realizat de Angela-Monica JUCAN
Pe când primăvara se pregăteşte să se preschimbe-n vară, a devenit o tradiţie ca în hotarul satului Libotin să se organizeze „Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular” a comunei Cupşeni (de care aparţine administrativ Libotinul). În 2013, serbarea a avut loc în 18-19 mai. Prin bunăvoinţa domnului profesor Nicolae Bude, consilier pe probleme sociale la Primăria Cupşeni şi dirijor al Corului de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin, am aflat mai multe despre acest festival popular. (Precizăm că interviul datează din anul 2013.)
Cine, când a iniţiat Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular din Cupşeni?
Nicolae Bude
Sărbătoarea comunei Cupşeni a luat naştere în anul 2005, la iniţiativa consilierului local Ioan Buda, director, în acea vreme, al Şcolii din Ungureni, şi cu susţinerea primarului de atunci şi de azi – libotineanul Mircea Ioan Boga.
Unde se petrece?
Locul în care se desfăşoară sărbătoarea nu a fost ales întâmplător. Este o intersecţie acolo a drumurilor care duc spre satele comunei şi este chiar un epicentru rutier al comunei Cupşeni (localnicii îi spun foarte frumos: Crucile Drumului). Totuşi, pământul de acolo este al Libotinului. Locul unde e scena e al lui Andronic Ferenţ, căruia îi chiar place şi e fericit că poate fi util în acest fel. Pe partea cealaltă a drumului, vizavi de scenă, unde se instalează bazarul cu obiecte de artizanat, jucării, podoabe etc., e terenul lui Mircea Bota. În dreapta scenei – zona bufetelor de campanie – este proprietatea doamnei consilier local Silvia Sima. Toţi sînt libotineni, nici unul nu primeşte bani, nu se supără de stricăciuni (minore, de altfel), toţi trei găzduiesc cu bucurie serbarea.
Când are loc? Este vreun motiv special pentru care s-a optat pentru această dată?
Serbarea noastră are loc întotdeauna în week-end-ul cel mai apropiat de sărbătoarea creştină a Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, adică în preajma zilei de 21 mai. După părerea mea şi a multora din comună, mai este cea mai frumoasă lună, o primăvară împlinită, predispunând la bună dispoziţie, e o lună plină de verdeaţă şi speranţă, şi tocmai de aceea este şi foarte potrivită pentru manifestarea noastră culturală, pe de o parte asigurându-ne un fundal de verde natural minunat, pe de alta, concordând cu speranţele noastre de renaştere a obiceiurilor de demult. Prima ediţie a început chiar în ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, care s-a potrivit să fie în acel an sâmbăta, iar ziua a doua a fost în Duminica Slăbănogului de la Vitezda, zi de bun augur şi aceasta, pentru că, atât o „tulburare a apelor” în scop de întremare – a valorilor de civilizaţie ale comunei Cupşeni (Costeni, Cupşeni, Libotin, Ungureni) – am intenţionat să producem şi noi, cât şi să lansăm către consătenii noştri îndemnul, în accepţie culturală, bineînţeles, Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!, să nu aştepte „om” care să le intermedieze interesele. Ziua Sfinţilor Constantin şi Elena s-a nimerit să fie în anul 2006 duminica, iar sărbătoarea comunei noastre a coincis atunci şi cu Duminica Samarinencei, al cărei tâlc este izvorul sacru, spiritual, dătător de viaţă veşnică, cu care am putea asemăna moştenirea culturală din bătrâni. În 2011, din nou 21 mai a fost sâmbăta, iar a doua zi a fost Duminica Samarinencei. În 2013, sărbătoarea începută ca de obicei, sâmbătă, s-a încheiat în duminica a treia după Sfintele Paşti – a Mironosiţelor: a celor care descoperă Învierea, şi iarăşi trebuie să constat puterea de bun augur a acestui aranjament temporal, pentru că am văzut că într-adevăr reînvie gustul pentru tot ce ţine de tradiţia din părţile noastre, lucru pe care ni-l şi propuseserăm, din capul locului.
Chiar voiam să vă întreb de obiectivele pe care vi le-aţi fixat. Care sînt? Au rămas aceleaşi, de la început? S-au mai schimbat, în timp?
Obiectivele sînt stricte, au fost bine conturate de la început şi nu avem de gând să ne abatem de la ele. Unul din obiective este păstrarea şi transmiterea mai departe, generaţiilor care vin după noi, a portului popular din satele noastre. Altul este promovarea cântecului popular şi a jocului de la noi, fiindcă dorim să nu lăsăm să se piardă creaţia folclorică şi mai ales hòrea-n grumaz, care este, ca tehnică de interpretare, o marcă de identitate a acestei zone lăpuşene. Alt obiectiv este păstrarea obiceiurilor legate de sărbătorile creştine, de momentele cardinale ale anului agropastoral, de muncă, de principalele momente ale vieţii omului, ca şi a unor obiceiuri cu caracter ludic. Destinaţia principală a tot ce facem sînt generaţiile tinere, cu care şi începem sărbătoarea, întotdeauna ziua de sâmbătă fiind rezervată copiilor, care se prezintă cu „înscenări” de şezătoare, cu măsurişul oilor, cu diverse jocuri, cântece etc. Adulţii încheie sărbătoarea, duminica. Festivitatea de duminică se deschide cu intrarea spectaculoasă a călăreţilor. Este un moment care precedă parada portului popular. (În satele comunei noastre, mulţi oameni au şi astăzi cai. Pentru sărbătoare, se caută cei mai buni călăreţi disponibili şi cei mai frumoşi cai.) Anul acesta [2013], la propunerea profesorului Nechita Băbuţ, am avut prima ediţie a concursului culinar de guiaş (gulaş), care este o mâncare tradiţională la noi şi se pregăteşte la înmormântări şi pomene (parastase); concursul a fost o reuşită şi dorim să-l menţinem şi în următoarele ediţii. Acestea trei – port, folclor, obiceiuri – sînt principalele obiective ale demersului nostru cultural, care încă de la prima ediţie, din 2005, a înregistrat o participare de masă în raza comunei noastre. Dar avem şi alte obiective, pe care nu le considerăm de mai mică însemnătate, ci mai degrabă auxiliare, cum ar fi stabilirea de contacte culturale cu vecinii noştri lăpuşeni, cu interpreţi populari din alte zone folclorice ale actualului judeţ Maramureş, ca şi cu alţii, din regiuni mai îndepărtate; de asemenea, încercăm să ne facem cunoscuţi cu bogăţia creaţiei spirituale şi materiale tradiţionale, să ne afirmăm identitatea culturală unică în lume, să ne achităm onorabil de harurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu; am vrea să-i contaminăm şi pe alţii cu „patima” de a-şi valorifica patrimoniul spiritual local, încât cu toţii să facem într-o zi o Românie ideală.
Rezultate?
În 18-19 mai 2013, a fost ediţia a noua a sărbătorii comunei Cupşeni. La scară cronologică, nouă ani sînt mai nimic, iar instalarea unor deprinderi are nevoie de timp. Şi totuşi, pot spune că în aceşti doar nouă ani s-a câştigat în mod clar ceva. Nu ţintim la readucerea în viaţa de zi cu zi a portului popular, pentru că nu mai sînt condiţiile sociale rurale de altădată, când viaţa satului era semiînchisă. Acum, tinerii de liceu merg la şcoală la oraş, destui dintre ei urmează apoi facultăţi, mulţi lucrează la oraş, chiar dacă continuă să locuiască în sat. E normal ca, în mediu urban, să se îmbrace orăşeneşte şi aceasta să devină obişnuinţă şi acasă. Însă tot mai mulţi, de toate vârstele, vin la Biserică în port popular, la fel se îmbracă în alte zile de sărbătoare creştină sau laică. Portul strămoşesc e considerat îmbrăcăminte de preţ, care se pune în momente festive. Şi nu se face din vreo obligaţie, ci din propriu impuls. E ceva fantastic la Crăciun, când îmi intră-n casă colindătorii îmbrăcaţi în cioareci ca de daci şi căput autentic libotinean, cu cuşmă de oaie pe cap şi, de multe ori, şi în opinci! Şi ce cămeşi au, şi ce curăle late – ca străstrăbunicii. La Libotin şi în celelalte sate ale comunei Cupşeni, portul popular nu e doar costum de scenă şi nici sărbătoarea noastră nu e numai un spectacol. Putem vorbi de rezultate pozitive şi vom face şi mai mult. E adevărat că se ţese acum foarte puţin, mai sînt, poate, două-trei războaie la care se mai ţese, în Libotin, şi la fel e şi în celelalte sate ale comunei noastre. Deocamdată, costume populare încă mai avem gata confecţionate şi sînt în sat şi rezerve de materiale ţesute în casă, dar ne gândim la ziua de mâine, când se vor uza, şi avem un proiect de înfiinţare a unor ateliere meşteşugăreşti, unde tinerii să poată învăţa meseriile tradiţionale din zona noastră.
Cine ce atribuţii are în organizarea sărbătorii?
Sărbătoarea Portului şi Cântecului Popular de la Cupşeni este realizare a Primăriei în colaborare cu Consiliul local, şi cu participarea şcolii. Conducătorul manifestării este Nechita Băbuţ, directorul Şcolii Cupşeni, care lucrează în colaborare cu Constantin-Laurenţiu Dragomir, viceprimarul comunei – Nechita Băbuţ fiind coordonator, iar Laurenţiu Dragomir „executant” (între multe altele, viceprimarul se ocupă de încheierea în lumini a fiecărei zile de sărbătoare – sâmbătă seara, cu focul de tabără, pentru care el „e” inclusiv cu adusul cetinii de brad, iar duminică seara, cu artificiile). Eu, fiind consilier al Primăriei pe probleme sociale, am ca sarcină principală, la această sărbătoare, organizarea premierii soţilor care au împlinit 50 de ani (şi, uneori, mai mulţi) de căsnicie: fac invitaţiile, pregătesc un chestionar, merg la fiecare acasă, notez răspunsurile cu datele personale, le înmânez invitaţiile, redactez pe urmă textul prezentării pe care o voi face în faţa publicului. La spectacol, particip cu corul de bărbaţi „Dacii liberi” din Libotin, pe care îl dirijez. În cele două zile de sărbătoare, am, de asemenea, în atribuţii tot ceea ce ţine de sonorizare. Primarul comunei, Mircea Ioan Boga, e suveran peste noi, supraveghează, monitorizează, are în vedere absolut totul, se ocupă de masă, de invitaţi şi de alţi participanţi etc., are un rol foarte important în menţinerea sărbătorii, care, la un moment dat, pe pretexte financiare invocate de unii, a fost cât pe ce să fie suspendată, dar primarul a făcut tot posibilul să se păstreze acest act de cultură, a reuşit să convingă şi să paralizeze pornirile prea materialiste ale „opozanţilor”. Ne mai ajută unii consilieri locali, dau o mână de ajutor care ne prinde foarte bine şi unii animatori culturali, dintre care l-aş numi în mod special pe Ioan Perhaiţă, gata oricând să contribuie cu experienţa sa şi cu multiplele sale calităţi la reuşita activităţilor din comună, cu deosebire, a celor din Libotin. Scenograf este Victoria Filip, referent cultural la Primărie (ea e responsabilă cu programele culturale de la Cupşeni). Ca să nu ne stresăm în ultimul moment şi ca totul să iasă cât mai aproape de ce dorim, avem nevoie cam de două săptămâni. Dar, la nevoie, ne-am putea descurca şi într-o săptămână.
Cu ce solişti sau formaţii colaboraţi? Sînt numai din Lăpuş sau şi din alte zone?
Artiştii se mai schimbă. Vin şi din alte zone, nu numai din Lăpuş, ne interesăm să aducem şi interpreţi de marcă, de obicei reuşim, dar mulţi din ei ne sînt inaccesibili, din cauza onorariului, prea mare faţă de posibilităţile noastre, pe care îl pretind. De mai mulţi ani, prezentatorul spectacolului de duminică este Andrei Bărbos, directorul Casei de Cultură din Baia Sprie, care vine şi ca interpret de muzică populară şi e însoţit de ansamblul de dansuri populare „Dor călător” şi de alţi artişti. Colaboratori fideli ai noştri şi care vin numai din prietenie sînt Rafila Bărbos din Fânaţe (comuna Cerneşti) şi Onişor Pop din Groşii Ţibleşului.
Colaboraţi şi în alte ocazii cu ei?
Sigur. Ne întâlnim la multe manifestări culturale organizate în diverse locuri.
Cu ce s-au prezentat anul acesta [2013] în spectacol satele comunei Cupşeni?
Libotinul şi Ungureniul sînt profilate pe cântec, Cupşeniul e neîntrecut la joc, din Costeni, vine întotdeauna Vasile „Fluieraşul” (Hereş), cu un program special la fluier şi trâmbiţa lui fermecată. Spectacolul de duminică, 19 mai 2013, a fost deschis de corul de bărbaţi „Dacii liberi”, cu un concert de cântece patriotice şi de cătănie. Tot din Libotin, grupul de femei „Cânt şi dor”, dirijat de Ioan Perhaiţă, a prezentat cântece din zonă. Din Ungureni, a venit un foarte valoros grup de femei mai în vârstă, care cântă fără egal hòrea-n grumaz (grupul e condus de profesoara Mariana Buda); tot din Ungureni, a fost prezent în spectacol Gherasim Cârtiţă, cu cântece interpretate la fluier şi la vioară. Din Cupşeni, a participat o bună formaţie coregrafică, al cărei instructor este Victoria Filip. Pe lângă dans popular, satul Cupşeni a „jucat” şi o nuntă populară – desigur, comprimată, prezentându-se momentele ei principale.
Ce vi se pare mai dificil în realizarea acestei manifestări culturale?
N-am simţit să fie ceva dificil. E multă muncă, pe care o facem, de nouă ani, într-o echipă, întotdeauna aceeaşi, ne mai ajută consilierii locali, dar sarcinile principale revin primarului, viceprimarului, directorului şcolii şi subsemnatului. Însă pasiunea compensează efortul, pe care nici nu-l mai ţinem minte. Lucruri imposibile nu ne-am propus niciodată, aşa că sîntem stăpâni pe situaţie. Nu prima dată a fost mai greu, ca investiţie în muncă, ci la fiecare ediţie am făcut mai mult decât la precedenta, ca să fie tot mai bine. Toţi cei patru sîntem foarte exigenţi şi cu noi, şi cu alţii, ţintim la calitate şi la profesionalism. Cea mai grea ediţie a fost cea de anul acesta [2013], dar şi cea mai frumoasă, aşa încât, din greutate, la final, n-a mai rămas nimic – au fost mulţi invitaţi, cu atâţia e mai dificil să te încadrezi în program, trebuie să acorzi atenţie tuturor musafirilor şi nu poţi neglija nici simplii participanţi etc., etc.
Cum cântăriţi succesul?
În aplauze. În prezenţa spectatorilor, al căror număr impresionant ne stimulează să continuăm. În atracţia în evidentă creştere a tineretului către folclorul autentic, către portul popular, către tot ce înseamnă zestre spirituală şi materială din satele Cupşeniului. La sfârşit, facem o evaluare şi discutăm dacă şi unde am greşit şi cum s-ar fi putut evita lucrurile mai puţin izbutite. Oricât te-ai strădui, perfect nu poate să reuşească, aşa ceva ar fi neomenesc. Dar nu imperfecţiunile sînt ceea ce caracterizează sărbătoarea noastră. În mod cert, de la an la an, am crescut valoric.
În 2014 va fi a zecea ediţie. Vă gândiţi la ceva deosebit pentru marcarea încheierii primei decade?
Nu vom face nimic special. La fiecare ediţie ne-am concentrat să fie reuşită. Nu vrem să schimbăm profilul şi să se ajungă la o degenerare a sărbătorii. Avem un program bine trasat de la început şi nu ne abatem de la el. Adulţii şi copiii au fiecare câte o zi din sărbătoare şi le dăm importanţă egală. Manifestarea începe cu un Te Deum oficiat de preoţii satelor comunei (anul acesta [2013] au fost trei: pr. paroh Gheorghe Cucu din Libotin, pr. paroh Gheorghe Martin Maftei din Ungureni şi pr. paroh Ioan Hojda din Costeni – pr. paroh Samoilă Nodiş din Cupşeni nu a putut veni). Premierea celui mai autentic port popular e unul din cele mai importante puncte din program şi mizăm pe efecte cu bătaie lungă. Se premiază din fiecare sat câte două persoane (un adult şi un copil), în total opt. Premiul constă într-o diplomă şi o sumă modică de bani. Această recunoaştere conduce vizibil spre o recuperare de identitate, pentru că stimulează foarte mult purtarea hainelor tradiţionale, numai şi numai ale noastre în univers şi în moda tuturor timpurilor, şi confecţionarea de noi costume care respectă tehnica de lucru străveche, modelele decorative şi croiul din bătrâni; se folosesc materiale naturale, se revine la vopselele vegetale, se realizează totul manual sau se reiau vechile ustensile; se cultivă gustul estetic al simplităţii, în sensul de neîncărcare ornamentală şi evitare a stridenţelor. Având obiect, s-ar putea să se reînsufleţească relaţiile socoieconomice de şezătoare sau clacă. De aici, putem spera mai departe, la redobândirea culorii idilice a satului – fără a ne izola de lumea modernă. În ce priveşte muzica, tot pe asta lucrăm. Vrem să scoatem din lada de zestre a satului întreg cântecele cântate de bătrâni – şi, har Domnului, avem, chiar şi copiii vin cu multe „noutăţi” din vechime, încredinţate lor de bunici. Jocul, la fel: îl promovăm numai în forme nealterate. Punem în scenă obiceiuri, tot ca ele să nu se piardă ca obiceiuri şi să redevină obiceiuri. Nu dorim doar să conservăm ceea ce mai există, ci să şi folosim, şi să înmulţim, în specificul satului, să lăsăm şi noi moştenitorilor noştri o avere culturală bogată şi valoroasă.
e-Bibliotheca septentrionalis 