Introspecţie [Mi s-a părut c-am plâns – şi-am suspinat]

Caini ciobanesti_Ion Georgescu-Muscel

„Câini ciobăneşti” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Mi s-a părut c-am plâns – şi-am suspinat;
Am suspinat, mi s-a părut c-am plâns –
Ce-oi fi păţit ’nainte să mă nasc,
Prin ce tristeţi păşit-am, pe cine-am supărat?
Poate un tată m-a gândit ca fiu –
Flăcău murit pe front, pe mama îndrăgind-o…
Altfel, cum, melancolic, mă simt atras de câmpuri
Şi lâna prinsă-n sârma ghimpată mă-nfioară?
De ce mi-aşa de drag un câine ciobănesc
Şi caut pe imaş tot intime poiene,
De ce tot fug de lume, dorind să urc costiţa,
De ce mă văd păstorul cel trist din Mioriţa?
Când chipul mi-l privesc în poze luate-n grabă,
Citesc acreala veche ce nici n-am bănuit-o…
Cum vasului o toartă lipsindu-i stă posac,
Aşa m-arată-oglinda în orişice eu fac…
Mă văd, pe câmpul vieţii, soldat fugind în salturi,
În raniţă c-un nume şi amintiri cu ai mei…
Tind spre tranşeea sorţii ca un vapor spre mal –
Îmi voi afla secretul şi tatăl ideal.

Baden, iulie 2009

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: