„Viaductul” – pictură de Ion Georgescu-Muscel
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
E dureros de frumos peisajul –
Un ogor cu cântări de mulţumire…
Te caut, Doamne, în flori,
În prospeţimi şi culori…
Din streaşina zării ninge tăcut
Cu binecuvântări…
S-a ofilit poporul meu de-acum –
Ferice de cei ce-au stat de taină
Pe-o laiţă de la drum!
Prea puţini se nasc, şi prea mult se moare,
Deşi sunt salcâmi înfloriţi
De se năruie pământul de atâta floare!
Răspântii-nsemnate cu cruci şi cu credinţă…
Suntem o rămăşiţă cu dor şi suferinţă –
Va face Dumnezeu cu noi ceva!
Gustăm, Doamne, veşnicia Ta
Tradusă-n ani, în zile şi-n căinţă!
De ce să râdă unii de sărăcia noastră,
Când nu pricep povara de dulce-a unei doine?!
E vara pe sfârşite, concedii la fel
Şi mulţi din cei veniţi întârzie plecarea…
Să soarbă cu privirea, ar merge tot pe jos –
De-o să v-apuce toamna-n România,
Riscaţi să vă-mbolnăviţi de frumos!
Baden / Ianuarie 2013
e-Bibliotheca septentrionalis 