Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 305 (1-15 iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Dărâmătorii de biserici. Nu ne referim în rândurile următoare la cei ce demolează locaşurile de cult propriu-zise, ci la altfel de biserici.

La Casiel_foto_Delia FloreaFiecare dintre noi suntem nişte biserici în miniatură ale lui Hristos. Trupul nostru este creaţia lui Dumnezeu, zămislit în mod deosebit de al celorlalte vieţuitoare pământene, ca o dovadă că în planul divin noi aveam o misiune specială. În trupul nostru, Dumnezeu a aşezat chipul Său, adică sufletul nostru, suflare dumnezeiască, pe care nu o mai găsim la celelalte vieţuitoare. Acestea au viaţă, dar nu au suflet, aşa cum are omul. Sufletul omului este spiritual şi nemuritor. El face legătura între lumea pământească şi cea spirituală. Prin el, omul este regele creaţiei lui Dumnezeu, fiindcă datorită lui omul are raţiune, voinţă şi sentimente superioare. Datorită lui, omul a supravieţuit acelor specii înspăimântătoare de altădată, precum dinozaurii, brontozaurii, balaurii etc. Omul nu a fost dotat cu coarne, cu colţi, cu copite, cu aripi, cu solzi, cu gheare, cu venin ca să se poată apăra, să poată ataca. Se părea că dintre toate vieţuitoarele este fiinţa cea mai vulnerabilă, care va dispărea cea dintâi din lume. Şi totuşi! Au trecut milioane de ani şi omul nu a dispărut de pe planetă, ba dimpotrivă: astăzi numărăm vreo şapte miliarde de exemplare, suntem creatorii şi stăpânii a tot ceea ce înseamnă cultură şi civilizaţie pământeană, ne plimbăm printre stele… Mai vedeţi vreo altă specie de vieţuitoare pământene făcând ceea ce face omul? Sigur că nu! Aceasta, tocmai datorită sufletului, care-l face capabil de creaţie şi progres.

Omul, ca fiinţă completă, este format din trup şi suflet. În trup este sălăşluit şi Duhul Sfânt, prin harul pe care omul îl primeşte prin botez_cropSfintele Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtăşania, Cununia, Maslul şi Hirotonia, cât şi prin diferite ierurgii sau slujbe bisericeşti. Sfântul Apostol Pavel numeşte trupul omenesc chiar „templu al Duhului Sfânt”. Desigur, el se adresa evreilor şi a unor oameni proveniţi din religiile păgâne, în care locaşul de cult se numea templu. În creştinism, locaşul de cult se numeşte biserică, Casa lui Dumnezeu, Casa Împăratului. Dacă noi, fiinţe umane, purtăm în noi chipul lui Dumnezeu şi Duhul Lui, câtă grijă se cuvine să avem de acest „templu”, de această „biserică” în miniatură a lui Hristos! Nu trebuie uitat, că, la sfârşitul lumii, trupul acesta pământesc va învia, se va reuni cu sufletul pe care l-a purtat în viaţa pământească şi astfel, omul complet, trup şi suflet, se va prezenta înaintea Marelui Judecător la Judecata Universală. Aici, pe pământ, omul a săvârşit fapte bune şi păcate, atât cu sufletul, cât şi cu trupul, şi se cuvine să primească, atât sufletul, cât şi trupul, răsplată pentru cele bune, ca şi pedeapsă pentru cele rele. „Bisericuţa” aceasta a noastră trebuie s-o ferim de primejdii, de accidente, de boli, de tot răul care o pândeşte la tot pasul, pentru ca să ne putem trăi zilele ce ne sunt date de Creator, să ne putem împlini misiunea noastră în lume, să ajutăm sufletul să se urce pe scara care-l duce până la Dumnezeu, să ne putem mântui.

Doamne, Doamne, cât de gravă e realitatea! Câţi dintre noi ne punem problema grijii pentru suflet şi pentru trup! Sufletul ni-l rănim în fiecare moment cu gândurile, cu vorbele şi cu faptele noastre rele, cu păcatele şi cu viciile noastre de tot felul. Cât ne chinuim ca să-l băgăm în iad! Cât ne chinuim să ne distrugem şi trupul, bisericuţa aceasta atât de fragilă! Războaie, crime, atentate teroriste, sinucideri, avorturi şi multe altele au drept scop distrugerea fiinţei umane! Mulţi dintre noi îngurgităm zilnic mâncare peste măsură, fără pic de cumpătare, ceea ce ne duce la boli grave! Urare_desen de Delia FloreaCârciumile sunt pline de semeni de-ai noştri care consumă cantităţi mari de alcool, se îmbată şi-şi grăbesc sfârşitul. Pe firma unei cârciumi severinene scrie denumirea acesteia: „La groapă!” Mare adevăr zice acolo! Mulţi beţivani am îngropat! Şi când mă gândesc, că unii dintre ei fuseseră tineri şi frumoşi, puternici şi mândri, cu familii şi copii ca nişte îngeri! Toate se risipiseră, lăsând loc băuturii, pentru ca până la urmă pătimaşul să moară beat pe marginea drumului! Câţi dintre noi nu fumăm ţigară din ţigară, deşi pe pachete scrie clar: „Fumatul ucide!” Nu ne interesează! Ne simţim „cineva”, când scoatem fumul pe nas precum locomotivele de altădată! Mulţi fumători de elită am îngropat, după ce pătimiseră cumplit ani de-a rândul de cancer la plămâni! Câţi dintre noi nu sunt abonaţi la „moartea albă”, adică la consumul de droguri. Din păcate, cei mai tineri! E moarte sigură şi, totuşi, rândurile consumatorilor se îngroaşă! Ne hrănim cu tot felul de alimente cumpărate de aiurea, împănate cu tot felul de substanţe chimice dăunătoare sănătăţii noastre, în timp ce grădinile şi locurile noastre rămân nemuncite. De acolo am putea să ne mai procurăm alimente curate, nepoluate. Ducem mulţi viaţă dezordonată, socotind că tinereţea ne e fără sfârşit. Destrăbălarea, curvia ne duc la boli incurabile, care ne bagă devreme în mormânt! Câte accidente de circulaţie nu seamănă moartea şi jalea! Multe cazuri au fost datorate megalomaniei, mândriei, inconştienţei, neglijenţei! Cad unii victime unor boli care puteau fi tratate, dacă se făceau din când în când nişte controale medicale, nişte analize. Când apar semnele vizibile ale bolii sau durerea, e de cele mai multe ori prea târziu! Câţi purtăm grijă de igiena trupului nostru, câţi ne străduim să zăgăzuim, prin curăţenie, pătrunderea microbilor de tot felul, seminţe de boli grele, în fiinţa noastră?! Mâncăm cu mâinile murdare, ţinem unghii netăiate, sub care adunăm milioane de microbi! Mai şi vopsim unghiile netăiate, considerând că prin aceasta suntem mai frumoşi!!

Bisericuţele acestea ale noastre ar trebui să păstreze frumuseţea îngerească a curăţeniei, a purităţii, lumina sfinţeniei, frumuseţea copilăriei. Priviţi în jurul dumneavoastră, şi vă îngroziţi! Atâtea bisericuţe ale semenilor noştri sunt dărâmate, cu ferestrele şi uşile sparte, cu acoperişurile spulberate, cu pictura ştearsă. În loc de preoţi liturghisitori pentru Hristos, vedeţi urlători care înjură, drăcuie cu tot ce e în cer şi pe pământ, se bat, se bârfesc, se schimonosesc, se murdăresc în noroiul şanţurilor, îşi alungă soţiile şi copiii din casă la miez de noapte, slujesc cu toată fiinţa lor unui domn al adâncurilor, al gheenei, al pieirii, fără teamă de Dumnezeu, fără ruşine de oameni! Pe bisericuţele fiinţei noastre avem datoria să le îngrijim, să ne ocupăm de sănătatea şi integritatea lor şi, mai ales, de mântuirea lor!

Cine are urechi de auzit, să audă!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca Cărarea împărăţiei, mai spicuim:

ARSENIE BOCA_Rugaciune_SPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ (continuare):
Câtă vreme mergem în voia valurilor, în voia firii povârnite spre păcat, n-avem nici o luptă, nu ne trezim din cursele vrăjmaşului; stăm de bună credinţă că mergem bine, ne isprăvim zilele în fericire şi coborâm cu pace la iad! Dar de îndată ce aflăm ce înzestrare avem şi ne trezim spre ce trebuie să fim, puterile iadului vor sări să ne ceară socoteală pentru nesupunere. Dar nu vor sări cu toată urgia răutăţii, că nu le lasă Dumnezeu, ci cu vicleşuguri şi curse, cu minciuni şi cu înfricoşare şi cu alte nemaipomenite zavistii. Pe de altă parte, se vor folosi de unelte de-ale lor, oameni amăgiţi de ei, care le-ar face toate câte-i învaţă dracii – dacă ar fi după ei. De aceea zice înţeleptul: „Fiule, când vrei să te apropii să slujeşti Domnului, găteşte sufletul tău spre ispite”. Sfinţii Apostoli, cei strămutaţi din lumea aceasta de dragostea Mântuitorului şi care, deşi se vedeau în lume, nu erau din lume, totuşi au fost preveniţi de Mântuitorul prin cuvântul către Petru: „Simone, Simone, iată, Satana v-a cerut pe voi să vă cearnă ca pe grâu. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu scadă credinţa ta.” Pricepem din aceasta cum că războiul nevăzut, care se încinge între suflet şi diavol, e îngăduit de Dumnezeu să se dea în timpul vieţii acestuia. El are legile după care trebuie să urmăm întocmai, ca, la sfârşitul alergării, să consfinţească Dumnezeu biruinţa noastră, cea ajutată de El şi pe potriva puterii noastre, ca să nu pierdem vremea, mântuirea şi smerenia. Că zice un Sfânt Părinte: „Ia ispitele, şi îndată nu mai e nimeni care să se mântuiască”. Războiul ispitelor e focul care lămureşte ce suntem fiecare: lemne, pietre, aramă, paie, câlţi sau „pământ şi cenuşă”, aurul smereniei – dulama lui Dumnezeu.
Războiul duhovnicesc seamănă întrucâtva cu războiul lumii. Şi unul şi altul te desface de viaţa aceasta. Numai ispitele, necazurile şi tot felul de încercări ale războiului nevăzut izbutesc să ne tocească pe deplin gustul de lumea aceasta şi să ne aducă la un fel de moarte faţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a rugăciunii neîncetate. Sf. Maxim Mărturisitorul zice că: „Precum trupul, murind, se desparte de toate lucrurile vieţii, la fel şi mintea, murind, când ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de toate cugetările lumii. De nu va muri cu această moarte, nu poate să afle şi să trăiască cu Dumnezeu”. Iar „starea cea mai înaltă a rugăciunii spun unii că este aceea în care mintea a ajuns afară de timp şi de lume şi a devenit cu totul imaterială şi fără formă în vremea rugăciunii. Prin urmare, cel ce păstrează nevătămată această stare cu adevărat se roagă neîncetat”.
Totuşi, e bine să descriem şi războiul în elementele lui, atât din partea omului, când îl unelteşte după sfatul Părinţilor, deci după lege, cât şi din partea potrivnicului, când înşelatul nu mai întreabă pe nimeni, ci îşi crede minţii, pe care şi-o duce treptat până la sfărâmarea cea mai de pe urmă a nebuniei.

*

Folclor din Mehedinţi (LXXI). Redăm mai jos câteva cântece culese la 10 iunie 1974. Cel dintâi e de la Nicolae Bunceanu (86 ani) din Stăneşti, iar celelalte de la Nicolicea V. Maria din Obârşia Cloşani (MH), în vârstă de 68 de ani:

Transilvanie, frumoasă
Transilvanie, frumoasă,
Găteşte-te de mireasă!
Ţi-am trimis de peţitor
Mândru nostru tricolor,
Spre Sibii, spre Făgăraş
Şi spre Baia, Mediaş!
Stăi, Braşovule bătrâne,
Că vin armiile române!
Foaie verde, foi de brad,
Timişoară şi Banat,
Strigaţi cu vocea mai tare,
Trăiască România Mare!
Să ne-audă-n Bucureşti,
Românie, să trăieşti!

Frunză verde mărgărit
Frunză verde mărgărit,
Fir-ai blestemat iubit,
Multă lume-ai prăpădit,
Da’ cu mine ce-ai de gând?
Iar cu mine ce gândeşti,
De vrei să mă prăpădeşti?
Tu mă prăpădeşti cu zile,
Numele tot îmi rămâne.
Şi rămân numele mele
Pe culme, pe potecele,
Pe unde umblam pe ele
În tinereţile mele!

Trecui pe unde-am iubit
Trecui pe unde-am iubit,
Găsii locul părăsit
Şi-un fir de iarbă plângând.
Eu-l întreb de ce-i pălit,
El îmi răspunde plângând
Că de ce l-am părăsit,
Pe la el n-am mai venit;
Şi pe două rândunele
Plângeau urmiţele mele,
C-o fost bune, n-o fost rele.

Am auzit, auzit
Am auzit, auzit,
Că dorul are sfârşit
Şi dragostele urât.
Ce-am auzit n-am crezut,
M-a dus vremea şi-am văzut.
Şi-am lăsat cu jurământ,
Nu mai fac nici un iubit,
Să trăiesc mai fericit,
Să nu fiu tot necăjit.

Când mă gândesc de demult
Când mă gândesc de demult,
Cum am fost şi-acum cum sunt!
Am fost tânăr şi frumos,
În tot locul cu folos!
D-acu am îmbătrânit,
Toată lumea m-o urât.
Eu, de necăjit ce sunt,
Trecui muntele plângând,
Iar de jalea mea cea seacă,
Toate crengile s-apleacă.
Se apleacă rând pe rând,
Toate cu vârfu-n pământ
Şi mă-ntreabă de ce plâng.
Da’, cum foc de n-aş mai plânge,
Când inima-n mine se frânge,
Că n-am către cin’ mă plânge.
Că pe cine am avut,
S-a dus şi n-a mai venit.
C-a pus dosul la pământ
Şi faţa la răsărit,
Pe-aici n-a mai vecuit.
Jelui-m-aş şi n-am cui,
Om să-mi creadă mie nu-i.

*

Ion_ViduAmintiri despre Ion Vidu. Ion Vidu (1863-1931) a intrat de mult în conştiinţa românească prin compoziţiile sale muzicale, prin succesele pe care le-a avut corul ce-i poartă numele şi prin întreaga activitate culturală şi patriotică.
Născut în comuna Mânerău din judeţul Arad, fiu de moţ din Apuseni, Vidu s-a stabilit mai târziu la Lugoj, oraşul de care-şi va lega numele pentru întreaga viaţă. Nu vom insista în rândurile de faţă asupra biografiei sale, despre aceasta existând lucrări de specialitate. Contribuţia noastră se bazează pe o serie de mărturii ale unor foşti corişti ai lui Vidu, unice în felul lor, dar revelatoare pentru înţelegerea profundă a marelui om de cultură şi patriotului Ion Vidu. Cercetarea noastră a fost făcută în anul 1985. Printre cei care ne-au oferit datele de mai jos, menţionăm în primul rând pe Constantin Bogdan (născut la 1 dec. 1898) din Lugoj (str. Împăratul Traian nr. 8) şi pe nepoata de fiică a lui Ion Vidu, Doamna Lia Benkoczi (str. Ion Vidu nr. 36).
Din amintirile mamei sale, Doamna Lia îl desemna pe bunicul său drept un om dârz, hotărât, mândru, gata a intra în conflict cu autorităţile în cazul unor nedreptăţi făcute lui sau altora. În casa lui veneau ţărani de la mare depărtare şi-i spuneau păsurile. El le făcea jalbe, le dădea sfaturi, le însemna pe hârtie cântecele şi le punea la suflet gândurile şi speranţele. Vidu îi înflăcăra pe românii cu care intra în contact, asigurându-i că într-o bună zi vor realiza România Mare, că într-o bună zi vor avea parte de dreptate şi de libertate. Uneori, soţia sa, Sidonia, se supăra văzând că ţăranii intră încălţaţi în casa lor. Ion Vidu îi replica, aşa cum numai el ştia: „Măi, fată, omul acesta a adus în casa noastră sufletul său şi pământul ţării!”
La Ion Vidu trăgeau ca la un prieten de nădejde oameni politici şi de cultură din Transilvania şi din România. Nicolae Iorga, George Enescu, Octavian Goga, I. Şt. Paulian şi mulţi alţii deveniseră obişnuiţii casei. George Enescu şedea ceasuri în şir de vorbă cu Ion Vidu. Când se aşezau la masă, Enescu îşi punea vioara lângă farfurie, o mângâia drăgăstos, îşi privea comesenii şi le făcea cu ochiul, glumind: „Ea este soţia mea!”
Se mai păstrează şi azi în casa Doamnei Lia un impunător ceasornic cu pendulă, donat lui Ion Vidu de Corul „Doina” din Turnu Severin în 1913. Are o emoţionantă dedicaţie încrustată.
Constantin Bogdan povesteşte că a intrat în corul lui Ion Vidu în 1912. În 1913 a făcut un turneu cu corul la Bucureşti. Acolo au cântat pe mai multe scene şi au fost pretutindeni întâmpinaţi cu un entuziasm de nedescris. Pe scenele bucureştene se aruncau multe-multe flori, se scanda prelung „Trăiască România Mare!” „Trăiască fraţii bănăţeni!” şi altele, în timp ce Vidu dirija cântări cu profund răsunet patriotic, precum: „Tricolorul”, „Hora Unirii”, „Pe-al nostru steag”, „Deşteaptă-te, române” şi altele. Erau momente de mare vibraţie patriotică, momente de nedescris în cuvinte, care contribuiau la pregătirea stării de spirit generatoare a evenimentelor de mai târziu.
Ion Vidu devenise o personalitate în Banat, de care autorităţile austro-ungare începeau să se teamă. Nu numai turneele sale în România deveniseră suspecte, nu numai compoziţiile sale profund patriotice sau discuţiile pe care le purta în particular cu românii deranjau, ci şi faptul că la nunţi şi în adunări Ion Vidu, singur sau cu coriştii săi, antrena mase mari de români să cânte cântece patriotice. (Va urma.)

*

File de jurnal – 10 oct. 1981. Criza s-a ascuţit tot mai mult, atât pe plan intern, cât şi extern. Lipsa de alimente în pieţe e îngrozitoare. Cozi interminabile la bruma de alimente care se mai găsesc prin câte un magazin. La carne nu vei întâlni coadă, fiindcă nici carne nu este, şi nici nu se aşteaptă. Mass-media urlă de dimineaţa până seara cu privire la stocurile imense de alimente ce intră zilnic în magazine, la cantităţile enorme de alimente suplimentare faţă de plan, care se livrează pieţei. În acelaşi timp, se dau decrete şi legi pentru pedepsirea „hârciogilor” şi „guzganilor”, care-şi umplu cămările, stocând mărfuri şi produse alimentare peste nevoile lor proprii şi dereglând astfel balanţa pieţei. Unde or fi alimentele, unde or fi guzganii, nu ştiu! Nu ştiu însă nici cu ce trăiesc orăşenii. De noi, cei de la ţară, nu mai vorbesc. Bietul ţăran a fost şi este întotdeauna ţap ispăşitor pentru toate. Bun doar pentru muncă şi pentru jug, la poarta lui bat toţi pripăşiţii zilei, cerându-i, cerându-i mereu de toate. Unii-l ameninţă, alţii-l înjură, unii-l fură, alţii-l înşală, dar toţi au nevoie de sudoarea lui, ca să se hrănească din ea.
Ţăranul şi-a format propria sa concepţie despre lume şi viaţă, deşi în ultima vreme e tot mai dezorientat, iar în sufletul său se produce o dramă sfâşietoare: înstrăinarea de sine însuşi. Ţăranul nu se mai poate regăsi nici pe sine, nici mediul său adevărat. Totul se transformă prea repede. E ca şi când, prin ianuarie, ai face focul într-o peşteră în care hibernează urşii. Căldura îi trezeşte, dar multe nu sunt la locul lor. Ţăranul român de azi s-a înstrăinat de pământ, şi-a rupt legătura cu glia. Iubeşte pământul, dar platonic. Mai mult vede în pământul de azi amintirea zilelor bune, când pocnea din bici în urma plugului. Ideea de proprietate comună nu se potriveşte cu mentalitatea sa. O confundă cu cea de proprietate de stat. De aceea fură, sabotează într-un fel sau altul, e complet dezinteresat de problemele majore. Nu ştiu ca în zona satului meu să fi fost atâtea furturi ca anul acesta. Nimeni nu se teme. Se fură ca-n codrii Vlăsiei. Chiar noţiunea de „furt” şi „hoţie” a evoluat şi s-a restrâns. Nu mai este considerată furt, în mentalitatea ţăranului de azi, însuşirea ilegală a unui bun aparţinând unei instituţii sau organizaţii de stat sau obşteşti. Furtul se reduce doar la proprietatea personală. „Ce-i al omului e sfânt, ce-i al statului sau al colectivului e şi-al nostru. Ca atare, nu furăm, ci luăm ce avem nevoie dintr-al nostru!”
Logică perfectă. Nu?

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Domnul Gogoaşe Marian din Turnu Severin, fiu al satului Malovăţ: 500 de lei, Domnul Zorilă Sandu-Valentin din Turnu Severin, fiu al satului Malovăţ: 200 de lei, Doamna Leonte Daniela din Buzău: 120 de lei, Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, stareţul Mânăstirii Lainici (GJ) şi Domnul Gogoaşe Lucian din Turnu Severin, fiu al satului Malovăţ: câte 100 de lei.
Domnul Popescu D. Ion din Malovăţ a mai adăugat 100 de lei pentru contribuţia de cult, totalizând până acum 200 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Ne-ai trădat, Victore! în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 13 iul., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); în „Omniscop”, Craiova, an. 2015, 16 iul., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro); Scrisoare pastorală – 299, în „Armonii culturale”, Adjud, an. V (2015), 1 mai., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); Scrisoare pastorală – 302, în „Armonii culturale”, Adjud, an. V (2015), 18 iun., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); Scrisoare pastorală – 303, în „Armonii culturale”, Adjud, an. V (2015), 28 iun., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); Lumina sfântă, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6428 (2 iul.), p. 3; Adunarea pandurilor, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6429 (3 iul.), p. 4; Bătălia de la Cireşu (I), în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6430 (4/5 iul.), p. 5; Bătălia de la Cireşu (II), în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6431 (7 iul.), p. 4; Sosit-a ceasul! în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6436 (14 iul.), p. 5; Chipuri şi măşti, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6437 (15 iul.), p. 1, 4; Moartea slugerului, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6437 (15 iul.), p. 4; Scrisoare pastorală – 304, în „Armonii culturale”, Adjud, an. V (2015), 17 iul., ediţie on-line (http://armoniiculturale.ro); Sfântul de la Ipoteşti, în „Appolon junior”, an. II (2015), nr. 7 (iul), p. 4-5, ediţie şi on-line (www.revistaapollon.ro); Generaţia lui „Huoo!” în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6441 (22 iul.), p. 1, 3.
O interesantă recenzie a cărţii preotului Dvs., De la Daci la Meşterul Manole, publicată în 2005, face Domnul Ion Pachia-Tatomirescu în cartea sa Pagini de istorie literară valahă de mâine, Timişoara, Editura Waldpress, 2015, vol. II, pp.476-478. În aceeaşi carte, la paginile 391-393, este recenzată şi cartea regretatului Preot Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului roman, publicată de către parohia noastră în anul 2007. Îi mulţumim!
Parohia noastră a republicat în această perioadă două broşuri, astfel:
Talisman. De multă vreme circulă o scriere anonimă, intitulată Talisman. Dacă ar fi să ne luăm după cele scrise în ea, nu am mai avea nevoie de Dumnezeu. Ar fi suficientă această cărticică pentru a le rezolva pe toate, pentru a fi feriţi de rele de tot felul. În lucrarea de faţă, este prezentată poziţia unui preot ortodox faţă de această scriere, în conformitate cu învăţătura creştină-ortodoxă.
Tatăl nostru (în zece limbi). Tatăl nostru este rugăciunea al cărui autor este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Este cea mai completă rugăciune, cuprinzând cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti ale omului. Este tradusă în toate limbile pământului, aşa cum este tradusă şi Sfânta Scriptură. În lucrarea de faţă, sunt redate variantele în zece din cele mai des întâlnite limbi de circulaţie. În actualul context de globalizare, asemenea lucrări sunt foarte necesare, pentru ca valorile religiei creştine să fie cât mai cunoscute.

*

Zâmbete. Dumnezeu i-a dat omului două urechi şi o gură: să asculte mai mult şi să vorbească mai puţin.

  • Nu fi dulce – altfel te vor mânca. Nu fi amar – altfel te vor scuipa.
  • Toţi se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte – nimeni.
  • Cărunteţea – semnul bătrâneţii, nu al înţelepciunii.
  • Doamne! Ajută-mă să mă ridic în picioare – să cad în genunchi pot şi singur.
  • Oricât de dulce ar fi dragostea, compot din ea n-o să iasă.
  • Mai bine să mori de râs decât de frică.

*

Încheierea anului şcolar. La sfârşitul lunii trecute, s-a încheiat anul şcolar. După cum ştiţi, preotul Dvs. a predat religia la nouă clase de la Colegiul Naţional Economic „Theodor Costescu” din Turnu Severin. Au fost şase clase de-a XII-a şi trei de-a XI-a, cu aproximativ 250 de elevi. A fost şi greu, a fost şi frumos. A fost greu, fiindcă tinerii aceia erau interesaţi mai mult de obiectele de bacalaureat, celelalte fiind pe plan secundar. A fost frumos, aşa cum este oricând propovăduieşti cuvântul lui Dumnezeu unor oameni în formare, bântuiţi de tot felul de influenţe ale lumii de azi.
Dacă Dumnezeu va vrea, anul viitor vom continua activitatea, dacă nu… caprele!

*

Excursii-pelerinaj. În ziua de 9 iulie, am efectuat o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Prislop. Au participat 54 de persoane din Malovăţ, Bârda, Colibaşi, Bobaiţa, Turnu Severin şi Timişoara. La ducere, am trecut pe Valea Jiului şi am vizitat Mânăstirea Lainici. La întoarcere, am trecut pe Caransebeş şi am vizitat Mânăstirea Teiuş. A fost o excursie reuşită, şi participanţi şi-au manifestat mulţumirea.
În ziua de 17 iulie, am efectuat o excursie-pelerinaj la Godeanu, pe locul unde se va construi o mănăstire. Cei din autobuz şi cei care au venit cu mijloace proprii au totalizat vreo 40 de persoane din parohia noastră. Slujba a fost oficiată de Preasfinţitul Episcop Nicodim împreună cu episcopul de la Caransebeş şi cel de la Harghita-Covasna. În ciuda căldurii toride, am aşteptat până după ora 12, când s-a terminat slujba. După Sf. Liturghie, s-au făcut rugăciuni pentru bolnavi şi pentru alte trebuinţe ale credincioşilor. Totul a fost de nota zece.
Organizăm o excursie-pelerinaj pe Valea Dunării, de la Orşova la Moldova Nouă, cu întoarcere prin Oraviţa şi Bozovici, cu vizitarea mai multor mânăstiri. Sperăm s-o facem la sfârşitul lunii august. Nu ştim încă preţul, dar sigur va fi sub 50 de lei. Aşteptăm înscrieri.

*

Lucrări la biserici. La biserica de la Bârda, am adus un pictor bisericesc, în intenţia de a angaja refacerea icoanei de hram situată deasupra intrării în biserică. Ne-a cerut 1.500 de lei. E foarte scump. Vom găsi o altă soluţie.

*

Nunţi. În ziua de 11 iulie, am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Robu Nicuşor-Bogdan din Stângăceaua (MH) şi Domnişoara Rolea Simona-Gabriela din Bârda.
Dumnezeu să le ajute!

*

Program. În cursul lunii august, avem următorul program de slujbe: 1 aug. (Malovăţ-Bârda); 2 aug. (Malovăţ); 6 aug. (Bârda); 8 aug. (Malovăţ-Bârda); 9 aug. (Bârda); 12 aug. (spovedit şi împărtăşit în Bârda, la biserică şi în sat); 13 aug. (spovedit şi împărtăşit adulţii în Malovăţ, la biserică şi în sat); 14 aug. (spovedit şi împărtăşit copiii în Malovăţ); 15 aug. (pomeniri dimineaţa, la ora 7, la Bârda; slujbă la Malovăţ); 16 aug. (Malovăţ); 22 aug. (Malovăţ-Bârda); 23 aug. (Bârda); 29 aug. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 30 aug. (Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: