de Ion GEORGESCU-MUSCEL
se prelinge lumina în ferestre
ne pune Domnu-n cale o nouă zi
oare vom călca în ea cu spaimă
ce pajişte de gând va înverzi
cum se va scrie ea în cartea vieţii
ploaia a şters şoaptele nopţii
la somn să renunţ abia de mă-ndur
în pridvor la mine-n gând
regina din vis şi-a lăsat un condur
de-abia mai descifrez prin ceţuri
colina dulce şi-o cărare
la poale – holda de porumb –
pe culme fraged un mesteacăn
cerşeşte azur.
Baden / Decembrie 2011