CHICAGO – ORAŞUL MINUNE AL SECOLULUI XIX (I)

de Marian PETRUŢA
http://www.RoUSA.blogspot.com

Chicago azi_foto_Marian PetrutaAşa cum apare astăzi, marea metropolă Chicago, cu vârfurile zgârie-norilor înălţându-se spre cer sau oglindindu-se în apa lacului Michigan, pare a fi pe aceste meleaguri de sute de ani. Denumit şi „windy city”, adică „oraşul vânturilor” – unii spun că datorită vânturilor puternice care bat dinspre lac, iar alţii că datorită politicienilor care îşi schimbau opinia după cum „bătea vântul” –, acesta nu doar că abia lua fiinţă acum câteva sute de ani, dar pe locul unde astăzi întâlnim autostrăzi şi zgârie-nori, se afla un teren extrem de mlăştinos, greu de traversat şi respingător pentru potenţialii locuitori.

Totuşi primii exploratori care au ajuns în zonă pe la 1673, Jacques Marquette, un misionar francez, şi Louis Jolliet, un explorator canadian, au văzut în această zonă un potenţial foarte mare. Motivul pentru care aceştia vedeau zona extrem de atractivă era faptul că aveau viziunea construirii unui canal care să lege lacul Michigan de râul Mississippi, făcând astfel posibil transportul maritim de mărfuri şi bunuri, dinspre oceanul Atlantic adânc înspre interiorul continentului american. A mai durat însă aproape două sute de ani ca oraşul să ia fiinţă. Mai exact, pe 12 august 1833, când a fost încorporat ca oraş, acesta având o populaţie de doar 350 de locuitori.

Chicago_vechiDenumirea de Chicago sau Checagou, a fost dată de triburile băştinaşe de indieni Patawatomi, însemnând „ceapă sălbatică” sau „sconcs”, nu se ştie cu exactitate care din ele. Istoricii însă cred că numele Chicago înseamnă oraş „puternic” sau „extraordinar”. Evoluţia de mai târziu a oraşului tinde să dea dreptate istoricilor în ceea ce priveşte semnificaţia numelui. Munca şi devotamentul oamenilor care s-au stabilit aici au făcut ca de-a lungul timpului, oraşul să îşi merite denumirea de puternic. Populaţia oraşului a crescut foarte mult într-o perioadă relativ scurtă de timp, lucru datorat în mare parte şi numărului mare de imigranţi europeni, în special irlandezi, polonezi, suedezi şi germani, ajunşi aici la sfârşitul anilor 1800, la începutul secolului douăzeci populaţia oraşului ajungând la 1,7 milioane de locuitori.

La distrugerea, apoi reconstrucţia şi dezvoltarea rapidă a oraşului a avut contribuţie şi incendiul devastator, denumit şi „Marele foc”, care în octombrie 1871 a distrus o treime din oraş. Izbucnit nu se ştie cu exactitate cum, cu toate că legendele o acuză pe Mrs. O’Leary, focul a reuşit, datorită secetei şi vântului puternic, să cuprindă în scurt timp o mare parte din case şi construcţii, majoritatea din lemn, transformându-le în cenuşă sau ruine. Aproximativ trei sute de oameni au pierit în incendiu, cam 18.000 de clădiri au fost distruse, 100.000 de oameni au rămas fără locuinţe, iar 1.600 de magazine, 60 de fabrici şi 28 de hoteluri au fost de asemenea distruse. Câteva lucruri au rămas însă neatinse: curajul, voinţa, energia şi mai ales spiritul indestructibil al locuitorilor din Chicago. Drept dovadă este omul de afaceri William D. Kerfoot, rămas peste timp în cărţile de istorie, care a doua zi după incendiu, pe ruinele rămase din magazinul său, a atârnat un semn cu inscripţia „Am pierdut totul, exceptând soţia, copiii şi energia”.

Pierdut tot_exceptie sotia_copiii_si energia

Pierdut tot, excepţie soţia, copiii şi energia

La fel este şi memorabila fotografie a lui Schock, Bigford&Company care a doua zi şi-a redeschis taraba vânzând fructe, ţigări şi tutun clienţilor, la vechile preţuri, fără a încerca să facă speculă.

Îndemnul ziarelor din acea vreme, ca lumea să nu plece din oraşul aflat în ruine, suportul moral şi în bunuri din toate zonele Americii, şi chiar ale lumii, cât şi dorinţa multora de a reconstrui din temelii oraşul au făcut ca în scurt timp Chicago să devină şi mai grandios de cum era înainte de incendiu.

Astfel Chicago devine locul unde se construiesc primele clădiri zgârie-nori din America, datorită noii metode de construcţie, folosind ca structură de bază scheletul metalic, care a revoluţionat modul de construire a clădirilor.

O altă dovadă a acestui nume de „oraş de forţă” o arată faptul că, la sfârşitul anilor 1800, Chicago devenise cel mai mare producător din lume în cel puţin patru domenii: producţia de cereale, de cherestea, industria de conservare a cărnii şi comerţul prin poştă.

(Va urma)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: