Tu, cea din amintire

(Dupa Luchian)

(după Luchian) – pictură de Ion Georgescu-Muscel

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

copacul liniştei stufos ivit din amintiri cu tine…
ţi-aş povesti nimicurile zilei
şi mi-ar părea că umplu pagini suferinde
cu dragi caligrafii citite în oglindă
să-mpart preaplinul de uimiri cu tine
care te-ai dus şi nu mai poţi veni…
o / din cuvânt făcut-a Domnul lumea
traduc sfios la rându-mi imagini care sunt
şi plămădesc părere şi plămădesc răspuns
caci te visasem încă de-a fi cu mine-anume
te făuresc din vorbe din slove şi silabe
ce bine că pe lume se inventase scrisul
că poţi urma cu gândul grădina paradisul
c-am fost trudiţi tot timpul mă fericesc acuma
n-am cunoscut plictisul dispreţul şi nici ura
că ne certam adesea… mai dulce împăcarea
era un dulce-acasă şi sprintenă cărarea
mă amăgesc mă mint şi timpului rezist
din mila Celui care în lume m-a trimis
nutream un dor de cer citeam la acatist
şi împlineam un rost un drum ce să rămână –
mă văd prin amintire alergând pe-un câmp
ţinându-ne de mână.

Baden / Februarie 2012

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: