VASILE BLIDARU în mentalul colectiv al codrenilor

Relatare a ANEI TĂMĂŞAN (Anica li Toderiţa Brigadirului), Oarţa de Sus, nr. 76, 76 de ani

clip_image002_

Vasile Blidaru (Văsălica Marişchii)

înregistrată de prof. Traian RUS

– Nană Anică, aveţi amintiri cu Blidaru?

– L-am şi văzut, că tăt vinè pă la nănaşu bătrân, nănaşu Îndreica li Ianoş, şi durnè la iel în podu şurii. Şi omu aiesta, bărbatu-mneu, s-o şi tălnit cu iel. Tată-so o fost brigadir silvic, hăpt pă Codru aiesta, pă unde hălălè Blidaru şi s-o tălnit de multe uări. Nu s-o temut de iel. Iera om cătăneţ, da n-o avut treabă numa cu cine i-o făcut rău. Pă unu l-o săpat că ş-o pus picioici pă pământu lui şi femèia lui şi cu pruncii n-o avut unde-şi pune nimnic, că i-o luat tăt, i-o strâcat casa la om şi ş-o luat ură pă ii. Cu aciia o avut treabă.

– Te rog să-mi povesteşti.

– Odată, omu aiesta s-o dus cu frate-so, Diordiţa, după frunză de aşternut la vaci, că nu ierau paie. Că la colectiv iera ce iera şi merèm, aşè, toamna, după frunză de aşternut. S-o dus cu caru li socru-mneu. Bătrânu avè doi boi de dibol tare buni. Toderiţa grebla frunză şi le încărca, Diordiţa, le călca. Numa o văzut că apar doi oamini. Ierau Blidaru, cu unu, Aleisuca, care şi ala ş-o lăsat casa şi s-o dus pă Codru. Zâce Aleisuca: „Măi, a cui sânteţi voi”. I-o răspuns Diordiţa:

„Noi sântem a brigadirului din Oarţa”. S-o dus l-a Diordiţa şi i-o tras o palmă. Zâce: „Şi-i spui la tată-to că te-ai tălnit cu Blidaru”. Pruncii s-o apucat de plâns. Blidaru s-o dus la iel, l-o apucat de tept şi i-o dat neşte pălni de numa, numa. Şi i-o zâs: „Mă, aieştia-s coptii, mă. Ce-ai tu cu coptiii aieştia? Aieştia nu ştiu de-alèa, mă. Şi nici tată-so, n-ai treabă cu iel când îl veizi. Că iel i-o dat lèmne la femèiè mè şi nu îndèţă pruncii de frig, că nime nu i-o dat o dărabă de lemn, da, iel i-o dat”. Şi hăpt aşè o fost. O zâs că-i spunè la femèie si margă culo şi culo şi şi-şi aducă lèmne la prunci. Că n-o lăsau nici lemne şi-şi aducă. O mai zâs: „Aşè că să nu mai ai treabă cu ii. Nu mai plânjeţi, ţucu-vă. Şi-i spuneţi la tată-to că v-aţi tălnit cu Văsălica, cu Blidaru”. Pruncii, dăc-o vinit acasă, i-o spus la tată-so ce-o păţât. O zâs tată-so, zâce: „Nu-mni face iel nimnică când să tâlneşte cu mine. Când să tâlneşte cu alţî, care i-o făcut rău, îi cătăneşte de numa numa”. O fost de multe uări aici, la nănaşu bătrân, şi sângur, şi cu Aleisuca.

– Mai ştii şi alte „întâlniri”?

– Nu v-o povestit soacra dumnevoaste? Hăpt iè, Liviuca, s-o tălnit cu Blidaru. S-o dus în Bdicaz, că de-aculo iera şi tăt merè la părinţi. Aşè, înt-o dupămniază, după ce-o trecut de Valè Măguricii, o văzut on om bând apă, lâng-o fântânioară. I-o dat binèţă şi i-o zâs: „Ioai, ce bine că m-am tălnit cu mneta, că tare rău mă tem, că tăt auzâm că umblă p-aici Blidaru”. Nu i-o spus iel cine îi. Zâce: „Noa, haida cu mine, nu ti tème. Şi io mă duc pânâ-n Ciuta şi, hăpt bine, până în Dealu Bdicazului om mère amândoi”. Şi-apoi s-o dus cu iel până-n deal. Când s-o despărţât i-o zâs: „Noa, meri cu bine şi să ştii că io-s Blidaru”.

Şi-apoi iera on Loaţi, on pogănit di la Securitate, care tăt vinè p-aici c-o maşină, on Gaz. Rădica şi muta maşina sângur, atăta de pogănit o fost. Ş-amu gândeşti că-l văd cât de mare iera. Şi iel s-o tălnit cu Blidaru. Merè cătă Oarţa de Jos şi pă drum o dat păst-on om. O oprit, l-o întrebat unde mère şi l-o luat în maşină. Cănd o ajuns în Oarţa de Jos, omu i-o zâs să oprească să să dèie jos. După ce-o oprit masina l-o întrebat pă Loaţi: „Noa, ştii pă cine ai adus? Io-s Blidaru”. Şi-o desfăcut haina şi când i-o arătat ce-i aculo, Loaţi o înlemnit. Înt-on târzâu şi-o revenit şi o putut porni maşina şi margă mai departe. M-am tăt gândit cum o putut avè atăta coraj. Doară tăt iera plin de tăte armilè şi de tăte gloanţălè. O zâs bătrânu nost că su haine ierau numa arme. Nu ştiu di unde le-o putut fura.

Şi ştiu că eram la hedi, cu bătrânu şi cu tata mneu. Aculo, cătă Odeşti, să tăt auzèu puşcături. Zâce bătrânu: „Noa, auzâţi voi? Numa-n război s-aud de-aièstè”. Zum! Zum! Trăjèu unu după altu, puşcături de numa răsuna Codru. Şi-apoi, pă iel l-o fost înconjorată. Că zâce c-o vinit o maşină, o doauă, de miliţièni şi de militari şi l-o-nconjorat înt-amu ce râpă, ca şi-l prindă. Da, nu i-o dituit pă tăţ! Zâce c-o avut ce duce cu maşina morţi de-aculo. Iel, din râpă i-o potoptit pă tăţi. Poate că nu-l prindè în vèci dăcă nu-l trăda femèia cèia din Băiţa. Doamne, şi femeile-aièste, multe-o putut face!

septembrie, 2014

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: