Amintiri despre poetul TIBERIU UTAN

tiberiu utan

Tiberiu Utan

de Pamfil BILŢIU

Îmi aduc aminte de o tabletă a lui Tudor Arghezi memorabilă, în care sublinia un adevăr trist, că noi românii suntem meşteri iscusiţi în a ne nega personalităţile, în a le înjosi, în a aşterne peste ele colbul uitării, în loc să le valorificăm şi cinstim. Şi iată că, la Văleni, vatră de străveche şi perenă civilizaţie românească, care a dat ţării oameni de seamă, de Rusalii [2014 – n. r.], s-a petrecut un eveniment lăudabil. Prin grija Fundaţiei culturale „Tiberiu Utan”, s-a comemorat acest fiu al satului – Tiberiu Utan.

A fost un nimerit prilej să aruncăm gândurile peste timp şi să rememorăm anii în care l-am cunoscut pe cel care a fost o personalitate polivalentă: poet, traducător, conducător de instituţii literare, publicist şi om de cultură. L-am cunoscut după 1970, în redacţia revistei „Cravata roşie”, fiindu-mi prezentat de un coleg de-al lui întru pasiuni – Ovidiu Zotta. Ne-am apropiat repede. Deoarece poetul era legat prin toate fibrele de Maramureş şi, pe lângă toate, iubea şi folclorul enorm de mult. Scrisese şi despre folclor. Îmi amintesc cum i-am savurat articolul: Permanenţa folclorului, apărut în „România literară” sau Despre conştiinţa artistică, articol apărut în „Luceafărul”. Se impresiona profund când discutam despre cercetările mele etnologice efectuate în vatra satului său natal, pe care o considera de un conservatorism aparte. Vibra atunci când îi recitam din lirica adunată din sat, sau când îi depănam firul unei poveşti şi despre care îmi repeta întruna că merită publicate cât mai grabnic. Aşa s-a născut propunerea de a deveni potenţial colaborator al Editurii Ion Creangă, pe care o conducea atunci.

N-a trecut multă vreme şi i-am oferit spre publicare un volum de poveşti. Am fost satisfăcut când mi-a relatat cu nerv cât de mult i-a plăcut şi ce perle valoroase au creat moşii şi strămoşii din Ţara Voievozilor. Mi-a spus că va trebui să aştept destul de mult şi că e greu să răzbaţi la Bucureşti, la edituri centrale, că sunt multe trageri de sfori şi intervenţii de sus, iar bietul autor nu răzbeşte cu una cu două. Planificată iniţial, cartea, totuşi, nu a mai apărut, contrar voinţei directorului editurii.

Discuţiile noastre despre folclor au fost întotdeauna aprinse şi de durată. Era atras de lirica populară, de legende, mai ales de cele având ca miez figura celui mai popular, mai vestit şi mai bine reprezentat erou în folclor – Pintea Grigore Viteazul, pe care îl considera „haiducul nepereche al neamului”. Era interesat de arta populară, mai ales de porţile monumentale, pe care le considera capodopere ale genului, în care meşterii înzestraţi cu mult har creator au scris cu dalta şi ciocanul, dar şi cu sufletul şi inima, o veche istorie de spirit prin semne cu o mito-simbolistică străveche. Se interesa de aproape de portul popular din Maramureş, care prin frumuseţea şi individualitatea lui, prin ornamentica bogată, reprezenta, în accepţia lui, o zestre de artă populară de o inestimabilă valoare. Sunt multe aspecte ale culturii populare despre care am discutat la mai multele noastre întâlniri: muzica populară, despre care, conveneam noi, în simplitatea ei deosebită transmite o foarte bogată gamă de sentimente. Dintre ocupaţiile tradiţionale era atras de butinărit (lucrul la pădure). Dincolo de condiţiile grele de lucru, maramureşeanul îndrăgea această ocupaţie, având farmecul şi frumuseţile ei. Îl atrăgea şi mineritul şi viaţa grea a truditorilor din adâncuri.

Îl interesa psihologia maramureşeanului, înfrăţirea lui cu jocul popular şi cu obiceiurile tradiţionale. Am convenit noi că folclorul, limba, credinţa şi arta populară au fost tot atâţia factori de rezistenţă etnică pentru maramureşean, pe parcursul unei istorii zbuciumate. Numai aşa ne putem explica individualitatea Maramureşului ca oază de folclor, de artă populară şi spaţiu în care s-a conservat „limba veche şi înţeleaptă”, de care maramureşeanul este mândru şi pe care o vorbeşte şi astăzi aşa cum au zămislit-o moşii şi strămoşii. Era atras de frumuseţea plaiurilor natale, cu peisaje de vis şi locuri încărcate de legende.

Ne întrebăm de unde atâta interes al poetului pentru creaţia populară. Dacă lecturăm creaţia lui poetică, ne convingem de îndată că folclorul a fost pentru el o preţioasă sursă de inspiraţie. Poezia „Vânzarea lui Pintea” conţine versuri despre trădarea haiducului de către tovarăşii de arme, care nu au ezitat să divulge secretul morţii lui celor care îi voiau pieirea. Până şi mijloacele artistice sunt cele din poezia tradiţională, prin care se scoate în evidenţă fapta nedemnă: „Va să zică aşa îl prinde, / Va să zică aşa îl vinde, / Cu cinci sute de taleri, / Ciorile or să ştie că l-am vândut, / Pietrele ce am făcut. / Pinteo, mori şi taci, / Că mai bine faci.” Blestemul cuprins în poezie, generalizat în lirica populară, atestă o serioasă cunoaştere a folclorului de către poet. „Fie-n lume neiertat, / Cine-ş uită de fărtat, / Blestemul roadă ca zimţii, / Pe cine omoară Pinţii.” În poezia „Baladă veche” ni se narează, în tradiţionalul stil folcloric, moartea lui Pintea. Acţiunea începe prin întrebarea ce o adresează mama eroului fişpanilor şi străjerilor. „Spuneţi-mi, rogu-vă foarte, / Dacă Pintea zace-n moarte. / Spuneţi-mi şi n-aveţi jele, / Dacă zace în zăbrele. / În genunchi de voi mă rog, / Domnule fişpan hotnog, / De-a rămas cumva olog.”

Poezia Tăietorii de lemne este inspirată din viaţa butinarilor din Maramureş, înfrăţiţi cu copacii şi pădurea. „Ţipăt alb dorm brazii decojiţi, / Alăturea de tăietori / Şi niciodată nu vor fi treziţi, / Decât la gatere, în dureros fior.” În poezia Cioplitorul de porţi face un adevărat elogiu creatorului porţii, cu care poetul se identifică, poarta fiind o emblemă a statorniciei şi spiritualităţii acestor plaiuri. „În gardul de nuiele, statornică şi-naltă, / Tu, poartă de pe Iza, mi-ai răsărit sub daltă / Şi te-am cioplit cu drag, nu pe simbrie, / În jurul casei mele punând statornicie. / Sunt cel care visează să fie el gorunul, / Să mă încerce dalta şi unul câte unul, / Ai mei să-mi treacă pragul şi pridvorul, / Sub braţele de bârne să intre viitorul. / Pe Iza şi pe Mara, / Să mă şoptească apa, să mă dorească ţara.”

Aminteam mai sus de interesul poetului pentru profesiile stăpânilor Maramureşului. În accepţia lui, profesia de miner era una eroică, în care săpătorul în adâncuri era tot timpul pândit de pericolul morţii. Nici această profesie nu a rămas străină de creaţia poetului, dovadă poeziile „Undeva sub pământ”, „Lampa de miner” sau „Balada nopţii”. Poeziile de acest gen se caracterizează printr-o notă de originalitate şi prospeţime. „Aripi de lumină, / Fâlfâiri în mină, / Caii orbi presimt / Razele sclipind. / Intră sub pământ, / Soarele cel sfânt.”

Cu Tiberiu Utan ne-am întâlnit de multe ori şi întâlnirile au fost pline de bucurie. Şi ce frumos se putea discuta cu poetul, căci tare multe ştia: filosofie, literatură, istorie, folclor etc. La casa doamnei Magdalena Costache-Păun, care strângea spuma intelectualităţii bucureştene la ceaiul de seară, venea şi Tiberiu Utan. Am stat unul lângă celălalt, deseori. Şi îl apreciau participanţii şi când se preta la calambururi literare şi când recita din creaţia proprie, care reprezenta un avantaj: era scurtă şi cuprinzătoare. Poetul Pan Vizirescu susţinea că Tiberiu ştie să se esenţializeze în ceea ce scrie. Uneori elogia Maramureşul şi o făcea frumos, alteori povestea picant cele trăite în călătoriile din străinătate, dar atrăgea atenţia că cele mai frumoase cărări sunt ale ţării, iar cele de vis sunt ale Maramureşului, pe care îl considera un leagăn al creaţiei. Considera că povestea acestei ţări este depănată în versuri populare, în poveşti şi legende, dar istoria ţării o scriu şi meşterii populari în lemn, aşa cum numai ei o ştiu face. Pentru exemplificare s-a oprit la poarta maramureşeană, pe care o considera o capodoperă în care omul din popor a înscris semne şi simboluri, care ne îndreaptă către lumi foarte îndepărtate. În ea descoperea argumente ale continuităţii, care contravin nechemaţilor care susţineau că noi am fi venit din alte părţi.

Din convorbirile pe care le-am avut cu poetul şi omul de cultură, am reţinut cât de mult ţinea la funcţia sa de director al Editurii Ion Creangă, şi asta pentru că i-a îngăduit să editeze şi să difuzeze marea literatură pentru copii, scrisă de cei mai înzestraţi autori, atât din literatura românească, cât şi din cea universală. Pentru scriitor, copilul era cel mai mare miracol, de aceea s-a străduit să dea literaturii noastre cărţi notabile pentru copii: Ciopârţilă (1964), Isprăvile lui Ciopârţilă (1966), Zoo-Ciopârţilă şi alte întâmplări (1978), Ciopârţilă cascador (1973), Cărţile cu Ciopârţilă (1984). Unele dintre acestea au fost traduse şi în limbi străine. Dar, cum spune Giacomo Leopardi, ceea ce iubeşte omul mai mult este un vis scurt. Drept „răsplată” pentru activitatea depusă în cadrul editurii, a fost destituit din funcţie când îşi dorea cel mai mult să înfăptuiască unele proiecte. Erau vremuri în care nori negri s-au aşternut peste sufletul lui. Prietenii lui mă îndemnau să-l caut mai des, pentru a încerca o consolare a poetului. Şi l-am mai căutat. Nu mai era partenerul de discuţii de dinainte. Era trist, descurajat complet şi pesimist. Când tocmai voiam să-l mai caut o dată, în 1994, am primit trista veste că poetul, publicistul, editorul şi omul de cultură Tiberiu Utan plecase într-o lume mai bună, una fără durere şi întristare. De la moartea lui au trecut douăzeci de ani şi este îmbucurător că maramureşenii, în semn de preţuire, au editat o parte dintre scrierile lui şi sperăm că iniţiativa va continua.

Şi multe ar mai fi de depănat, prin care să conturăm personalitatea scriitorului şi omului, aşa cum a fost.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: