Derivă sau dezvoltare?

Urcus invers_foto_Amza Jucan

de Cornel MĂRGINEAN

De când este lumea lume, lucrurile par a fi mers într-o continuă derivă.

În orice etapă istorică, senzaţia medie a oamenilor a fost aceea a decăderii şi a unei regresii.

De pe vremea lui Buddha, a lui Confucius, a lui Socrate şi aşa mai departe, până astăzi, toate scrierile, inclusiv Biblia, vorbesc despre o permanentă inadecvare morală şi o decădere a societăţii omului. Orice om ce a lăsat scrisă o impresie asupra societăţii în care a trăit şi-a exprimat dezacordul asupra mersului lumii, resimţit ca dizarmonic şi negativ.

Şi totuşi, în aceste condiţii autentice, resimţite şi actualmente la fel de negativ, s-a produs un anumit fel de progres al lumii, al lucrurilor.

Este, oare, acest progres global, ce pare contestabil pe fiecare tronson istoric, luat în parte, un progres consistent şi real, sau nu?

În realitate, mersul lumii este cel a racului, adică mersul cu spatele. Şi racul, ca orice specie, se dezvoltă, chiar dacă mersul lui pare a fi inversat.
Nu este convenabil ca măreţia unei lumi, ca cea a omului, să fie descrisă aşa.
Acceptul poate fi, oare, o bună soluţie?

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: