Prin ochiul toamnei cade iarna,
Vara toamnă o să fie;
Frunza îşi deschide rana,
Trece-n vară primăvara…
Şi altă viaţă-n loc învie.
Acelaşi râu şi-aceeaşi vâslă,
Ger de veacuri, altă gheaţă;
Vâslaş pe val fără vârstă
Lângă el – moartea c-o vârşă
Stă-ntre apă şi-ntre viaţă.
Aude de ei primăvara
Verzi verile îi mai gândesc
Şi îi simte numai toamna –
După ce-şi deschide rana,
Când gerurile, de sus, lovesc.
Vlad BADRAJAN Originar din satul Zăicani, r-nul Râşcani Student, anul I la Facultatea de Filosofie a UnAŞM Mob.: 060 297 148 Fix.: 0256 72 8 66 e-mail: badrajanv@mail.ru index MD 5644
This entry was posted on Sâmbătă, 21 februarie 2015 at 3:36 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.