Anonim

de Cornel MĂRGINEAN

N-o să afle nimeni
că azi dimineaţă mă
durea o coastă,
că mi s-a terminat cerneala,
că n-am avut
tichet în tramvai.
N-o să afle nimeni
care dintre noi
se gândeşte mai mult
la celălalt,
care dintre melodii îmi place,
care e gândul meu
sau care e al tău.
Trist să fiu, sau vesel,
oricum aş fi:
n-o să afle nimeni.

(Din volumul Am fost acel student : versuri: 1978-1983, Târgu-Mureş, Cezara, 2014.)