Chirurgie sau gips? Despre piciorul „varus equin”

Dialog cu doctorul Alexandru Thiery

realizat de Gabriel TUDOR (Asociaţia „Salvează o inimă”)

În fiecare an, sute de mii de copii se nasc cu unul sau ambele picioare deformate. Afecţiunea se numeşte „varus equin”, apare din cauze deocamdată incerte, iar lăsată netratată poate provoca infirmitatea pacienţilor. Din fericire, poate fi corectată cu succes printr-o metodă imaginată de doctorul spaniol Ignacio Ponseti. Tratamentul este realizat şi la noi în ţară, de o echipă de profesionişti ai Spitalului Monza.
__dr. Alexandru Thiery

dr. Alexandru Thiery

Unul dintre ei este medicul ortoped Alexandru Thiery, care a stat de vorbă cu reporterul Asociaţiei „Salvează o inimă”, Gabriel Tudor.

Gabriel Tudor (Asociaţia „Salvează o inimă”): Sunteţi un medic foarte apreciat. Pe internet, o mulţime de oameni au numai cuvinte de laudă la adresa dumneavoastră şi vă recomandă atât pentru profesionalism, cât şi pentru faptul că oferiţi speranţă şi încredere celor care vă cer ajutorul. Cum aţi ales să practicaţi această meserie?

Doctorul Alexandru Thiery (Spitalul Monza din Bucureşti): Dacă îmi aduc bine aminte, când eram în gimnaziu vroiam să mă fac arhitect. Tatăl meu era arhitect. Cred că părinţii îşi doreau foarte mult să fiu doctor şi au tot încercat să mă descurajeze în ideea arhitecturii. La un moment dat, ca să scap de bătaia de cap, am făcut o înţelegere cu părinţii mei: dacă la examenul de treapta a doua o să iau o notă mai mare la matematică – şi eram convins că aşa se va întâmpla – voi face arhitectură; dacă o să iau o notă mai mare la fizică, voi face medicina. Ei bine, ghinion, am luat o notă foarte mare la fizică şi atunci, asta fiind înţelegerea, am respectat-o. Dar n-am ştiut că o să-mi placă meseria asta. În anul II de facultate eram hotărât să renunţ la medicină, să mă apuc de orice altceva. Primii doi ani au fost groaznici. Veneam dintr-un liceu unde avusesem nişte profesori care şi acum în mintea mea sunt nişte modele de dascăli şi am ajuns în facultate unde lucrurile au fost cu totul altfel. N-am regăsit rigoarea academică pe care o aşteptam, n-am văzut niciun pic de bunăvoinţă din partea profesorilor, începusem să urăsc facultatea şi voiam să renunţ. Nu ştiam cum să-i spun mamei mele, tatăl meu murise între timp, şi tot gândindu-mă cum să-i spun, am început anul III şi am avut o şansă uriaşă: în stagiul de semiologie medicală de la Spitalul Panduri am avut nişte asistenţi universitari şi nişte profesori extraordinari. În momentul acela mi-am dat seama că medicina poate fi foarte frumoasă şi, după câteva luni, mi-am redescoperit calea şi de atunci fac lucrul ăsta. Specialitatea nu am ales-o _comunicat_1întâmplător. La rezidenţiat, examen-concurs extrem de dificil, locurile la specialităţi se ocupă în funcţie de medie. Primul de pe listă poate alege orice, iar spre final alegi ce mai rămâne. În poziţia în care eram pe listă erau câteva specialităţi de tip urologie, neurochirurgie, chirurgie toracică, ortopedie de adulţi şi ortopedie pediatrică. N-aş fi vrut să fac neurochirurgie sau chirurgie toracică, nici urologie şi am zis că ortopedia sună bine. A urmat să aleg între copii sau adulţi. M-am gândit că în saloanele de copii miroase întotdeauna mai frumos ca în saloanele de adulţi. Deci, alegerile în viaţă nu sunt întotdeauna foarte raţionale, dar se întâmplă să te ajute Doamne-Doamne să nimereşti ceva ce ţi se potriveşte.

Au trecut 9 ani de când sunteţi specialist în ortopedie pediatrică. Spuneţi-mi cât de frecvente sunt problemele ortopedice la copii.

În funcţie de palierul de vârstă, sunt diverse afecţiuni. La nou-născut, afecţiuni grave, destul de frecvent întâlnite, sunt: piciorul varus equin şi displazia luxantă de şold. La vârste ceva mai mari sunt: maladia Legg-Calve-Perthes, epifizioliza, deformările de coloană – care cel mai frecvent se manifestă la vârsta adolescenţei. Scoliozele cu debut precoce apar la vârstă foarte mică, iar malformaţiile congenitale de coloană se diagnostichează în general la foarte puţin timp după naştere.

Ce înseamnă „varus equin”?

_comunicat_2Piciorul varus equin sau piciorul strâmb congenital reprezintă o displazie de dezvoltare a piciorului, adică nu este o malformaţie, pentru că defectul nu survine în perioada de dezvoltare embrionară, ci în perioada de dezvoltare fetală. Altfel spus, celulele sunt normal formate, au o structură normală, dar aşezarea lor în ţesuturi este aberantă, ducând la o contractilitate a ţesuturilor de pe partea postero-internă a gambei, cu răsucirea piciorului spre interior. În engleză este numit „clubfoot”. „Club” înseamnă crosă de golf. Arată ca o crosă de golf şi este la fel de rigid. Piciorul varus equin este rigid, faţă de varusul postural, care este flexibil. Asta face diferenţa dintre cele două lucruri care se tratează şi au o evoluţie complet diferită.

Cum se pune diagnosticul şi cât de repede?

Diagnosticul poate fi antenatal, în general în săptămânile 22-24, la o ecografie de morfologie fetală. În mâinile unui ecografist cu experienţă, diagnosticul nu este foarte complicat, dar nu este 100% sigur. Întotdeauna în consultaţiile antenatale le spun viitorilor părinţi că vom avea nevoie de confirmare postnatală şi îi sfătuiesc să nu intre în panică, pentru că ar putea să nu fie varus equin şi, chiar dacă este, tratamentul este simplu şi eficient. Se poate pune diagnosticul postnatal, dacă nu s-a pus antenatal. Este foarte simplu: vezi piciorul, pui mâna pe el, vezi că este rigid, este varus equin.

Se cunoaşte cauza apariţiei piciorului deformat la copil?

_comunicat_3Se studiază foarte mult cauzele apariţiei. Există un număr de gene care sunt implicate, dar trebuie să se strângă mai multe din acele gene la copil pentru a face boala. Vă dau un exemplu: dacă unul dintre fraţi are varus equin, riscul ca următorul născut să aibă varus equin este de doar 3%. Dacă în burtica mamei sunt doi gemeni univitelini, adică identici, şi unul are varus equin, riscul ca şi celălalt să aibă este de 30 şi ceva la sută. Sunt incriminaţi şi factorii posturali, dar cu siguranţă este o boală care are o componentă genetică, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să o aibă părinţii. În momentul de faţă cred că sunt cunoscute şase gene care împreună determină apariţia bolii.

Apare ca o anomalie de sine stătătoare, sau în conjunctură cu alte afecţiuni, ori ca o consecinţă?

În marea majoritate a cazurilor, este o afectare uni- sau bilaterală, adică poate fi afectat un picior sau ambele picioare. Poate fi asociată şi în sindroame şi sunt câteva care în mod curent asociază piciorul varus equin: artrogripoza (Arthrogryposis multiplex congenita) asociază picior varus equin în marea majoritate a cazurilor, şi este extrem de dificil de tratat, cu multiple recidive de-a lungul primei copilării. La fel în mielomeningocel putem avea, în Trisomia 21 (sindromul Down), sindromul Larsen, sunt destul de multe sindroame rare în care poate apărea piciorul varus equin.

Cum se tratează?

_comunicat_4Tratamentul în acest moment este simplu, rapid şi eficient. A trecut foarte mult timp din momentul în care Ignacio Ponseti a imaginat tratamentul cu gipsuri pentru varus equin, până când acest tratament a devenit standard pentru boală. Spun „standard”, deşi statisticile arată că nu mai mult de 30% din nou-născuţii cu varus equin la nivel mondial beneficiază de tratament Ponseti, deşi este cea mai simplă şi mai ieftină dintre toate modalităţile de tratament posibile. În 1946, Ignatio Ponseti a început să studieze la Universitatea din Iowa această boală, în 1964 a publicat primul articol despre tratamentul prin imobilizări gipsate succesive, dar lumea medicală probabil nu a înţeles nimic din ce a citit, pentru că multă vreme piciorul acesta a fost operat prin chirurgie circumferenţială, care duce la nişte rezultate modeste pe termen lung. De-abia în anii ’90, prin apariţia internetului şi prin diseminarea informaţiei între grupurile de părinţi cu copii cu varus equin, s-a aflat că la Universitatea din Iowa sunt câţiva doctori care reuşesc să obţină rezultate excelente în tratamentul acestei boli şi, încet-încet, metoda Ponseti s-a răspândit la nivel mondial. În ce constă tratamentul: sunt câteva gipsuri succesive – în general 4 sau 5 – cu durata între 5 şi 7 zile (mai puţin de 5 zile nu sunt eficiente, mai mult de 7 zile e cam mult pentru piciorul unui nou-născut). Aceste gipsuri corectează gradual deformarea, dinspre rotaţia internă în care este piciorul, îl duc spre rotaţia externă maximă. _comunicat_5După aceste 4-5 gipsuri, trebuie făcută o mică intervenţie chirurgicală numită tenotomie percutană de tendon ahilean. Eu o fac cu anestezie locală şi cred că aşa este cel mai eficient, dar sunt colegi care o fac cu anestezie generală. După această tenotomie se mai pune un aparat gipsat, pentru încă trei săptămâni. Tratamentul nu s-a terminat în momentul în care se scoate ultimul gips, ci responsabilitatea trece la părinţi. Ei vor trebui să monteze o orteză pe piciorul copilului până la vârsta de 4 ani. În primele 3 luni de la terminarea gipsurilor, orteza va fi purtată 22-23 de ore din 24, iar după aceste trei luni, orteza va fi purtată în timpul somnului de noapte, dar şi al celui de zi (copiii mici dorm şi în timpul zilei). Această orteză – numită orteză de abducţie a piciorului – e reprezentată de două ghete puse pe o bară, rotate extern una faţă de cealaltă pentru a menţine piciorul în poziţie de maximă corecţie. Un picior varus equin ortezat corect până la vârsta de 4 ani are un risc de recidivă de maximum 15%. Un picior neortezat are un risc de recidivă de până la 80%. Deci, purtarea ortezei face diferenţa şi este responsabilitatea părinţilor.

Cât costă tratamentul?

În spitalele publice, este suportat de casele de asigurări, însă în privat costă undeva în jur de 4.000 de lei, iar orteza Mitchell Ponseti costă 2.200-2.300 de lei. Din păcate, nu este pe lista Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate. Probabil că ar trebui să fie introdusă, _comunicat_6pentru că este singura orteză eficientă în prevenirea recidivei la acest picior. Sunt suficiente studii la nivel mondial care arată acest lucru.

În toamnă veţi opera o fetiţă de 6 ani din Galaţi, pe care Asociaţia „Salvează o inimă” o ajută să strângă banii necesari tratamentului. Elena Petică suferă de „luxaţie neurologică de şold drept”. Ce înseamnă acest diagnostic şi cum poate fi rezolvată problema?

Elena a avut un mielomeningocel, a fost operată la foarte scurt timp după naştere de colegul nostru neurochirurg, doctorul Sergiu Stoica, în cadrul Spitalului Marie Curie, cu o evoluţie din punct de vedere neurologic excelentă, însă cu un şold instabil, aşa cum sunt şoldurile neurologice. De ce sunt instabile: există un oarecare dezechilibru de tonus muscular la aceşti copii, indiferent că au boală spastică sau o boală flască. Mielomeningocelul este o boală flască, musculatura este în general moale, şoldul devine instabil şi încet-încet se luxează. Nu este displazia luxantă de şold pe care o ştim la nou-născut, ci şoldul se formează normal în viaţa intrauterină, dar, încet-încet, capul femural se subluxează datorită unor forţe musculare dezechilibrate. Intervenţia este o operaţie relativ complicată, dar cu rezultate foarte bune, însă la pacientul neurologic există un risc de recidivă. Şolduri perfect operate cu o acoperire excelentă a capului femural pot să recidiveze pentru că noi, din păcate, nu tratăm cauza. Nu avem cum să o tratăm! Acei neuroni prost formaţi în perioada embrionară nu pot fi înlocuiţi, şi ei nu vor inerva corect musculatura. Noi tratăm efectul problemei, iar cauza persistă, lucru care ar putea să ducă la recidivă. Totuşi, indicaţia chirurgicală este certă: un pacient cu luxaţie neurologică de şold trebuie operat, pentru că altfel îşi va pierde mersul.

Unde vă pot găsi părinţii care vor să le trataţi copiii?

Mă pot găsi în mai multe locuri. În sistemul public lucrez în cadrul departamentului de Chirurgie Spinală al Spitalului Colentina, iar în sistem privat operez la Spitalul Monza şi consult în clinica Recover, pe care eu şi soţia mea am înfiinţat-o în urmă cu 10 ani.

Doctorul Alexandru Thiery este medic primar în ortopedie pediatrică. A absolvit cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, iar pe parcursul rezidenţiatului a avut şansa de a învăţa de la profesori de renume din ţări precum Belgia, Franţa şi Elveţia. A ales să se supraspecializeze în chirurgia spinală, în special în tratamentul diformităţilor de coloană, după experienţa lunilor petrecute ca fellow la UZ Gent, unul dintre cele mai mari spitale din Belgia, sub îndrumarea unor medici ortopezi de renume din Europa. Ulterior, a învăţat cum să trateze cazurile severe de scolioză, extrem de frecvente în România. Încă din timpul rezidenţiatului, dr. Alexandru Thiery a fost preocupat de alternativele la chirurgia piciorului strâmb „varus equin”. A învăţat de la prof. dr. Alain Dimeglio, pionier în tratamentul piciorului strâmb, noţiunile de bază ale metodei franceze. Ceea ce i-a schimbat însă viziunea asupra tratamentului piciorului „varus equin” a fost un workshop despre metoda Ponseti, organizat în 2008, la Cluj-Napoca. De atunci, dr. Thiery şi echipa lui utilizează metoda Ponseti cu rezultate foarte bune, atât în cazurile tratate de la început, cât şi în cazul recidivelor. Alexandru Thiery este şi consilier medical pentru „Pas cu Pas”, asociaţia părinţilor cu copii cu „varus equin”.
Asociaţia „Salvează o inimă” a fost infiinţată pe data de 17 decembrie 2012, şi îşi doreşte să reunească sub acelaşi acoperiş un număr cât mai mare de profesionişti din diferite domenii, oameni bine pregatiţi şi motivaţi, oameni de bine, oameni simpli, cinstiţi şi oneşti, oameni care cu suflet şi dedicare pot ajuta în campaniile şi proiectele noastre şi astfel împreună să ne atingem scopul final de a lăsa copiilor noştri o moştenire valoroasă, mărturie a faptului că noi, oamenii, comunitatea în ansamblul ei, suntem tot ce trebuie şi suficient pentru ca lucrurile să meargă într-o direcţie bună.
Persoană de contact
Vlad Plăcintă
preşedinte
Asociaţia „Salvează o inimă”
0752753540
Transmite
dr. Tănase Tasenţe
director general
Plus Communication
office@pluscommunication.eu
0725.465.508

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: