„Trenul vacanţei” (Ion Georgescu-Muscel)
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Trece trenul prin Baden, zi după zi;
Retează sonor tot aerul urbei –
Trece trenul prin Baden şi n-are habar
De gândurile mele fără hotar,
Dar nici eu de interesele lui.
Măcar de-ar opri, de-ar fi călători –
Dar taie oraşul exact pe din două…
Atâtea semnale, şi-atâtea opriri –
Pietoni şi maşini iau seama la tren.
Ca el trec şi eu, dar numai ca frunza,
Şi nimeni nu ştie că rumeg poeme –
Că sunt sau nu sunt, nimic nu se schimbă…
Dar urletul lui de-ar lipsi doar o zi –
Ce linişte-adâncă, ce-adâncă mirare!
Scanez cu privirea cum cresc cartiere…
Pe harta-mi din suflet: atâta umblet şi zvon,
De mă mir, la plecare, cum o să-ncap în avion!
Trece trenul prin Baden şi n-are habar
De gândurile mele fără hotar;
Eu ştiu despre el, el nu ştie de mine,
În timp netârziu voi poposi-n lut şi eu:
El – rămâne-n tranzit mereu.
e-Bibliotheca septentrionalis 