Lacul lui Eminescu (Ion Georgescu-Muscel)
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Îmi face bine de tine să aud,
Fată frumoasă din Năsăud;
Te simt ca pe-o rudenie de-aproape
Încorsetată-n haina suferinţei…
Prin dreptul tău a trebuit să treacă,
Cum trece spre victorie o oaste,
Autostrada poeziei noastre…
Căci Geniul nostru nu putea să-ncapă
Decât în lumea cea sublimă şi săracă.
Profilul tău de coafură, chipul tău
Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr…
Ai înfruntat cutume, şi lume, şi destin –
Îţi mulţumesc că l-ai iubit pe Emin!
Mai ales acum, când, dincolo de fire,
Se mai aruncă-n draga lui icoană
Cu bulgări de nesimţire.
Baden / Noiembrie 2012
