de Ion GEORGESCU-MUSCEL
se întâmpla că apăsa mai greu
tot ce era pufos şi răsfirat
un nor se prăbuşea în lac
şi-o nicovală se-nghiţea-n văzduh
se strecura pe jos ce era duh
şi sta-n fotoliu năclăială de noroi
voiam să-ntreb şi să mă dumiresc
dar mă loveau aplauze-n urechi
mi se şoptea că miazănoaptea-n răsărit
stă în chirie cu bani de-mprumut
lăsaţi-mă / acum nu vreau să intru
vă rog să nu mă luaţi în seamă
(ce curenţi de neiubire bântuie în sală!)
afară-n colţul casei părinteşti
(îţi vine să te miri şi să suspini)
trandafirul alb s-a-nţepat cu propriii spini
şi-i curge sânge roşu / răsuflă sufocat
ca un miel înjunghiat.
Baden, martie 2012