcu Maria: 165 de lei; III. Bobiţ Gheorghe (I), Surugiu Eugenia. Tănase-Osiac Dumitru şi Surugiu I. Mihai: câte 160 de lei; IV. Ungureanu Gheorghe, Oproiu Petre, Crumpei Gheorghe şi Ciurel Dumitru: câte 155 de lei; V. Borugă Ion şi Bucică Bebe: câte 150 de lei; VI. Giura Dragoş şi Munteanu Nicu: câte 140 de lei; VI. Manolea Nicolae, Dima Vasile, Crăciunescu Tică şi Munteanu Iorgu: câte 130 de lei; VII. Vasilescu Petre: 126 de lei; VIII. Popescu Mihai şi Pereanu Viorel: câte 125 de lei; IX. Surugiu Gheorghe: 122 de lei; X. Boncioc Elena (II), Coman Constantin, Tărăbâc Grigore şi Voican Petre: câte 120 de lei; XI. Paicu Domnica, Surugiu N. Ion, Nistor Maria, Răchiunoiu Grigore, Căpeţ Angela, Baltac Lida şi Dragotă Nicoliţa: câte 115 lei; XII. Guţescu Elena, Căprioru Gheorghe, Cernea Mihăiţă, Ungureanu Constantin, Coman Vasile, Popescu Marga, Craşoveanu Valeriu, Teşilă Elisabeta şi Paicu Nicolae: câte 110 lei; XIII. Chiriţă Toni, Cojocaru Titu, Lupşa Dumitru, Tărăbâc Lucian, Baltac Guţa, Minune Ion şi Popescu Grigore: câte 105 lei; XIV. Manolea Grigore, Popescu D. Ion, Iordache Mihai, Almichi Constantin, Munteanu Dumitru, Ghilerdea Sevastian, Băleanu Ioana, Meilă Nicolae, Borugă Mihai, Mănescu Constantin, Ilinca Alexandru, Michescu Ion şi Munteanu Puiu: câte 100 de lei; XV. Borugă Vasile: 98 de lei; XVI. Cioabă Margareta: 95 de lei; XVII. Stroie Sever, Ciută Romulus şi Badea Marius: câte 85 de lei; XVIII. Popescu Angelu, Meilă Iancu, Chilom Dan, Almichi Ion, Manolea Natalia, Mănescu Vasile: 80 de lei; XIX. Paicu Mariuţa, Ciolacu Dumitru şi Haidamac Miroana: câte 75 de lei; XX. Vişan Sevastiţa, Ciobanu Ilie, Mateescu Mihai, Bazavan George (Primarul), Bondoc Eugenia, Colibăşanu Dumitru, Pera Aurica, Craşoveanu Stana, Glavan Pompiliu, Ciobanu Doru, Hurduc Floarea, Meilă Pantelie, Oprişan Elena şi Tătucu Grigore: câte 70 de lei; XXI. Coman Dumitru şi Surugiu Gh. Mihai: câte 67 de lei; XXII. Tărăbâc Gheorghiţa: 66 de lei; XXIII. Surugiu I. Ion (Brutarul), Bazavan Dumitru, Jianu Stela, Creţu Florin, Ciolacu-Hotăranu Claudiu, Popescu V. Constantin, Blejdea Gheorghe, Mănescu Valeria, Bondoc Alexandru, Boncioc Dumitru, Iorgovan Viorel, Pereanu Constantin, Ungureanu Florin, Badea Ion, Săftoiu Liviu (II), Săftoiu Liviu (I) şi Papa Vergina: câte 65 de lei; XXIV. Crăciunescu A. Gheorghe, Coman Sevastiţa, Nistor Elena şi Nistor Vasile: câte 62 lei; XXV. Micu Valeriu, Mănescu Grigoriţa, Mănescu Angela, Crăciunescu Florin, Coman Eugen, Băleanu Petre, Popescu Dumitru, Pau Olimpia, Paicu Sabina, Voican Ion, Ciobanu Dumitru, Ionaşcu Ştefan, Ionaşcu Lucreţia, Popescu Nete, Popescu V. Ion, Filip Elisabeta, Crumpei Vasile, Ştefu Constantin (I), Bazavan Marin, Pau Daniel, Paicu Daniel, Oproiu Vasile, Meilă Costel (II), Badea Nicolae, Coman Elena, Meilă Emil, Glavan Constantin, Giurescu Lucreţia, Pană Viorel şi Cioabă Constantin: câte 60 de lei; XXVI. Meilă Dumitru, Baltac Ion şi Borcilă Vasile: câte 57 de lei; XXVII. Cioabă Ioana: 56 de lei; XXVIII. Bobiţ Gheorghe (II), Vişan Gh. Ion, Glavan Ion (I), Ciobanu Alexandra, Pau Claudiu, Mangu Constantin, Ştefu Ion, Craşoveanu V. Valeriu, Michescu Nicolae, Curea Constantin, Mănescu Elena, Oproiu Gheorghe, Tănase Dumitru, Bondoc Anton, Munteanu Maria, Pătrulescu Petre, Ciurel Valentin şi Ciurel Florin: câte 55 de lei; XXIX. Borcilă Ştefan: 52 de lei; XXX. Albu Natalia, Bobiţ Claudiu, Vişan Dumitru, Bazavan Claudiu, Omir Sevastian, Mateescu Liviu, Mănescu Iulius, Popescu Gheorghe, Popescu V. Vasile, Borugă Alexandru, Tărăbâc Ion, Borcilă Şt. Ştefan, Minoniu Zoia, Hurduc Romeo, Meilă Costel (I), Vişan Sevastian, Baltac Alexandru, Cotea Nicu, Guran A. Constantin, Bazavan Gheorghe (Ieleşnic), Baltac Gheorghe, Glavan Dumitru, Mănescu Viorel, Baltac Constantin, Hadarig Mircea, Paicu Elena, Bondoc-Ionaşcu Gheorghe, Munteanu Iancu-Sorin, Pătrulescu Alin, Bora Ion: câte 50 de lei.
Mulţumim cordial tuturor celor ce au făcut efortul şi au achitat ceva pentru contribuţia de cult. Cu aceşti bani vom putea continua activitatea pastoral-misionară, caritabilă şi culturală în parohia noastră, vom putea să mai facem lucrările necesare pe la biserici şi cimitire. Suntem convinşi că cei care au dat puţin ori deloc nu au făcut-o din rea voinţă, ci fiindcă au avut o perioadă mai grea. Dumnezeu să le ajute şi celor care au dat mult şi celor care au dat puţin ca să fie în casele tuturor înţelegere, fericire, bună mersoare, belşug şi spor duhovnicesc!
*
Ajutoare şi donaţii. În această perioadă am primit câteva ajutoare şi donaţii astfel: Domnul prof. univ. dr. Dan Romalo din Bucureşti şi Domnul Pera Nicolae din Constanţa, fiu al satului Malovăţ: câte 300 de lei; Doamna Voin Steluţa din Şopotul Vechi (CS): 150 de lei; Doamna Petruţa Freund din Germania: 105 lei; Domnul Bondoc Viorel din Turnu Severin, fiu al satului Malovăţ, Doamna Mema Mariana din Turnu Severin, fiică a satului Bârda, Domnul Vermeşan Mirel din Timişoara şi Domnul ing. Spătariu Miron-Filip (Reşiţa): câte 50 de lei.
Mulţumim tuturor pentru ajutorul acordat! Dumnezeu să le răsplătească!
Doamna Mariana Brăescu din Bucureşti, soţia regretatului dr. Artur Silvestri, ne-a donat câteva zeci de kilograme de cărţi semnate de dânsa ori de soţul său, pentru a le vinde şi a le face venit bisericii. Îi mulţumim cordial! Dumnezeu să-l odihnească şi pe răposatul!
*
În şedinţa Consiliului parohial din 11 ian., am hotărât să acordăm un ajutor de înmormântare familiei regretatului Marina Nicolae din Malovăţ, în valoare de 800 de lei.
*
Până la închiderea acestei ediţii, din volumul V al cărţii Vieţile Sfinţilor au fost donate 270 de exemplare. Celor din afara parohiei îndreptăţiţi s-o primească li s-au trimis înainte de Crăciun. Sperăm să fi primit-o. Pe cei din parohie încă îi mai aşteptăm. Numai cine nu vrea nu o ia. Nu aveţi altă obligaţie decât aceea de a veni la biserică şi a semna de primire. E greu? Vă aşteptăm!
*
Înmormântări. În ziua de 13 ianuarie am oficiat slujba înmormântării pentru Marina Nicolae (57 ani) din Malovăţ. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În cursul lunii februarie, avem următorul program de slujbe: 1 febr. (Bârda); 2 febr. (pomeniri dimineaţa, la Bârda, la ora 8; slujbă la Malovăţ); 7 febr. (Malovăţ – Bârda); 8 febr. (Malovăţ); 14 febr. (Malovăţ – Bârda); 15 febr. (Bârda); 21 febr. (Malovăţ – Bârda); 22 febr. (Malovăţ); 23 febr. (slujbă seara la Bârda); 24 febr. (slujbă seara la Malovăţ); 25 febr. (spovedit şi împărtăşit dimineaţa în Bârda, la biserică şi în sat; slujbă seara la Bârda); 26 febr. (spovedit şi împărtăşit dimineaţa în Malovăţ, la biserică şi în sat; slujbă seara la Malovăţ); 27 febr. (slujbă seara la Bârda); 28 febr. (pomeniri dimineaţa, la Bârda şi Malovăţ; slujbă seara la Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com
Primim pomelnice pentru Paresimi. Facem înscrieri pentru făclii de Paşti.
e-Bibliotheca septentrionalis 