Sonet sărman

de Mihai Litinschi

Cerne, mătuşă, cerne făină deasă şi rece!
S-a nămeţit ograda de nu-i mai vezi zăplazul,
Bietului om i s-a isprăvit în lampă gazul
Şi nici lemne nu mai are pân’ ce mânia iernii trece.

Ce derdeluş?!… ce larmă?!… copiii stau zgribuliţi lângă vatră,
Tocmai e vacanţă, că la şcoală nu-i chip s-ajungă,
Uliţa e o şiră de nea vălurită şi lungă
Şi-i o linişte rece, c-ai vrea s-auzi câinele cum latră.

Vitele stau pustiite şi flămânde-n coşare,
E peste puteri să-ţi tai pârtie prin bătătură,
S-a terminat strânsura de pâine şi mâncare,

Râvneşti la un bulz de mămăligă cu ceva fiertură
Şi-abia-ţi încălzeşti mâinile la mucul de lumânare…
Câinele schiaună pe-acoperiş, lângă horn, după căldură.

– aug. 2009