Maica Siluana şi meşteşugul de a străbate calea

,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan, 14:6)

de Delia FLOREA

Monahia Siluana Vlad este una dintre rarele figuri feminine deosebit de active în cadrul societăţii româneşti actuale: o

Monahia Siluana Vlad

Monahia Siluana Vlad

intelectuală care a publicat numeroase cărţi şi articole, susţine prelegeri în ţară şi peste hotare, desfăşoară o intensă activita-
te didactică, mer-
ge „să ducă vinde-
care” în spitale, la închisori, în orfeli-
nate. Imaginea acestei neobosite misionare creştine a fost prezentată în cadrul mai multor emisiuni realizate la Radio şi Televiziune. Participă la viaţa cetăţii şi se implică activ în buna desfăşurare a unor diverse evenimente cultural-artistice (de exemplu: vernisarea Expoziţiei internaţionale de fotografie OrthoPhoto – Iaşi, 2011 sau lansări de carte).

Înainte de a fi intrat în viaţa monahală, Eugenia Vlad a fost profesoară de filosofie şi a predat această disciplină în cadrul Universităţii din Galaţi. Pentru că a deranjat autorităţile comuniste afirmând public faptul că „materia nu poate fi o formă superioară de organizare”, a fost retrogradată, fiind nevoită să lucreze ca paznic, în cadrul aceleiaşi instituţii, iar mai apoi şi-a câştigat existenţa ocupând postul de bibliotecar. După propriile sale mărturisiri, în tinereţe nu fusese credincioasă, punând mai mult preţ pe ştiinţă şi cultură. „Revolta” de care dădea dovadă a ţinut până în clipa în care l-a cunoscut pe părintele duhovnicesc Constantin Galeriu, cel care avea să-i schimbe în mod radical viaţa.

După revoluţia din 1989, a predat elevilor şi studenţilor din Galaţi Istoria religiilor. Garsoniera Genei (Eugeniei), aflată la ultimul etaj al unui bloc de nefamilişti din Galaţi, se umplea adeseori, cu zeci de tineri, care o căutau pentru a le răspunde la întrebările existenţiale care îi frământau necontenit. Era o cămăruţă mică, cât o chilie, ale cărei singure podoabe de preţ erau cărţile. Pe atunci, Gena, „o femeie minionă care avea către 50 de ani”, înzestrată cu o inteligenţă sclipitoare, dispreţuia profund cochetăria: îşi purta părul grizonat strâns într-o codiţă mică şi era îmbrăcată aproape tot timpul cu pantaloni. Lecţiile sale, cu caracter facultativ, atrăgeau numeroşi adolescenţi mânaţi de curiozitate şi însetaţi de cunoaştere. După cursurile de istoria religiilor, tinerii învăţăcei se strângeau roată în jurul profesoarei, punându-i tot felul de întrebări legate de preocupările lor intense. Declarându-se „încuiată” în faţa avalanşelor interogative, iscusita îndrumătoare a găsit cea mai potrivită soluţie: i-a dus la biserică.

După ce învăţăceii aflaseră că la capătul febrilelor căutări există un singur răspuns: dragostea lui Dumnezeu, Eugenia Vlad a intrat ca ucenică în mănăstirea ortodoxă din Buciumeni (judeţul Galaţi). La început s-a simţit împovărată de ascultările pe care trebuia să le îndeplinească: să meargă cu vacile la păscut, să se ocupe de bucătărie şi alte activităţi care ţineau mai mult de gospodărie. Apoi i s-a încredinţat o altă misiune, care se potrivea cu dispoziţia sa intelectuală, aceea de a le împărtăşi maicilor foarte tinere învăţăturile credinţei creştine. Răpuse de muncă, cele mai multe dintre acestea adormeau cu capul pe caiete. Însă, în pofida acestor dificultăţi, maica Siluana, fiind înzestrată cu o tenacitate rar întâlnită, nu a renunţat!

După câtva timp, de la Buciumeni ajunge la Bucureşti. Preocupată fiind de soarta „aurolacilor”, a intrat prin canale după aceştia, împreună cu alţi membri ai asociaţiilor „Sfânta Macrina” şi „Sfântul Stelian”. Apoi, aflându-se la Mănăstirea Christiana – înălţată la marginea Capitalei –, într-un mediu medico-eclesiastic, a tradus cărţi şi a continuat activitatea misionară începută înainte de a fi intrat în monahism. Ajungând la Craiova, sub ascultarea Mitropolitului Teofan Savu, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ocupându-se de copii care au fost abuzaţi fizic şi psihic. Misiunea principală a organizaţiei era „de a crea şi oferi comunităţii alternative [sic] spiritual-ştiinţifice de informare, formare şi sprijin îmbinând experienţa Bisericii cu cele mai noi metode ale ştiinţelor sociale”.

Sfântul Siluan Athonitul – „un adevărat dascăl profetic şi apostolic” –, cel de la care şi-a luat numele de călugărie, obişnuia să spună: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” Fidelă continuatoare a învăţăturii patronului său spiritual, maica Siluana a coborât adesea în iadul închisorilor încercând să-i împace cu Dumnezeu pe toţi cei „căzuţi” – hoţi, criminali, violatori etc. În cele din urmă, Maica s-a mutat din Cetatea Băniei, împreună cu Centrul de formare şi consiliere pe care îl coordonează, în „dulcele târg al Ieşilor”, şi este stareţa mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din acest oraş al celor şapte coline.

Fiind una dintre cele mai cunoscute, mai ascultate şi „mai calde voci din Biserică”, vrednica stareţă are o popularitate rar întâlnită. O parte din ucenicii aflaţi sub oblăduirea sa sunt absolvenţi ai Facultăţii de Teologie, iar alţii au devenit, asemeni călăuzitoarei sufletului lor, călugări.

Multe din conferinţele Maicii Siluana – având o tematică variată şi de larg interes public – sunt înregistrate şi postate pe Internet: Să iertăm toate pentru Înviere, Despre iadul din noi, Despre fricile noastre şi frica de Dumnezeu, Adolescenţă şi prietenie, Părinţi, copii şi logica iubirii, Despre violenţa domestică, Sursa depresiei omului modern ş.a. Pe lângă darul de a ne informa şi a ne descreţi frunţile datorită unui savuros umor cu care sunt presărate aceste comunicări (asemeni unor cuminecări), ele au şi o incontestabilă valoare terapeutică.

O parte din acţiunile Maicii sunt găzduite de biserica ieşeană situată pe strada Talpalari. De numele acestui sfânt lăcaş se leagă amintirea unor personalităţi marcante ale trecutului nostru, însă cea mai pregnantă rămâne „urma” ţăranului român de la Tutova, Ioan Proca, zis Lumânărică (1782-1842). Acest iubitor de Lumină şi rugăciune s-a făcut de bună voie cerşetor vieţuind în smerenie şi sărăcie. I-a miluit pe cei nevoiaşi, i-a mângâiat pe cei aflaţi în suferinţă, a ctitorit biserici etc. Tabloul de dimensiuni mari „Moartea lui Lumânărică” (ulei pe pânză) din colecţia Muzeului Naţional de Artă, realizat de pictorul român Apcar Baltazar în ultimii ani ai vieţii sale, a fost inspirat de povestea lui Lumânărică (Scrisoarea XIII), scrisă de Costache Negruzzi şi publicată în anul 1844. Se spune că Lumânărică „sosea ca din cer” acolo unde era nevoie de ajutor. Osemintele lui sunt păstrate în cripta de sub veşmântarul Bisericii Talpalari – loc de pelerinaj şi de rugăciuni tainice pentru mulţi vitregiţi ai sorţii – în aceeaşi casetă cu rămăşiţele pământeşti ale episcopului Filaret Apamias Beldiman. Şi astăzi milostivul cerşetor Lumânărică răspândeşte binele, alină dureri sufleteşti, tămăduieşte de boli grele… este făcător de minuni. Pe baza acestor dovezi s-a deschis dosar spre canonizarea lui Ioan de la Tutova ca sfânt.

Serile de la Biserica Talpalari reunesc săptămânal zeci de suflete angajate pe drumul mântuirii. Auditoriul se poate bucura de prezenţa unor invitaţi de seamă. Aici au loc prelegeri, se desfăşoară Atelierul de art-terapie, sunt prezentate filme documentare (de exemplu, Comercializarea copilăriei) şi multe alte activităţi.

Seminarul duhovnicesc „Să ne vindecăm iertând”, la care se poate participa în mod direct sau online, prin corespondenţă, este organizat şi susţinut de monahiile care activează în cadrul Centrului. Una din neobositele truditoare ale acestei instituţii caritabile este maica Rafaela Urdă.

Conferinţele şi seminariile ţinute de Maica Siluana împreună cu monahiile aflate în subordinea sa, în diferite aşezăminte de cult din străinătate (Elveţia, Germania la adunarea eparhială de la Nürnberg în 2012 ş.a.) se adresează mai ales românilor din diaspora, dar nu numai lor, pentru că ingenioasele moduri de soluţionare a unor grave probleme (acute plăgi ce tind să devină un veritabil flagel la nivel planetar) cu care se confruntă întreaga societate contemporană oferă răspunsuri pertinente şi accesibile tuturor celor deschişi spre spiritualitate.

Dintre titlurile cărţilor scrise şi publicate de această exemplară personalitate feminină care şi-a dedicat viaţa slujirii Domnului şi semenilor aflaţi în suferinţă, amintim: Meşteşugul bucuriei vol. I şi II, Împreună dumiriri pe cale vol. I–V, Cunoaşte-L pe Domnul cel Viu, pe viu!

În vara anului 2010, cu binecuvântarea Î.P.S. Teofan, mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei, au apărut la Editura Doxologia trei volume semnate de monahia Siluana Vlad. coperta_unde-ti_estePrimul volum, Unde-ţi este Bucuria, omul lui Dumnezeu?, subintitulat Un dialog despre suferinţă şi bucurie, dragoste creştinească şi eros, adevăr şi minciună, adună un mănunchi de 12 interviuri, convorbiri dintre maica Siluana şi realizatoarea emisiunii „Trepte spre cer”, Ramona Bădescu, care au fost difuzate pe postul TV3 Craiova în cursul anului 2006. Cartea „s-a născut «din vorbă în vorbă» pe teme care ne frământă pe noi zi de zi” şi este un dar făcut cititorilor pentru a fi „un loc de întâlnire faţă către faţă cu marea iubire de oameni a lui Dumnezeu”.

coperta_sparge_tacereaVolumul Sparge tăcerea – adevăruri despre care nu vorbim este „un loc de întâlnire” pe care maica Siluana împreună cu obştea sa l-a creat pe site-ul http://www.sfintiiarhangheli.ro/ „pentru cei care nu-şi mai puteau păstra durerea în tainiţele întunecate ale inimii şi doreau să-i dea glas în faţa altei inimi”. Acest tulburător volum dezvăluie mărturii uluitoare cu privire la abuzul emoţional, fizic sau sexual al unor părinţi asupra copiilor şi este „un manifest pentru vindecare”, o pledoarie pentru iertarea aproapelui „căzut”.

coperta_daruindu-neUltima carte din acest „triptic de tămadă”, intitulată Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui, este al şaselea volum din seria Împreună dumiririlor pe Cale.

Lucrarea realizată de Elena Cristina Sturzu, recent apărută la Editura Doxologia, Uimiri, rostiri, pecetluiri, cuprinde o antologie de texte consistente extrase din învăţăturile de credinţă rostite de monahia Siluana Vlad cu diverse ocazii apărute în activitatea pe care o desfăşoară în cadrul Centrului de Consiliere şi Formare „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Autoarea constată cu mare durere faptul că omul contemporan refuză învăţătura tradiţiei creştine referitoare la antropologie, nemaiputând astfel „să se descopere pe sine în oglinda Sfintei Revelaţii”. Care sunt consecinţele?… Boala, suferinţa şi moartea (trupească şi sufletească)! Ca un remediu principal, aflat la îndemâna fiecăruia dintre noi, ne este recomandat „detergentul” pentru curăţirea minţii – Rugăciunea lui Iisus. Această scurtă şi puternică rugăciune „aduce atenţia care îndepărtează orice gând şi astfel mintea se curăţeşte şi se deprinde să fie curată”!

În pofida greutăţilor apăsătoare, a neajunsurilor cu anevoie de surmontat care i s-au ivit, nu de puţine ori, în cale, a avut atâtea realizări încununate de succes, pentru că maica Siluana este o intelectuală de elită şi un „psiho-terapeut” de înaltă clasă. Modestă, având o înţelepciune înnobilată de vârsta senectuţii, răspunde prompt – revărsând o imensă bunătate meşteşugit împletită cu tandră bucurie – la toate solicitările semenilor aflaţi în suferinţă sau ale celor care îşi caută – uneori, copleşiţi de nedumeriri – calea.

Surse (listă selectivă):
1. Geamănu, Gena. Spovedanie neterminată. Bucureşti : Editura Bizantină, [1999].
2. Negruzzi, Constantin. Păcatele tinereţelor. Bucureşti : Minerva, 1986.
3. Vasiliu, V. D. Biserici ortodoxe din Iaşi. Iaşi : Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2008.
4. Vlad, Siluana. Împreună dumiriri pe cale. vol. II. Craiova : Editura Mitropoliei Olteniei, 2007.
5. Vlad, Siluana. Meşteşugul bucuriei. Făgăraş : Agaton, 2006.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: