INVITAŢIE LA O NUNTĂ TRADIŢIONALĂ LA LIBOTIN, ÎN ŢARA LĂPUŞULUI

de Ioan PERHAIŢĂ

Ioan Perhaita

Ioan Perhaiţă

Stimate cititor, om al zilelor noastre, te invit la o întoarcere în timp într-o călătorie în vechea Ţară a Lăpuşului. Îţi imaginezi acele drumuri de ţară neasfaltate pe care vedeai din când în când câte o maşină urmată de un nor de praf. Dacă ai reuşit să ajungi în Ţârgu Lăpuşului anilor ’60 din secolul trecut, te descurci cum poţi ca să ajungi într-un sat cu un nume străvechi, Libotin. Dar fă în aşa fel ca să ajungi sâmbătă seara pentru ca să te însoţesc la o nuntă tradiţională, caracteristică acelor vremi.

A!… Nu ştii să vii? Îţi explic: Dacă ai norocul să găseşti un mijloc de transport, eşti fericit. În caz contrar vii pe jos pentru că în vremea aceea era cel mai sigur şi mai la-ndemâna omului. Din Târgu Lăpuş n-ai de străbătut decât 13 km. Ţii drumul care duce spre Băiuţ, un vechi centru minier, dar, ajuns în localitatea Rogoz, te abaţi din drumul mare spre stânga pe un drum mai îngust şi te asigur că n-ai cum să te rătăceşti, căci prima aşezare este cea pe care o cauţi, Libotinul.

Ajuns în sat, de-ţi vei ciuli bine urechile, vei auzi un ritm de gordon (contrabas). Te ghidezi după sunet şi vii într-acolo. Mă vei găsi şi pe mine acolo. Da, ajuns aici vei găsi tineri (şi nu numai) jucând după ceteră, contră şi gordon. Este casa mirelui unde, sâmbătă seara dinaintea nunţii, se joacă la cusutul steagului. Aşa e, prietene, la nunta tradiţională steagul este nelipsit. Un grup de fete şi feciori mai pricepuţi îl pregăteau aşa cum se cuvine. La şură, alţi tineri joacă jocurile noastre tradiţionale: „Jocu-n sus”, jocul de început cu perechi („Ţigănescu”), „P’a lungu” şi de-nvârtit („Mânânţălu”). „Jocu-n sus” este un joc exclusiv bărbătesc, cu elemente asemănătoare celui din Maramureşul voievodal. Gazda ne serveşte cu câte un pahar de horincă şi ceva din bucatele de nuntă şi îl invit pe cititor să poposim şi la casa miresei. Da’, după cum vezi, nunta se desfăşoară la ambii miri, numai că la mireasă nu mai este vorba de cusutul steagului, dar şi aici se joacă. Sunt nuntaşii miresei, ceteraşii miresei. Jocul, atât la mire cât şi la mireasă, ţine până către miezul nopţii când toţi se îndreaptă către casele lor urmând ca a doua zi să o ia de la capăt.

În zorii zilei de duminică cei doi miri, fiecare la casa lui, se trezesc încărcaţi de emoţiile fireşti. Este vremea îmbrăcatului în portul de mire, respectiv mireasă. La fiecare dintre ei vin întru pregătire druştele şi chemătorii (tinerii care îi însoţesc în toate momentele nunţii până când cei doi vor fi împreună).

La mireasă asistăm la îmbrăcatul ei însoţit de cântec precum:

Busuioc în colţu mesii,
Frumos plâng ochii miresii.
Las’ să plângă cât de tare,
Că mila măicuţii sale
Câtu-i lumea n-o mai are.

Toate fiind pregătite, cei doi tineri, fiecare de la casa lui, însoţit de nuntaşii şi ceteraşii lui, se duc spre casa nănaşilor, fiecare la ai lui. Pe drum se merge strigând:

Nănaş mare,-acasă eşti?
Viu la voi de mă primeşti
Nănaş mare,-acasă-i hi?
Viu la voi de mi-i primi.

La casa nănaşilor nuntaşii sunt ospătaţi cu cele pregătite pentru aşa eveniment. Ba, ca să le stea binele la casă, se mai joacă şi un joc după care alaiul merge spre biserică, acolo unde se va oficia cununia religioasă.

Nănaşu s-o lăudat
Că el când ne-a căpăta
Tri zâle ne-a ospăta;
Nănaş mare tăt aş hi
Numa nu m-aş cheltui.

Pe timpul cununiei, într-un loc mai retras, unde se întâlnesc ceteraşii şi nuntaşii de la ambele nunţi, se mai face un joc.

La ieşirea din biserică:

Supărată-i mireasa
Di ce-o-ntrebat-o popa
Place-i mirele ori ba.
Mireasa o pus capu-n piept
Şi la popa i-o spus drept.

Cu toate că mirii au primit binecuvântarea de-a fi împreună, tradiţia cere ca mirele, însoţit de tot alaiul, să meargă la casa miresei spre a o lua şi a o duce pentru totdeauna la casa lui. Aici nuntaşii mirelui sunt ospătaţi cum se cuvine nu însă înainte de-a avea loc nişte negocieri, între cele două părţi, reprezentate prin cei doi conducători, starostele mirelui şi cel al miresei. Pentru ca mireasa să fie dată mirelui se cer îndeplinite nişte condiţii cum ar fi „împuşcatu ciuhei” (o sticlă cu horincă pusă într-un pom). Când toate sunt îndeplinite mireasa este dată mirelui, după ce, în prealabil i se oferiseră alte mirese, una mică şi una bătrână, evident respinse.

După ospăţul de la casa miresei, alaiul mirelui se îndreaptă spre casa acestuia însoţit de strigături. Ajunşi la poarta mirelui se strigă:

Ieşi afară, soacră mare,
Că-ţi aducem noră tare,
Pă unde te-a scărpina,
În veci nu te-a mai mânca.

Între acest moment şi ospăţul nunţii, la ambele gospodării, atât la mire cât şi la mireasă, se face joc la şură.

Despărţirea de părinţi este marcată, atât de mire cât şi de mireasă, la ieşirea din casă, de aşa-numitul „bulciug” rostit de staroste, un text în versuri prin care fiecare din cei doi îşi cere iertare de la părinţi, fraţi, surori, bunici, uncheşi, mătuşi, feciori şi fete din sat.

După jocul la şură, starostele invită nuntaşii la masă, unde gazdele, împreună cu ajutoarele, îi aşteaptă cu tot ceea ce s-a pregătit pentru acest eveniment.

Preotul binecuvânteză mâncarea şi băutura, după care îşi fac apariţia paharnicii, cei care urmează să dea de băut participanţilor. Pe tot parcursul desfăşurării acestei părţi a nunţii, ceteraşii trec pe la mese, printre nuntaşi, cântând cu ei sau pentru ei, după preferinţe. Se serveşte mâncarea, la vremea aceea la bază, pentru orice nuntă fiind guiaşul. Nelipsite erau prăjiturile şi pancovele [gogoşi – n.r.] făcute de gospodine. În timpul mesei, una dintre socăciţe [bucătăreasă la mese cu multă lume – n.r.] vinde nănaşului o găină friptă. Este aşa-numitul „joc al găinii”, însoţit de strigăturile socăciţei cu un text adecvat, cu care i se adresează nănaşului, cel care urmează să plătească găina:

Uiuiu, găină sură,
Ieri erai pă după şură,
Amu eşti cu banu-n gură.
Uiuiu, găină grasă,
Ieri erai pă după casă,
Amu eşti la noi pă masă.

După o serie de negocieri, socăciţa dobândeşte suma pretinsă:

Vai de mine, bine-mi pare,
C-am celuit nănaş mare.
Eu i-am dat găină mică,
El mi-o dat bani de-o junincă.
Pă banii di pă găină,
Mi-oi lua porc de slănină.

„Purtatu taljerului” este momentul în care nuntaşii oferă daruri de nuntă în bani sau obiecte. Starostele, însoţit de miri şi oameni ai casei, precum şi de nănaşi, trec pe la fiecare nuntaş, anunţând întregii nunţi contribuţia fiecăruia.

Starostele poartă cu el în tot acest timp un „taljer” (o farfurie) în care nuntaşul pune, la vedere, suma de bani cu care „răspunde” mirilor. Se mai pun şi obiecte de strictă necesitate pentru casa tinerilor căsătoriţi.

Petrecerea continuă până când starostele anunţă „jocu miresii pă bani”. Este un moment la care asistă toţi nuntaşii. Mireasa poate fi jucată de oricine doreşte, cu condiţia ca cel care o joacă să pună bani pe taljer. Jocul miresii, de regulă la femei, se face cu strigături:

Tu, mireasă, miresucă,
Hii bună şi-ascultătoare
Ca pământu sub picioare.
Ascultă de soacră-ta,
Du-te unde te-a mâna.

Mireasa este jucată în ambele locuri unde se desfăşoară nunta. Mirele este cel care încheie jocul miresei.

Şi când toate momentele principale ale nunţii s-au epuizat, mirii îşi schimbă hainele, îmbrăcând haine obişnuite de sărbătoare, pentru că nunta continuă. Mireasa îşi înlocuieşte cununa cu năframă de nevastă.

La şură se continuă cu joc într-o succesiune tradiţională: „Jocu-n sus”, „Ţigănescu”, „P’a lungu” şi „Mânânţălu”, în toate nelipsind strigăturile:

Hai, feciori, la Jocu-n sus,
Că la ceteraş i-am spus
Să ne zâcă Jocu-n sus.
Să ne zâcă până-n sară,
Şi mâni tătă zua iară.
Să jucăm până ce-i nuntă,
C-apoi mintenaş să ciuntă.
Stau feciorii p’ângă joc
Ca butucii p’ângă foc.
Cine joacă şi nu strâgă,
Face-i-s-ar gura strâmbă.

Oamenii casei, neamuri, naşii, ajutoarele şi organizatorii se vor întâlni şi a doua zi, într-un cerc mai restrâns, pe rând, la ambele gospodării, unde petrec cu băutură şi bucate tradiţionale.

Ce zici, stimate cititor, om al zilelor noastre, câte din elementele tradiţionale se mai păstrează azi? S-au împrumutat elemente comune, aşa încât nu mai poţi identifica zona în care se desfăşoară nunta. Interesul nunţilor de astăzi se rezumă la câştigul material. Elementele nunţii tradiţionale aveau o semnificaţie. Spune-mi, te rog, ce semnificaţie are jocul miresei pe masă, furatul pantofului miresei, furatul miresei?

Te-am purtat, stimate cititor, la o nuntă tradiţională. La una actuală nu trebuie să te duc, te las singur, şi apoi te rog să concluzionezi obiectiv…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: