Pentru o planetă aptă pentru viaţă

de Gabriela Genţiana GROZA

Într-o frumoasă zi de cireşar se aniversează şi anul acesta Ziua Mondială a Mediului Înconjurător. De la Ploieşti, draga mea fostă elevă Doina Marcela Gheorghe de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova mi-a trimis mesaje despre activităţile organizate în şcolile judeţului Prahova cu acest prilej. Prezentă în toiul evenimentelor legate de protecţia naturii, alături de factorii responsabili de educaţia în acest sens a elevilor, Doina contribuie la asanarea morală a semenilor noştri, mânaţi uneori mai degrabă să exploateze resursele mediului în scop personal, fără grija generaţiei următoare. Dedic câteva stihuri elevilor şi deopotrivă celor care îi îndrumă cu dăruire pe acest drum atât de important pentru noi toţi.

DE ZIUA MEDIULUI
Stă Pământul şi gândeşte:
Aerul se murdăreşte,
Apele se poluează,
Codrul se împuţinează…
Dintr-un lan, o ciocârlie
Apăru ca o solie,
Oamenilor dând de ştire
Că e gata-întreaga fire
Să lucreze mai departe,
Pentru apele curate,
Pentru aer ozonat,
Într-un codru apărat
De securea nemiloasă
Şi-o natură mai frumoasă!

Acum, în apropierea zilelor de vacanţă, rememorez anii când predam ecologie şi speram din suflet ca natura să aibă în România o soartă mai bună. În urmă cu 15 ani, elevii mei clujeni recitau poezia compusă sub emoţia stârnită de primele agresiuni asupra fondului forestier de la noi.

SPERANŢA CODRULUI
Crescut până mai ieri în soare,
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăştiam în jur vigoare,
Ozonul ceaţa o gonea…

Dar am intrat acum în umbră
Şi larve pieptul îmi golesc,
M-aşteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;

Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.

Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulţesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi…

Închipuiesc faţa-n oglindă:
Sunt eu, sunt codrul cel slăvit?
Chiar el coroana să-mi aprindă?
El, omul? Crud nesăbuit!…
…………………………………………..
Un plâns cu lacrimi de răşină
Al codrului neputincios,
Îi scutur ramuri fără vină,
Mărgăritare curg pe jos….

Aşa mă vor afla nepoţii,
Cu ramul mândru agăţat,
Precum o gâză-n plasa porţii,
Din falnic, iată-mă plecat!…
……………………………………………

Las pruncilor s-adune darul
Luminii strânse peste zi,
Cândva le-o povesti stejarul,
De gloria-mi le-o aminti,

Cum graţioasele narcise
Au mângâiat copilării,
De clopoţei petale-atinse
Nălţau un lied înspre tării.

Cum se înfiripa idilă
În străluciri trandafirii,
Cu verde pur de clorofilă
Şi genţiane azurii…

(Din vol. Brevi finietur… de Nicolae Martinescu şi Gabriela Genţiana Groza, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.)