Dusk (Ion Georgescu-Muscel)
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Au ruginit din nou copacii
pe dealul Gârdanilor
Mi se şterge din minte
şirul anilor
A câta toamnă cu tine,
a câta toamnă fără tine?
Şi te culeg din poze
fetiţă preacuminte
De la părinţi sfioşi
cu multă luare-aminte
„Dă-mi mâna să te duc
prin codrii mei de linişti” –
Trecută este fila,
finita opereta…
La o găina cu conci
noi îi ziceam „Conceta”
Pe pisică o strigam
cu numele „Ţica!”
Şi bietei căţele, Eliza,
îi spuneam „Neruşinata”
Ne era dor de ele
de la o zi la alta…
Ce pline de sens sunt aceste
scântei de trecut!
Ce fără vină curgea timpul
peste noi!
Şi parcă nici n-a durut…
Lucăceşti / Ianuarie 2011
