FRAGMENTE DE VIAŢĂ ÎN DEŞERTUL CITADIN

Octavian_Lupu_19_03_2015de Octavian LUPU

Clădirea zveltă a supermarketului se profila în faţa sa. Zeci de persoane se îngrămădeau să intre şi alte zeci să iasă prin uşile larg deschise încă de la primele ore ale zilei. Febra cumpărăturilor cuprinsese o mare parte a oraşului animat de apropierea sărbătorilor. Copacii din parcul central erau împodobiţi cu ghirlande luminoase, ce sclipeau strident până când razele soarelui începeau să strălucească în răcoarea zorilor de zi. Dar el era interesat de altceva decât de dorinţa achiziţionării vreunui chilipir brusc ieftinit de către comercianţi.

Se apropie de uşa principală şi se lăsă purtat de fluxul de oameni ce intra în acel templu al comerţului ce îşi deschidea larg braţele generoase în acea dimineaţă. Scările rulante transportau cumpărătorii în toate direcţiile, pe măsură ce ele se ramificau spre etajele superioare, asemenea ramurilor unui arbore uriaş. El se aşeză pe una dintre trepte şi se lăsă dus cu viteză, pe măsură ce privea către raioanele dispuse la nivelurile inferioare. Distingea rafturile pline de mărfuri ce îşi aşteptau proprietarii şi vânzătorii care alergau grăbit cu produsele solicitate.

Ajunse la un etaj unde se comercializa aparatură electronică şi intră într-unul dintre magazine. Pe o distanţă de peste patruzeci de metri, erau plasate ecrane mari cu plasmă sau cu cristale lichide, pe care se derulau imagini de pe unul dintre canalele de actualităţi. Fără sunet, coloana video se derula evidenţiind o lume a contrastelor, în care secvenţe marcate de opulenţă şi monden alternau cu cele preluate din ţări aflate la limita subzistenţei fizice. Atinse ecranul din faţa sa şi simţi duritatea rece a materialului plastic din care era realizat. Nu sesiza prezenţa vieţii, ci doar amestecul amorf de substanţe chimice alambicate după reguli industriale menite să imite chipul realităţii.

Fragmente de Viata in Desertul Citadin

Se întoarse către rafturile din spate şi remarcă imediat calculatoarele portabile plasate ordonat, asemenea unor soldaţi aşezaţi în formaţie, gata să fie preluate de către amatorii sau profesioniştii de virtual. Un sistem de operare se încărca leneş pe o tabletă în dreapta sa. Observă nişte raportări bizare legate de funcţionarea procesorului, integritatea memoriei şi viteza de procesare a informaţiei, după care ecranul prinse brusc viaţă înfăţişând decoruri din lumea naturală capabile să genereze confort şi plăcere utilizatorului. Pictograme atractiv colorate se înşiruiau ca pionii pe o tablă de şah şi un semnal sonor discret îţi atrăgea atenţia că poţi să începi surfingul pe valurile învolburate ale net-ului.

Avansă către interiorul magazinului şi se împiedică de mai mulţi tineri ce dezbăteau zgomotos ce fel de telefon mobil ar fi mai performant dintre cele plasate într-o vitrină înaltă de vreo doi metri, unde în spatele sticlei securizate se observau nenumărate modele ale producătorilor consacraţi. Caractere asiatice se amestecau cu litere scrise în diferite alte alfabete pe cutiile în care se odihneau încă acele calculatoare mobile ce funcţionau şi pe post de telefon. Un vânzător le oferi spre testare un model, zis de ultimă generaţie, care strălucea argintiu în lumina becurilor de neon.

Apăsând vertiginos pe ecran, acel dispozitiv emitea tot felul de sunete uneori stridente, alteori melodioase, în timp ce persoanele din jur care asistau la eveniment scoteau involuntar sunete de admiraţie. Ca şi cum s-ar fi asistat la naşterea unui om, toţi cei din jur se învârteau curioşi să vadă noua minune a tehnicii. Iar smartphone-ul reacţiona zgomotos la cea mai mică atingere, vibra puternic, ca sub impactul unei emoţii, când era apelat şi afişa cele mai noi ştiri difuzate de către marile canale internaţionale.

Mai departe, observă tejghele de care erau prinse camere de luat de vederi şi aparate de fotografiat de toate mărimile şi cu preţuri dintre cele mai accesibile. Cu un aer de expert, o persoană între două vârste butona de zor o cameră inteligentă, care îşi adapta automat focalizarea în funcţie de distanţă şi deschiderea irisului în raport cu luminozitatea încăperii. Zeci de comenzi se înşiruiau pe vizorul ce înfăţişa ceea ce capta camera. Entuziasmul se citea pe chipul cumpărătorului pe măsură ce descifra funcţionalităţi noi, care îţi permiteau să filmezi direct prin apăsarea butonului de înregistrare.

Dar el privea, nu cumpăra nimic şi mergea mai departe printre rafturile, dulapurile şi mesele ce gemeau sub greutatea jucăriilor electronice pentru adulţi şi copii. Uneori se oprea pentru a admira un anumit produs, alteori pentru a privi la încordarea cumpărătorilor, iar deseori pentru a reflecta asupra invaziei cibernetice asupra umanităţii. Maşinării de tot felul, menite să ajute inteligenţa umană să se dezvolte, în scurt timp aveau să modifice profilul mental al utilizatorilor determinând o dependenţă dificil de înfrânt. Deja observa ochii obosiţi ai viitorilor proprietari urmărind valuri nesfârşite de informaţii ce îi duceau în largul mării fără întoarcere pe drumul către tărâmul fermecat al iluziei.

Ventilatoare puternice se auzeau cum captau aerul încins de sutele de maşinării puse în funcţiune şi îl aruncau în afara clădirii, în braţele naturii, de la care sugeau ulterior cu lăcomie aerul proaspăt răpit din parcul vecin. Simţea cumva mireasma arborilor proaspăt înverziţi la început de primăvară, filtrat însă de imensa instalaţie de climatizare pentru a fi încălzit, distorsionat şi purificat înainte de a fi trimis cu presiune în încăperile imensului magazin universal.

Undeva, pe colţ, se afla standul cu imprimante, unde mirosul de toner încins se asocia cu un gust acru de talc, ce te enerva cu uscăciunea sa. Cineva prezenta un model perfecţionat, care tipărea câteva zeci de pagini pe minut pe o hârtie de un alb impersonal, impregnată cu plastic pentru a putea capta picăturile minuscule din pulbere de grafit stocate în rezervoare negre, aruncate neglijent la gunoi după utilizare. O splendidă floare fotografiată într-o rezervaţie naturală era în proces de întipărire pe chipul foii amorfe luate dintr-un top în care aşteptau inerte alte câteva zeci de coli albe.

Luă în mână acea imagine a vieţii, dar aceasta nu vibra la atingere, ci doar stătea rigidă între degete într-un rictus final îmbălsămat cu plastic. Nu distingea fibra copacilor din care fusese zămislită, ci doar inserţia artificială care îi preschimbase chipul cu o cosmetică ieftină, de consum. O aşeză cu grijă lângă imprimanta ce năduşea straşnic trimiţând un jet puternic de aer cald din partea dreaptă, unde era poziţionat ventilatorul, şi simţi că se îneacă de mirosul neplăcut de grafit încins în cuptor.

Se depărtă de acel loc cu nostalgia unor vremuri apuse şi închise pentru câteva clipe ochii. Auzea vocile oamenilor amestecate cu sunetele emise de către dispozitivele electronice. Nimic nu era inteligibil şi niciun cuvânt nu se putea distinge, ci doar un tăvălug dezordonat se rostogolea din toate părţile amorţind simţurile şi incitând dorinţa de a cumpăra, chiar şi pe credit, obiectul dorit. Mici şi mari, oameni de toate felurile, se îmbulzeau să adauge aceste obiecte vorbitoare în colecţii deja existente, de lucruri ce înlocuiau realul cu virtualul şi imediatul cu iluzoriul.

Deschise ochii, privi lumina puternică a spoturilor cu halogen şi involuntar clipi ca după o trezire bruscă în revărsatul zorilor de zi. Aceasta era lumea în care trăia şi viitorul a ceea ce avea aceasta să devină. Trecu pe lângă memoriile vândute la bucată şi se opri puţin lângă dispozitivele de conectică, după care se îndreptă către ieşire. Luă mai multe scări rulante în sens opus şi ieşi împreună cu o imensă coloană de cumpărători fericiţi, ce aveau mâinile pline de sacoşe lăbărţate, în care se aflau mărfuri de pe toate continentele şi pentru toate buzunarele. Cu bucurie simţi din nou aerul de afară şi se depărtă de imensa construcţie în care noaptea mărfurile soseau de la producători şi ziua erau vândute sutelor de mii de cumpărători ai marelui oraş. Se întoarse şi privi clădirea magazinului cum se avânta cu îndrăzneală către cer, sfidând natura ce se profila timid pe dealurile din jur.

Zâmbi şi involuntar îi apăru în faţă imaginea vechilor palate ale antichităţii, care acum zăceau în ruină sub asaltul ploii, vântului şi dunelor de nisip. Observa aceeaşi trufie în faţa naturii şi acelaşi curaj al sfidării mediului prin forţa şi inteligenţa omului. Se aplecă şi ridică o mică ramură pe care erau prinse frunze colorate aprins cu verdele pădurilor tropicale. Cumva, fusese ruptă în timpul transportării unui arbore ornamental adus de undeva din America de Sud. Îi mângâie suprafaţa uşor aspră a cojii de pe tulpină, dar prietenoasă la atingere, şi simţi viaţa pulsând în acel mic fragment smuls din tărâmul său de origine. „Cu adevărat, viaţa nu a dispărut cu totul din acest loc,” gândi el pe măsură ce se depărta tot mai mult de mall-ul gigantic al marelui oraş având în mână acea ramură pulsând de viaţa adusă de pe tărâmul depărtat al realităţii.

Bucureşti
20 martie 2015

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: