Trei priviri şi plângere

de Cornel MĂRGINEAN

de Cornel MĂRGINEAN Nu sunt importanţi oamenii care pleacă, ci oamenii care rămân. Oamenii care pleacă se eliberează de ceilalţi prin însingurare voluntară. Cei care rămân se eliberează, drept răsplată, de ei înşişi, chiar dacă plâng. Între omul ,,personal” şi omul ,,social” se află un pod şubred deasupra unui hău. Omul ,,personal” nu se recunoaşte pe sine decât în singurătate. El este pustnicul. Omul ,,social” se minte dacă nu reuşeşte să se privească şi singur. Ce va face el? Ce face un om în prea multă singurătate? Plânge. De ce plânge? Singurătatea devine o oglindă în care el se uită şi nu vede pe nimeni. Înţelegând că nu există singur, un om va plânge.Nu sunt importanţi oamenii care pleacă, ci oamenii care rămân.
Oamenii care pleacă se eliberează de ceilalţi prin însingurare voluntară.
Cei care rămân se eliberează, drept răsplată, de ei înşişi, chiar dacă plâng.

Între omul ,,personal” şi omul ,,social” se află un pod şubred Solitudine_foto_Delia Floreadeasupra unui hău.
Omul ,,personal” nu se recunoaşte pe sine decât în singurătate. El este pustnicul.
Omul ,,social” se minte dacă nu reuşeşte să se privească şi singur. Ce va face el?

Ce face un om în prea multă singurătate? Plânge. De ce plânge? Singurătatea devine o oglindă în care el se uită şi nu vede pe nimeni.
Înţelegând că nu există singur, un om va plânge.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: