Vorbe, gânduri şi speranţe

Farmhouse_Ion Georgescu-Muscel

„Farmhouse” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Cei ce mi-au fost în cale semănaţi

Şi eu, în calea lor, asemeni hărăzit,

Truditu-s-au în lume, ba încă m-au iubit…

În urma lor, plecaţi, se târă sufletu-mi trudit…

La comedia lumii nicicum mă potrivesc;

Trag de cuvinte, de silabe, de-nţelesuri

Să-mi plăsmuiesc o uşă spre speranţă –

În veci nepriceput, şi clipelor supus,

Aştept să vină salvatoare-o şoaptă de Sus.

E tihnă în odaie, acolo erai tu – ştiu bine:

Te-ai stins – s-au stins şi sărbătorile din mine…

Oricâte lemne am băgat,

Şi oricât soba s-a-nfocat,

De mă gândesc prin ce-am trecut –

Mi-e frig de frigul de-altădat’…

Se năruie totul; timpul face cute:

Oameni plecaţi… streşini căzute…

Absenţa ia virtuţi de necredinţă –

Bunici şi unchi, sau mamă şi soţie,

Oare au fost ai mei vreodată?

Sau doar a trebuit ai mei să fie…

M-a dus, scumpa de ea, l-ai ei părinţi:

O casă cu pământ pe jos

Şi cu atâta omenie!

Lucăceşti / Ianuarie / 2011

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: