Sonet dezamăgit

de Mihai LITINSCHI

Clocote, furtună, mi-e sufletul greu,
N-am nicio nădejde, nu mai vreau nimic,
Pentru ce m-aşteaptă am mutarea-n plic,
Nu mai sunt repere-n orizontul meu.

images

Nu mai simt plăcere să merg la serviciu,
Ce făceam cu râvnă e simplă rutină,
Nu-mi mai fac relaţii, sunt ca o maşină,
Dacă şi mâncarea-mi pare un supliciu.

images (1)

M-ascund de prieteni, refuz mâna-ntinsă,
Bunele intenţii îmi nasc doar calvaruri,
Entitate calpă, inertă, învinsă,

images (2)

Rupt de realitate, fără idealuri,
Zilele-mi curg terne către-o ţintă stinsă…
Nopţile, o, Doamne, nopţile-s coşmaruri!

– oct. 2014

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: