Amintiri despre Tohat, decembrie 2014

Tabara_pictura_Tohat_2014_137

de Valeria HOROTAN

Vânt puternic, frig, dar nu şi zăpadă, aşa cum este în douăzeci şi şapte de judeţe din jumătate de ţară. De la Cluj încoace, spre nord, se pare că vremea este ceva mai blândă. Uneori, din cerul înnorat scapă câte o rază de soare, ce-i drept, cam cu dinţi. Gândul mă transpune în vara ce-a trecut. Era în luna august, foarte cald, senin, frumos. Toată vara m-am gândit să-i adun pe copiii din Tohat într-o tabără de creaţie de o săptămână, să facă şi altceva decât să adune iarbă pentru animale sau să conducă vacile la şi de la ciurdă, să-i ştie în siguranţă… Mi-am adunat gândurile, materialele necesare şi toate puterile şi am organizat tabăra de creaţie „TOHATINA 2014”, în perioada 4-9 august, 2014. Au venit şaptesprezece copii dornici să picteze, să se joace cu ceilalţi copii. Localul taberei noastre: Căminul cultural. N-au venit părinţii să cureţe spaţiul necesar pentru copiii lor, dar împreună cu soţul meu, am aranjat totul aşa cum aveam nevoie pentru buna desfăşurare a tuturor activităţilor pe care le-am gândit. Mai mult, pe o coală dublă de hârtie, am creat un banner cu litere colorate, urându-le bun venit copiilor la tabăra de creaţie în perioada specificată.

Tabara_pictura_Tohat_2014_002

Prima temă s-a intitulat „Steagul” şi a vizat în primul rând steagul României. Copiii au identificat culorile drapelului nostru, semnificaţia lor. Istoria exemplifică personalizarea steagului, recunoaşterea diferitelor localităţi, prinţi, conţi, în funcţie de steagul pe care l-au avut. De aici, fiecare copil şi-a desenat pe coală A4 propriul steag, având elemente care să-l caracterizeze, să fie unice. Pasul următor l-a constituit pictarea pe bucăţi de pânză apretată – pregătită de mine – cu culori de acuarelă, pe ambele feţe. Părinţii au pregătit pentru a doua zi beţele drepte, cojite, iar eu am fixat cu piuneze steguleţele create de copii: steag cu două cireşe, un altul cu o minge de fotbal, trei cireşe, un brăduţ, o paletă cu trei pensule, etc., etc.

Tabara_pictura_Tohat_2014_044

Tema a doua a fost mai laborioasă: „Cine sunt eu?” Fiecare copil şi-a adus de acasă câte o oglinjoară, şi astfel şi-a putut vedea chipul. Întrebările ajutătoare le-au focalizat atenţia pe anumite părţi: cum este părul meu; cum sunt ochii mei: formă, culoare; cum este nasul meu; cum este gura mea; cum este faţa mea; numele meu este… Tabara_pictura_Tohat_2014_005Pentru că se apropia de sfârşit vacanţa de vară, şi unii nu au mai scris de multişor, toţi copiii au primit câte o coală de hârtie A5, pe care au scris tot ce au descoperit despre ei uitându-se în oglindă. Din păcate, constatările lor interesante, pe ici-colo, au fost estompate de unele greşeli de ortografie, pe care le-am corectat împreună, pe loc – pentru a nu ne face de râs. A urmat desenul fin, uşor, pe hârtie de dimensiuni destul de mari: 50×70 cm, şi apoi aplicarea culorilor – au început să se reveleze pe hârtie repede, uşor, spre marea lor plăcere şi amuzament. În câteva secunde, da, secunde, a dispărut teama de culori şi de dimensiunea mare a hârtiei. E adevărat, doar Bogdănel mi-a scris că are o faţă perfectă, dar portretele lor au fost toate cel puţin aproape de perfecţiune…

Tema a treia a fost legată de frumuseţea florilor de câmp: „Vaza cu flori de câmp”. Pentru această temă, am ieşit în curte, am identificat Tabara_pictura_Tohat_2014_022diferitele flori de câmp şi apoi, în funcţie de preferinţele lor, le-au aşezat în vază potrivită. Le-am cerut ca pe un anumit tip de floare, pe care ei au ales-o, să lipească bucăţele de vată. După ce s-a uscat adezivul, am trecut la pictarea lucrării. Coala de hârtie, de dimensiuni mari, 50×70 cm, a fost în acest caz albastră. Vata fiind albă, a dat volum şi strălucire culorilor, anumitor porţiuni din lucrare, spaţialitate. Uimirea, încântarea şi nerăbdarea copiilor de a finaliza lucrarea mi-au încântat sufletul. Lucrările lor, unicate, străluceau! La fel şi aceşti minunaţi pictori.

Tema a patra a venit să ne trezească mândria de a fi tohătani, Tabara_pictura_Tohat_2014_068consăteni cu marele învăţat, scriitor şi dascăl Petre Dulfu: „Păcală în satul lui”. Păcală nu a venit singur, ci însoţit de prietenul său, Tândală. Am rememorat câteva date despre localitatea Tohat, aparţinătoare oraşului Ulmeni, despre scriitorul Petre Dulfu, părintele hâtrului Păcală. Concluzia a fost că-i iubim atât pe Păcală, cât şi pe Tândală, dar şi pe Petre Dulfu. Unii copii i-au asemănat pe unii oameni din sat ba cu Păcală, ba cu Tândală, şi concluzia a fost că amândouă personajele sunt reale, că mai trăiesc şi azi, atât în Tohat, cât şi în alte locuri încă neidentificate. Portretul lui Păcală cel hâtru, sau Păcală şi Tândală i-a amuzat pe copii. Pe măsură ce au terminat lucrările diferitelor teme, le-am aplicat pe şipci, pe panouri, şi apoi pe pereţi. Numărul lucrărilor a crescut de la o zi la alta, spre încântarea noastră, a tuturor.

Tabara_pictura_Tohat_2014_064Tema a cincea a urmărit spiritul de observaţie al copiilor şi, în acelaşi timp, cunoaşterea semnelor de circulaţie, recunoaşterea lor şi a utilităţii acestora. „Drumul meu de acasă până la Căminul cultural” redat în pictură şi-a demonstrat pe deplin utilitatea, interesul pentru tot ce-i înconjoară şi întâlnesc în cale.

N-a fost numai desen şi culoare. Jocurile mai vechi sau mai noi i-au captivat pe toţi participanţii, fie că a fost volei, fotbal, „De-a v-aţi ascunselea” sau „Prinde mingea săltăreaţă”, sau „Plimbă mingea/mărul”.

Tema a şasea, „Casa mea”, a venit să sublinieze apartenenţa fiecăruia dintre noi la un spaţiu, loc anume, pe care să-l iubim, să-l avem al nostru. Copacul cu rădăcini puternice rezistă în faţa tuturor furtunilor, pe când cel cu rădăcini mici, firave, este doborât de o mică adiere de vânt. În casa mea, îmi refac forţele, ea mă adăposteşte şi protejează. Apartenenţa la locul natal, conştientizarea importanţei lui, ne dă forţă fiecăruia din noi. Fructele, legumele din acest loc sunt cele mai gustoase şi mai bune. Conştientizarea şi aprecierea acestor lucruri sunt factori de sănătate fizică şi psihică.

În fiecare zi, pe la ora prânzului, soţul meu ne-a adus câte un coş de mere de vară din grădina noastră. În fiecare zi se epuizau foarte repede. În ziua respectivă au dispărut aproape instantaneu, dar nu înainte de a fi observat ce culori frumoase de vară aveau…

Tabara_pictura_Tohat_2014_184

Participanţii taberei de creaţie „TOHATINA 2014” au fost (în ordinea înscrierii!): Andrei Uţă, Cristian Fârte, Bianca Morar, Alexandra Morar, Vlăduţ Dan, Miruna Brânză, Alexandra Brânză, Daniel Ticle, Andreea Ticle, Ştefania Pop, Antonia Tohătan, Bogdan Tohătan, Ioana Lazăr, Ionuţ Lazăr, Mateas Cătălina, Diana Selever, Raluca Surduc şi, în final, Vasilică Mugur, interpret de muzică populară în devenire, elev în clasa a XII-a a Liceului „Florian Ulmeanu” din Ulmeni. Vasilică a venit cu tot sufletul, pentru a-i învăţa pe copii primele mişcări din dansurile populare specifice zonei folclorice Codru.

Tabara_pictura_Tohat_2014_009

Alexandra Morar nu merge încă la şcoală, dar este foarte pasionată de culori. Bianca, sora sa, nu a avut nicio problemă cu ea. Andrei, Ştefania, Bogdan sau Miruna au stăpânit fără probleme colile de hârtie, care erau de aproape înălţimea lor. Personalitatea şi talentul lor s-au luat la trântă cu Andreea, Antonia, Alexandra, Cătălina, Diana, Raluca, Ionuţ, Ioana, Daniel, tăcuţii Cristian sau Vlăduţ. În pictură sau desen, de unii din aceşti talentaţi copii cu siguranţă veţi mai auzi. Fie că sunt din Tohat, Braşov, Baia Mare, Ulmeni sau Paris, poartă în ei curăţenia, puritatea, hărnicia străbunilor. Un strop de dăruire şi muncă face ca, asemeni unor pietre preţioase, la momentul potrivit, să strălucească, scoţând la suprafaţă caratele pe care, spiritual, le poartă în ei. Efortul depus mi-a adus satisfacţii deosebite şi bucuria prospeţimii vieţii.

Tabara_pictura_Tohat_2014_038

În ultima zi, după-amiaza, cu ajutorul copiilor mai mari, al părinţilor, bunicilor, am făcut şi mult aşteptatul foc de tabără. Am copt în jar cartofi noi şi ştiuleţi de porumb în lapte. Un castron de mujdei de usturoi, pe care l-am făcut acasă, a completat festinul. Au fost trataţi copiii, dar şi părinţii şi bunicii participanţi. Părintele Tohătan şi câţiva părinţi ai copiilor au făcut poze lucrărilor expuse. Cu sprijinul prietenei Otilia, din Spania, am oferit copiilor ciocolăţele şi câte două pensule. Oana Horotan s-a ocupat de realizarea diplomelor care au consfinţit participarea creatorilor de frumos la această activitate deosebit de plăcută şi utilă. Căţelul nostru Roky, iubitor total al copiilor, ne-a acompaniat în toate zilele, fie că a fost vorba de creaţie, fie de jocuri. Câteva zile, după încheierea taberei, i-a căutat mereu pe copii. Ne vom întâlni – sănătoşi – la TOHATINA 2, în anul 2015.

One Response to Amintiri despre Tohat, decembrie 2014

  1. Ticle Daniel spune:

    Foarte frumos doamna Tina!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: