Tristeţea lui Iisus

foto_Adrian Pop

de Cornel MĂRGINEAN

Ce este tristeţea unui om simplu? Este o amărăciune, o duioşie, o melancolie ce se cuibăreşte în sufletul său. O toamnă. O floare. O aminitire. O suferinţă.

Ce este, atunci, tristeţea unui om sfânt? Este ea aceeaşi? Este privirea lumii din locul mai înalt pe care îl ridică rugăciunea lui neîncetată.

Ce este, atunci, tristeţea unui zeu? Este durerea despre iubirea sa, neînţeleasă şi neîmpărtăşită la fel, de către oameni.

Iisus a fost foarte trist în seara petrecută în Grădina Ghetsimani. Era cuprins de tristeţe şi de mâhnire adâncă. Ispita era mai tare decât puterea apostolilor săi.

Ultimele ore petrecute cu ucenicii au fost deosebit de dramatice. Creştinismul este o religie unică. Este religia care se suprapune minut cu minut sieşi. Conţinutul acestei religii este însuşi conţinutul vieţii şi morţii persoanei personajului central. Iisus.

Iisus a fost în acea seară, a prinderii sale, în mod alternativ om şi divin, om şi divin. Tristeţea Sa este de o dimensiune uriaşă.
Ce îi aduce această tristeţe? Credinţa ucenicilor Săi.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: