[Am privit în adîncul pămîntului şi]

de Daniela Cecilia BOGDAN Ochiul fîntînii a rămas fără pleoapă. Din lacrima apei şi din aburul pietrei a răsărit alunul – cumpănă peste tăişul setei. La subsuoara lui şi-au făcut cuib, duminici, unde Porumbelul Alb atinge odihna. Cu degetele-mpreunate, Apa-i ocroteşte Răstignirea.de Ioan Adrian POP

Am privit în adîncul pămîntului şi
i-am simţit durerea…
O rană nestinsă de timp
de toţi călătorii vieţii noastre…

Am privit apoi chipul tău
liniştit, în odihnă
senin,
blînd,
fetiţa agăţată de poala
Străbunicii…

Şi atunci am ştiut
… în dimineaţa aceea…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: