Notă de autor [la volumul „Atelierul de reparat fluturi”]

Toamna_dezlantuita_Ion Georgescu-Muscel

„Toamnă dezlănţuită” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Faptul că debutez cu acest volum de versuri, pe care le „rumeg” în gând de o viaţă întreagă, se datorează îndemnurilor unui grup de literaţi din Baia Mare, cu care s-a întâmplat să mă întâlnesc. Dar faptul că îndrăznesc să apar în faţa publicului aşa de târziu se datorează facturii mele sufleteşti, fiind „înfăşurat” în prea multe cămăşi de sfială, poate şi o omenească teamă de ridicol sau un prea mare respect acordat discreţiei, deşi, mărturisesc – m-a încercat şi dorinţa de afirmare.

M-am trezit pe această lume bolnav de „faptele şi suferinţele luminii”, adică de culoare, adică de pictură. Încă de la grădiniţă, apoi din şcoala elementară, am fost remarcat de colegi şi de dascăli pentru uşurinţa cu care desenam. Mai târziu, simpaticii colegi de liceu de la Câmpulung mi se adresau şugubăţ cu apelativul „Maestre” ştiind că pictez sau chiar văzându-mi unele lucrări.

Mă trag dintr-o familie modestă de la ţară, înconjurat însă de grija şi tandreţea mamei mele – o femeie frumoasă şi distinsă.

Vitelul_Ion Georgescu-Muscel

„Viţelul” (Ion Georgescu-Muscel)

Copil „la coada vacii” fiind, toată copilăria mea, am beneficiat, pe lângă şcoala obişnuită, de „Universitatea de Iarbă Verde” a câmpului, de „Academia de Crânguri şi Păduri”, sădindu-mi în suflet astfel poezia luminii şi a umbrei, curiozitatea şi mirarea în faţa măreţiei şi a frumosului.

Am avut urechea bine „lipită” la povestirile bătrânilor pensionari care păşteau şi ei câte o vacă, printre copii. M-am jucat poate toate jocurile copilăreşti prin zăvoiul satului. Mai târziu, de la o vreme, aveam să-mi semnez tablourile cu numele meu de pretins artist: Ion Georgescu-Godeni, căci şi Godeniul „nu era un sat ca toate satele”,

Ulita din Godeni_Ion Georgescu-Muscel_

„Uliţă din Godeni” (Ion Georgescu-Muscel)

era „oraşul copilăriei mele”. Au dispărut, în urma colectivizării, livezi şi grădini de tradiţie, a dispărut o pădure de legendă, Rugeanca, în urma unor ample decopertări în căutarea cărbunelui, dar toate dăinuiesc încă, virtual, în sufletul meu. Sunt o Geografie ambulantă. A-mi lua cineva cu forţa din suflet potecile şi cărările copilăriei este cum i s-ar lua busuiocului mirosul. Poate de aceea nu mai contenesc să mă minunez în faţa tufei de măcieş, a trandafirului de câmp.

Cu siguranţă, şi poveştile lumii m-au dăltuit şi mi-au făurit o matriţă de simţire şi de receptare mai aparte. Pentru mine, povestea lui Andersen cu hainele împăratului a fost o lecţie de justiţie a esteticului sau de estetică a justiţiei. Am umblat prin lume cu o foame şi o sete neostoite de adevăr şi de prietenie. Nu m-am putut abţine în a lăuda frumosul şi ingeniozitatea, dar şi de a judeca strâmbăturile şi vulgaritatea; poate de aceea mi-am făcut peste tot prieteni, dar şi duşmani.

Se spune despre unii visători că sunt cu capul în nori şi cu

Autoportret_Ion Georgescu-Muscel

„Autoportret” (Ion Georgescu-Muscel)

picioarele-n noroi. Şi eu am fost unul dintre aceia. Respins la concursul de intrare în Institutul „Nicolae Grigorescu” din 1966, am „navigat” prin viaţă după cum a bătut vântul întâmplării. Armata de un an şi patru luni mi-a permis să cunosc „Geografii” noi, „istorii” şi „caractere”. Am intrat în învăţământ pentru că mi-a fost la îndemână, dar stau şi mă gândesc că nu putea să-mi fie locul în altă parte, eu însumi simţindu-mă un copil perpetuu, coleg cu toate generaţiile, neevadând niciodată din tărâmul mirării şi al emoţiei adolescentine.

Întâlnirea cu cea care avea să-mi fie „jumătatea dulce a sufletului meu” avea să-mi adauge statornicie în destinul de dascăl: ea educatoare, şi eu profesor.

Cum ne-au venit pe lume copiii noştri gemeni, băiat şi fată, cărora le-am pus nume de flori: Narcis şi Crina – e tot opera destinului. Mă însurasem cu „o fată de plugar”, intrasem într-o familie tipic ardelenească, cu o mamă soacră rugătoare şi sensibilizată prin credinţa statornică în Domnul. Aceasta a fost pentru mine şcoala din umbră a omeniei. Am „ciugulit” din viaţă şi clipe înălţătoare: vizitarea muzeelor de artă din Capitală şi din toate oraşele ţării prin care am umblat, întâlnirea cu oameni ce mi-au marcat oarecum destinul – scriitorul Vasile Andru, ce mi-a dat curaj în a mă specializa în limba franceză, Nicolae Steinhardt, cu care m-am întreţinut într-o discuţie de o oră despre literatură şi artă, în biblioteca Mănăstirii de la Rohia. Sau întâlnirea cu operele marilor maeştri: am pipăit cu degetul pânzele cu pădurile lui Şişkin de la „Tretiakov”, sau pe cele ale lui Claude Monet, întâlnite într-o expoziţie itinerantă la Muzeul Regal de Artă din Toronto.

Şi când toate aceste întâmplări şi trăiri devin destin, îţi vine în gând cugetarea lui Malraux, că o viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu

Do you remember lady_Ion Georgescu-Muscel

„Do you remember lady” (Ion Georgescu-Muscel)

valorează cât o viaţă.

Pe un album de familie în care adunasem pictură şi versuri, create de-a lungul anilor şi pe care le dedicasem soţiei mele decedate tragic şi dureros – n-am putut să nu mă descarc într-o tânguire ce-mi cuprindea toată respiraţia: O, ce te-am mai iubit şi m-ai iubit, şi m-am învăţat cu tine, fată din părinţi trudiţi!

Iar acum, „naşul meu literar”, prietenul şi poetul Dumitru Fânăţeanu, îmi adună pe o carte numele meu de autor de versuri. Mărturisesc că îmi repugnă ideea de „drept de autor” întrucât mă ruşinez în faţa privighetorii, care nu cere nimănui plată pentru cântul său. Nu ştiu de ce, ieşirea din anonimat îmi pare o banalitate. Îmi vreau cu ardoare numele scris în Cartea Vieţii.

Aşadar, cititorule, să ştii că nu te mint, versurile [din volum] sunt picături condensate de gând, din viaţa mea trăită şi pe care le semnez cu numele meu de taină izvodit, în drăgălăşenia ei de fată, de cea care mi-a fost soţie în această lume – Nelian.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: