Biblioteca din inima campusului

Interviu cu MARY M. SOMERVILLE, bibliotecar universitar şi director al Bibliotecii Auraria, Universitatea Colorado Denver SUA,

realizat de Liliana MOLDOVAN

Mary M. Somerville

Mary M. Somerville, MA, MLS, PhD, lucrează ca bibliotecar universitar, este profesor la Universitatea Colorado Denver şi director la Biblioteca Auraria, care deserveşte Universitatea Colorado Denver, Universitatea Metropolitană de Stat din Denver şi Colegiul Comunităţii din Denver, SUA. Abordarea ei în materie de conducere se bazează pe cercetarea ca acţiune participativă, făcând posibile sistemele de învăţare organizaţională şi practicile de formare şi dezvoltare profesională efectuate la locul de muncă. Din 2002 până în 2013, dr. Somerville a activat ca membru adjunct al Facultăţii de Ştiinţa Biblioteconomiei şi Informării, de la Universitatea de Stat San Josė, California, SUA, unde, în 2010, i s-a conferit distincţia „Distinguished Scholar Award” pentru întreaga activitate încununată cu realizări în domeniul cercetării aplicate. Pentru mai multe informaţii, a se vedea website-ul său profesional: http://people.auraria.edu/mary-m-somerville/home

În societatea informaţională din ziua de azi, rolul bibliotecii academice se schimbă rapid. O temă de discuţie frecvent întâlnită în mediul biblioteconomic este cea a „bibliotecilor fără ziduri”. Ce părere aveţi despre acest subiect?

Bibliotecarii care lucrează în bibliotecile academice (universitare) din ziua de azi continuă să îndeplinească funcţii tradiţionale, chiar şi atunci când urmăresc oportunităţile captivante impuse de revoluţia digitală. Instituţia mea, de exemplu, continuă să servească ca spaţiu pentru studiu şi reflecţie solitară. În plus, satisfacem nevoia de spaţii de învăţare colaborative, bine echipate cu software rentabil şi competent susţinute de bibliotecari cu temeinice cunoştinţe profesionale. Aceste servicii prioritare în continuă dezvoltare reflectă schimbările apărute în pedagogia biblioteconomică din învăţământul superior. Profesioniştii din bibliotecile academice de azi trebuie, prin urmare, să posede atât cunoştinţe specifice biblioteconomiei, cât şi cunoştinţe solide de tehnologie a informaţiei. Într-o zi obişnuită, bibliotecarii instruiesc studenţii în completarea proiectelor de grup. Oferă, de asemenea, sprijin virtual studenţilor şi cercetătorilor de la facultate atunci când interoghează bazele de date ştiinţifice existente pe web. Aceste noi roluri ale bibliotecarului reflectă migrarea rapidă a bibliotecii, de la „cărţile tipărite”, la achiziţia de resurse electronice, schimbare care se pliază, la rândul său, pe transformarea dinamică a ecosistemului de comunicare ştiinţifică. Deci, da, noi cocreăm „biblioteci fără ziduri” cu şi pentru facultatea şi studenţii noştri, care sunt interesaţi de asta. Şi, în acest proces, inventăm prin colaborare „bibliotecari fără ziduri”.

Ce paşi a urmat organizaţia dumneavoastră ca răspuns la schimbările din domeniul educaţiei universitare şi la cele din comunitatea ştiinţifică americană? Ce obiective doriţi să atingeţi pe termen scurt şi lung?

Din 2008, Biblioteca Auraria s-a angajat în procesul de reformulare a facilităţilor şi serviciilor noastre, împreună cu ceilalţi factori interesaţi, din campus. Am început prin a dezvolta competenţele de cercetare pentru bibliotecari. Pe lângă atelierele de lucru cu metode tradiţionale de cercetare formală a ştiinţelor sociale, am dezvoltat relaţii cu experţi din campus, cum ar fi profesorii de marketing, statistică şi arhitectură, care ne-au sfătuit în privinţa colectării datelor şi metodelor de interpretare specifice disciplinelor lor. Aceasta ne-a permis să colectăm informaţii despre nevoile şi experienţele utilizatorilor, dar şi să stabilim un parteneriat cu profesorii pentru a utiliza „biblioteca drept laborator”. Acest din urmă parteneriat de învăţare a angajat studenţii în activităţi de curs care ne-au adus ca beneficiu recomandări, pe care le-am încorporat în planurile noastre de remaniere a facilităţilor şi reinventare a serviciilor. Prin 2009, ştiam suficient de mult despre metodele de predare în schimbare şi practicile de învăţare importante pentru a ne angaja într-un efort de reproiectare a clădirii bibliotecii, cu scopul de a da altă utilitate spaţiilor, pentru a reflecta actualele nevoi şi a le anticipa pe cele viitoare. Un atelier de lucru de design arhitectural (un „charette”) i-a implicat pe cei interesaţi în stabilirea noilor forme arhitectonice potrivite pentru noile funcţii ale bibliotecii. Această activitate a avut ca rezultat recomandări pentru schimbări în clădire, inclusiv estimări de costuri pentru proiectele efectuate în diferite etape. Fiind acum în construcţie, am supus atenţiei Statului Colorado o cerere pentru finanţare, care a fost primită favorabil. Până acum, ne-a fost alocată suma de 21,8 milioane de dolari pentru design holistic şi construcţie. În acelaşi timp, desigur, noi reinventăm rolurile bibliotecii, care impun educaţia personalului în domenii precum tehnologia educaţională şi calificarea bibliotecarilor pentru munca în echipă. Acest proces de învăţare se petrece în contextul mai larg al reînvăţării, care urmăreşte să transforme, în cele din urmă, cultura locului nostru de muncă. Furnizarea contemporană a serviciilor presupune acum colaborare. Aşa că liderii de opinie din bibliotecă, cei formali şi cei informali, încurajează explicit modelul de „gândire în sistem”, care apreciază interrelaţiile dintre bibliotecă şi universitatea din care face parte. Aspiraţia noastră pe termen lung este, prin urmare, aceea de a deveni o organizaţie de învăţare vibrantă, capabilă să anticipeze expectanţele utilizatorului şi să depăşească aşteptările celor interesaţi.

Auraria Library

Care sunt cele mai importante momente din istoria recentă a bibliotecii dumneavoastră academice?

Activităţile privitoare la campus reprezintă cele mai importante evenimente din istoria recentă a Bibliotecii Auraria. Pentru a cocrea o viziune comună în ce priveşte remanierea facilităţilor de bibliotecă şi a serviciilor asociate bibliotecii, am angajat facultatea, administratorii şi studenţii într-un proces de dialog şi reflecţie, recurgând la o abordare de cercetare-acţiune participativă. Am dezvoltat activităţi menite să stimuleze luarea deciziilor, dar şi stabilirea acţiunilor de urmat în dublul scop: de a cataliza învăţarea la locul de muncă şi de a stimula participarea directă a celor interesaţi. Receptivitatea participanţilor a fost motivată de recunoaşterea crescândă a faptului că bibliotecarii trebuie să anticipeze mai bine şi să susţină practicile pedagogice, să observe schimbările rapide din spaţiul învăţământului superior. A reieşit că facilităţile oferite de bibliotecă trebuie să fie redirecţionate şi proiectate astfel încât să răspundă serviciilor nou create pentru utilizatori. În mod natural, în timpul activităţilor consultative de reproiectare a facilităţilor, studenţii, profesorii, arhitecţii, proiectanţii, administratorii, donatorii şi bibliotecarii au fost angajaţi în formularea de întrebări şi în clarificarea răspunsurilor. Ei au întrebat: „De ce tip de mediu fizic, tehnologic este nevoie pentru a susţine şi îmbunătăţi experienţa de învăţare şi cercetare în cadrul comunităţii de studiu a Bibliotecii Auraria?” şi „Cum ar putea biblioteca să implice studenţii din campus, profesorii de la facultate, personalul şi administratorii în planul de reproiectare a bibliotecii?” În final, toate conversaţiile au condus la întrebarea mai amplă: „Ce este o bibliotecă?” Analizele ulterioare efectuate de echipa de conducere a bibliotecii împreună cu un grup reprezentativ însărcinat cu atribuţii de îndrumare strategică au emis întrebări mai detaliate: „Cum ar trebui biblioteca, prin serviciile şi colecţiile sale, să servească instituţia?”, „Ce programe inexistente, la ora actuală, în bibliotecă ar trebui incluse în viitor?”, „Cum adaugă biblioteca valoare experienţelor academice ale studenţilor?”, „Cum este percepută clădirea bibliotecii la ora actuală şi cum poate funcţiona în viitor pentru a fi compatibilă cu alte spaţii de studiu din campus?”, „Care trebuie să fie programul de bibliotecă din perspectiva reproiectării serviciilor?”, „Cum reflectă biblioteca viziunea instituţiei din care face parte şi cum ar putea biblioteca anticipa mai bine priorităţile instituţionale în schimbare?” Caracterul deschis al activităţilor de dialog şi reflecţie ale echipei manageriale a fost asigurat prin publicarea rezumatelor întâlnirilor de lucru pe reţeaua intranet. În plus, alte grupuri de lucru au inclus „întrebări majore” pe agendele lor de întâlnire, au postat rezultatele întâlnirilor pe intranet şi au raportat elementele esenţiale ale discuţiilor către echipa de conducere. Astfel, discuţiile au avansat pe multiple niveluri. În mod asemănător, întâlnirile cu alegătorii din campus şi reprezentanţii din comunitate au asigurat un feedback amplu la întrebările supuse analizei şi, ca urmare, au luat naştere comentarii viguroase cu privire la procesul de proiectare a noii biblioteci. Astfel, studiul organizaţional a progresat pe măsură ce s-a dezvoltat viziunea comună asupra viitorului instituţiei.

Experţii din domeniul ştiinţelor informării şi documentării prevăd creşterea importanţei bibliotecilor academice în societatea informaţională/societatea cunoaşterii. Cum a influenţat această schimbare de rol competenţele cerute angajaţilor actuali ai bibliotecii, precum şi cerinţele stabilite pentru personalul nou angajat?

Angajaţii actuali ai bibliotecii trebuie să înveţe să dezvolte activităţi noi, să adopte munca în echipă, trebuie să ştie să aplice noile cunoştinţe şi să folosească tehnica computerizată. Când au loc pensionări sau demisii, aceste competenţe sunt incluse în anunţurile pentru posturile respective. În plus, întrucât bibliotecile contemporane cer angajaţilor cunoştinţe de specialitate care nu sunt predate la ora actuală în şcolile de biblioteconomie, noi contactăm specialişti în educaţie, profesionişti în marketing, experţi în relaţia cu utilizatorii, designeri educaţionali şi arhitecţi web – care să acopere lipsurile bibliotecarilor care nu au cunoştinţe în aceste discipline auxiliare.

Cum reuşeşte Biblioteca Auraria să fie „inima campusului”? Folosiţi şi alt brand, în acest sens?

Din fericire, clădirea bibliotecii este localizată în chiar centrul campusului, ceea ce asigură prezenţa noastră fizică în viaţa campusului. Spaţiile nou proiectate, care sunt programate a fi gata în 2017, şi serviciile asociate vor asigura integrarea noastră în proiectele de cercetare, predare şi învăţare din campus. Întrucât renovarea bibliotecii şi reinventarea serviciilor au fost realizate pe principii consultative, brandul bibliotecii de „inimă a campusului” este asigurat de relaţiile durabile care au fost iniţiate şi care continuă să se menţină prin activităţi de evaluare repetate.

În plan personal, ca manager şi/sau conducător al unei biblioteci universitare, care sunt cele mai antrenante momente ale unei zile obişnuite? Contribuie interesele dumneavoastră personale la realizarea obiectivelor organizaţiei?

Interesele mele profesionale implică sisteme de co-design organizaţional pentru comunicare, luarea deciziilor şi planificare, în cadrul unei culturi organizaţionale animate de conducere comună şi atitudini apreciative. Datorită faptului că această pasiune contribuie la învăţarea organizaţională, aş zice că, da, interesele mele personale contribuie la modelarea rezultatelor organizaţiei.

În concluzie, ce sfat aţi da bibliotecarilor români?

În calitate de codirector al Centrului pentru Colorado şi pentru Vest, din partea Bibliotecii Auraria, am asigurat fonduri pentru digitizarea conţinutului moştenirii culturale a populaţiilor hispanice şi a americanilor nativi din vestul Americii. Aceasta este o muncă extrem de importantă, fără de care am risca să pierdem memoria culturală a comunităţilor etnice defavorizate. Prin urmare, pe lângă misiunea de a asigura accesul la conţinutul academic disponibil la bibliotecă, aş atrage atenţia asupra eforturilor de creare a conţinuturilor culturale locale, regionale şi naţionale, care ar trebui conservate acum, pentru generaţiile următoare.