Pinul

__Pinul_

„Pinul” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

O, pinule! O, vecinule!
Tu creşti întocmai, semănându-mi mie –
Muncit de patimi şi de îndoieli,
Te zvârcoleşti în aer cu-apucături furişe;
Te-apleci în partea care-ţi pare ţie
C-ar fi văzduhul mai cu melodie…
Iar nu ca bradul cel corect, ţâşnind în sus,
Nepătimaş şi-n plină ascultare –
La carnea lui, fără cusur, râvneşte omul
Şi vede-n ea tot grinzi, viori şi-atâtea cele…
De tine, pinul meu, muncit de suferinţi,
Se-ndepărtează cei mai mulţi, ba câteodată,
Părând că deranjezi, îţi taie câte-o cracă –
Şi amputat, gândeşti eroic mersulă tău
Pe uliciori nemaiumblate de cugete comune;
Te întristezi de toată vremea rea şi scrii istorii
Cu viaţa ta-mpărţită-n atâtea traiectorii.
Tot singur eu te văd, întocmai ca şi mine;
Cocoaşe, strâmbături – le porţi fără de vină,
Că ai cedat celor din jur postata de lumină.

Te cruţă omul de topor, până la urmă,
Pentru ideea de frumos şi porţia de umbră…
Făptura ta piezişă de stampă chinezească
Melancolii fără egal în suflet fac să nască:
Mă-nduioşezi, văzându-te
Pinule, poetule!

Baden, ianuarie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: