Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 307 (1-15 august)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Al. Stanciulescu-BardaDragii mei enoriaşi!

Maica pălmuită (I). În ultima vreme întâlnesc, din păcate, tot mai mulţi concetăţeni, în special tineri, care spun, cu hotărâre, fără nici o jenă sau remuşcare: „Mi-e ruşine, că sunt român!” Zilele trecute, aflându-mă la poştă, înaintea mea era un tânăr ca de vreo douăzeci şi cinci de ani, care venise să plătească o taxă către o instituţie oarecare. Oficianta i-a spus, respectuos, că acea taxă trebuie plătită la ghişeul instituţiei respective, fiindcă poşta nu are contract să preia plăţile de acel gen. Nimic mai civilizat, ca model de comunicare. Totuşi, tânărul a izbucnit, ca un cazan sub presiune: „Sunt de doi ani în Germania, dar în viaţa vieţilor mele nu mai vreau să aud de România şi de porcăriile de aici!” A făcut stânga împrejur şi a plecat, lăsându-ne pe toţi, clienţi şi funcţionari, stupefiaţi. Pe alţii îi aud înjurându-şi ţara, fiindcă sunt nemulţumiţi de anumite situaţii, de anumiţi oameni, de anumite realităţi.
De câte ori asist la astfel de cazuri, am aceleaşi trăiri ca atunci când un fiu îşi înjură sau îşi bate părinţii, ca atunci când aud pe câte un rătăcit înjurând de cele sfinte. Mă întreb mereu de unde până unde atâta lipsă de respect, de dragoste de patrie, atâta indiferenţă şi duşmănie faţă de propria ţară. Parcă cineva din umbră urmăreşte să cultive în mod sistematic asemenea sentimente şi atitudini. Parcă cineva promovează prin mijloacele de presă tot ce-i mai urât, mai reprobabil, în societatea românească, cineva scoate pe gard, în văzul lumii, tot gunoiul, toate cârpele adunate de prin bălegar, pentru a trezi repulsie, dispreţ. Un hoţ de buzunare prins în flagrant este mediatizat zile în şir pe aproape toate posturile de televiziune, în multe ziare, dar despre copiii olimpici, despre inventatorii români şi oamenii de cultură, de artă, de ştiinţă nu se spune mai nimic, încât ne vine să ne întrebăm dacă aceştia mai există în peisajul societăţii româneşti. Să fie familia de vină, fiindcă nu cultivă dragostea de patrie odraslelor? Să fie şcoala de vină? Să fie autorii de manuale de istorie, că nu fac din disciplina aceasta o poveste frumoasă, care să înflăcăreze, să trezească sentimente de mândrie şi de dragoste faţă de înaintaşi? Să fie Biserica de vină? Să fie de vină clasa politică? Alte instituţii? E greu de spus că una dintre acestea sau toate la un loc. Tocmai de aceea, voi încerca, într-un modest serial de articole, să analizez fenomenul, ca o datorie sfântă ce-mi revine în calitate de preot şi de cetăţean. Este un semnal de alarmă, pe care vreau să-l trag către toţi intelectualii români, către toţi oamenii de presă, către toţi oamenii politici, să facă fiecare ce depinde de el însuşi, pentru a replanta şi a reclădi în sufletul concetăţenilor noştri, în special al celor tineri, sentimentul patriotic, dragostea de ţară, pentru că altfel, într-un viitor nu prea îndepărtat, ţara şi naţiunea sunt în pericol. Ceea ce încă mai putem face azi e prea târziu să mai facem mâine.
Patria este mama, este tata, este bunicul, bunica, fraţii şi surorile, rudele, prietenii de joacă, colegii de şcoală, colegii de muncă, cunoscuţii, consătenii, concitadinii, toţi cei care trăim între graniţele statului român, toţi cei care suntem departe de fruntariile ţării, dar păstrăm în suflet dorul de cei scumpi rămaşi acasă, ori duşi spre alte zări. Patria este casa părintească în care ne-am născut şi în care am copilărit, în care am trăit bucuriile şi tristeţile alături de cei dragi ai noştri, este curtea casei în care ne-am jucat la umbra nucului sădit de stră-străbunicul cu fraţii, cu vecinii, cu jucăriile noastre atâtea câte au fost, cu căţelul, cu pisica, cu bunica. Patria este grădina casei în care am văzut primele flori, primele albine, din care am gustat primele fructe sau legume. Patria este părculeţul dintre blocuri cu cele câteva băncuţe şi alei, pe care se joacă cei mici, se plimbă adulţii. Patria este grădiniţa în care învăţăm alfabetul vieţii, colegii, băncile, educatoarea, jucăriile de tot felul. Patria este şcoala cu toate treptele ei, învăţătoarea, profesorii, colegii mai mari sau mai mici, clipele de bucurii şi de necazuri pr. Al. Stanciulescu-Bardainerente vieţii de elev, de student. Patria este covorul de câmpii, de dealuri, de munţi, de văi şi de piscuri împodobite de păduri seculare, de livezi cu pomi, de podgorii, de culturi de cereale de tot felul, de râuri şi pâraie. Patria este Dunărea şi marea, este pământul cu toate bogăţiile ascunse în sânul lui, este cerul cu stelele, turmele de vite domestice şi sălbatice, păsările şi peştii. Patria este limba românească plămădită şi adusă prin veacuri de multe-multe generaţii, ca un cadou sfânt pentru noi şi pentru urmaşii noştri. Patria este cântecul popular, este doina care ne răscoleşte sufletul, este portul românesc atât de minunat, este jocul nostru care ne avântă spre înălţimi, este credinţa creştină, care ne-a dat speranţa şi tăria să păşim prin veacuri. Patria este biserica din sat, din cartier, mânăstirea dintre munţi, cimitirul cu crucile şi amintirile din el. Patria este hora din vatra satului, sărbătorile, hramurile, nedeile, rugile. Patria este istoria noastră de milenii, este lungul şir de eroi ştiuţi şi neştiuţi, care au sfinţit cu sângele şi oasele lor pământul ţării. Patria este slova cărţilor, sudoarea ostenitorilor într-ale culturii şi artei. Patria este poezia, muzica, literatura, pictura, sculptura, teatrul, ştiinţa românească şi reprezentanţii lor, care s-au înscris de mult în universalitate.
Cel care înjură Patria, cel care spune că-i este ruşine că s-a născut român este un sărman orfan, copil de prin canale, copil al nimănui, sau, mai rău, o brută care-şi pălmuieşte Mama.

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, mai spicuim:

LUPTA DUPĂ LEGE (continuare). Şi iarăşi va avea mintea putere să vegheze asupra inimii şi să o păzească cu toată străjuirea, încercând să pătrundă în cele mai dinlăuntru şi mai netulburate cămări ale ei, unde nu sunt vânturi de-ale gândurilor rele – care împing cu sila şi sufletul şi trupul în prăpăstiile voluptăţii şi le aruncă în fântânile de smoală –, şi nici vreo cale largă şi încăpătoare, pardosită cu cuvinte şi cu chipuri de ale înţelepciunii lumeşti, care să vrăjească pe cei ce pornesc pe ea, oricât de înţelepţi ar fi. Cămările acestea curate, care sunt cele mai de dinlăuntrul sufletului – şi care sunt casa lui Hristos –, nu primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acesta, fie că sunt raţionale, fie că sunt neraţionale, fără numai pe acestea trei, pe care le-a numit apostolul: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Deci cel ce este iubitor de adevăr şi primeşte osteneala inimii poate să nu fie atras în afară nici de obişnuinţele vechi în felul în care am arătat, ci să vegheze asupra inimii şi să străbată tot mai înlăuntru şi să se apropie numai de Dumnezeu, fără să se teamă de ostenelile atenţiei şi ale stăruinţei. Căci nu poate să nu se ostenească cu inima cel ce ia aminte la împrăştierile gândului şi la plăcerile trupeşti, având să stea mereu închis în anumite hotare (să se circumscrie), nu numai în cele dinafară, ci şi în cele dinlăuntru. Mai ales că acele împrăştieri şi plăceri adeseori abat şi cugetul şi fapta. Prin urmare, e drept că momeala, ca gând simplu, exercită o putere silnică atunci când stăruie, chiar dacă e urâtă. Dar convorbirea gândurilor ce se adaugă atârnă de voia noastră liberă. Aceasta au arătat-o şi cei ce n-au păcătuit întru asemănarea călcării lui Adam, întrucât momeala n-au putut-o împiedeca, dar convorbirea prietenoasă cu ea au lepădat-o cu totul. Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: Satană), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne-ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi”. Gândurile celui rău, nălucirile lui, idolii lui (ideile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti, sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sf. Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă. Or, întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă, oamenilor, întru care să ne mântuim. De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. Căci cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea, îl va spulbera. De aceea Sf. Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!” Cerul este mintea şi pământul inima, în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului. Căci Dumnezeu Tatăl I-a dat (Mântuitorului) un nume mai presus de tot numele: ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece: şi al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor de dedesubt.
Cuvântul acesta poate însemna tot aşa de bine, pe rând, următoarele lucruri, în înţelesul literei: Cerul sunt sfinţii, Biserica biruitoare, îngerii; pământul, locuitorii pământului, Biserica luptătoare şi cel aruncat pe pământ, având mânie mare; cele de dedesubt, cei mutaţi din viaţa aceasta, dar care nu sunt în Biserica biruitoare, ci în închisorile fărădelegilor sau iadul. Altă însemnare poate fi aceasta: cerul e mintea, pământul e inima cu poftele ei, iar cele de dedesubt ar fi cele din subconştient, de care de obicei nu ştim şi nu ne dăm seama, dar le purtăm în noi.”
Prin urmare, dacă la ceasul de război, mai bine-zis în clipa de luptă, lovim momeala cu numele lui Dumnezeu, depanând rugăciunea, vom vedea lucru minunat: pentru ostaş luptându-se împăratul – tocmai întors de cum e în războiul văzut. Căci împăratul nostru S-a luptat până la moarte – şi încă moarte de cruce –, şi printr-însa trecând, a rupt zăvoarele şi a spart porţile iadului, biruind pentru ostaşii Săi şi slobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Şi Îl cheamă dragostea.
Iată ce ne învaţă Sf. Marcu Ascetul, privitor la această clipă de mare însemnătate a războiului: „Cunoaşte, deci, o, omule, că Domnul priveşte la inimile tuturor; şi celor ce urăsc prima răsărire de gând rău, îndată le vine în ajutor (le face dreptate), precum a făgăduit, şi nu lasă roiul vălmăşagului de gânduri să năpădească şi să întineze mintea şi conştiinţa lor. Iar pe cei ce nu stârpesc primele înmuguriri, prin credinţă şi nădejde, ci se lipesc cu dulceaţă de ele, pe motivul că vor să le cunoască bine şi să le probeze, pe aceia îi lasă – ca pe unii ce nu cred ci vreau să se ajute singuri – să fie izbiţi şi de gândurile ce urmează, pe care de aceea nu le surpă fiindcă vede că momeala lor este iubită în loc să fie urâtă de la prima ei mijire”.

*

Rugăciunea. Sfântul Ambrozie de la Optina scrie: „Copilul meu, ia seama şi nu uita să te rogi. Fiece rugăciune, dacă este pornită din inimă, mărturiseşte un simţământ nou, Puritate_foto_Delia Floreaiar acel simţământ e, la rândul său, izvorul unei idei noi, ce nu ţi-a trecut niciodată prin minte până atunci şi care te va îmbărbăta; astfel, îţi vei da seama că rugăciunea aduce cu sine un spor de înţelepciune.
Nu uita, deci, să spui în fiecare zi, în gând, ori de câte ori îţi stă în putinţă: «Miluieşte, Doamne, pe toţi cei ce s-au înfăţişat astăzi înaintea Ta». // Căci nu e ceas şi nu e clipă în care mii de oameni să nu părăsească viaţa pământească, iar sufletele lor urcă în ceruri. Şi câţi dintre ei nu se despart de lume însinguraţi şi stingheri, cu amară tristeţe şi adâncă mâhnire la gândul că nu-i nimeni care să plângă după ei, că nimeni, poate, n-are habar de mai trăiesc sau nu! Şi cine ştie dacă nu tocmai atunci, din celălalt capăt al pământului, se înalţă spre Domnul ruga ta pentru odihna sufletului lor, deşi nu i-ai cunoscut în viaţă şi nici ei nu te-au cunoscut pe tine. Cât de înduioşat va fi sufletul singuratic ce se înfăţişează cu teamă înaintea Domnului, când va simţi că, în clipa aceea înfricoşată, mai e totuşi cineva pe lume care se roagă pentru el, o fiinţă pământeană care-l iubeşte! Şi Dumnezeu va căta cu drag la voi amândoi, căci dacă tu te-ai îndurat de sufletul acela, cu atât mai vârtos se va îndura de el, în nemărginita Lui milă şi dragoste. Şi-l va ierta poate tocmai pentru rugăciunile tale.
Fraţilor, nu pregetaţi, cuprinşi de spaimă în faţa ticăloşiei oamenilor; iubiţi-i, aşa ticăloşi cum sunt, căci astfel, iubirea voastră va fi după chipul şi asemănarea iubirii lui Dumnezeu, ridicându-se pe culmea cea mai înaltă a dragostei pământeşti.”

*

Folclor din Mehedinţi (LXXIII). Redăm mai jos alte câteva cântece culese la 11 iunie 1974 de la Martinescu Grigore (62 de ani) din Cracul Muntelui com. Ponoare:

Banii nu se fac aşa!
Banii nu se fac aşa,
Stând în cârciumă ş-a bea!
Banii se fac la pădure,
Cu firiz şi cu secure!
Vai, săracul stânjenaru,
Că cu greu câştigă banu!
Iarna ninge, viscoleşte,
Stânjenaru grămădeşte!

Frunzuliţă, bob mărunt
Frunzuliţă bob mărunt,
Mă uitai la răsărit,
Văzui primăvara venind,
Neveste pe plai suind,
Ducând mâncare la plug,
Cum să fac să le sărut?
Frunzuliţă de molotru,
Ce larmă s-aude-n codru,
Se ceartă cucu cu corbu,
Care să rămână-n codru.
Corbul are pene negre,
Intră-n codru şi se vede;
Cucul are pene verzi,
Intră-n codru, nu-l mai vezi!
Toţi oamenii pun la grâu,
Eu pun pistoale la brâu;
Toţi oamenii pun secară,
Eu întorc la primăvară,
Când înfrunge codrul iară
Şi ies mândrele pe-afară!

Mi-aduc aminte demult
Mi-aduc aminte demult,
De traiul ce l-am trăit.
C-am umblat pe unde-am vrut
Şi-am iubit ce mi-a plăcut
Şi la sate şi la târg;
La sate nevestele,
La oraş cocoanele,
La târg domnişoarele.
Da’, bătrân cum mă găsesc,
Câte una tot iubesc!
Câte una, câte şapte,
Să le fac voia la toate,
Până m-or băga la moarte!

Frunzuliţă, de doi nuci
Frunzuliţă, de doi nuci,
Măi, neicuţă, un’te duci?
Un’te duci, pe un’te-ntorci,
Să-ţi ţin cale, dacă poci?
Dacă pot, ori dacă nu,
Ori mai bine vino tu!
Dacă scapi de la muiere,
Vino, neică, mai devreme,
Eu, de scap de la bărbat,
Îţi fac, neicuţă, pe plac;
Şi pe plac şi pe plăcere,
Pe pofta inimii tele!

Frunzuliţă samulastră
Frunzuliţă samulastră,
Plecai să mă duc acasă
Într-o seară-ntunecoasă,
Pe-o potec-alunecoasă,
Nimerii la altă casă,
Unde-i nevasta frumoasă
Şi bărbatul nu-i acasă.
Mă făcui că cer un foc,
Ca să-i fac minciunii loc!
Mă făcui că cer şi apă,
Minciuna să mi se treacă!
Şi când fu la sărutat,
Veni hoţul de bărbat
C-un ciumag de păr uscat,
Poate-o sută mi-o fi dat!
Eu la fugă o rupsei
Şi peste garduri dădei!

Frunzuliţă de mohor
Frunzuliţă de mohor,
Eu la nimeni nu-s dator;
Nu-s dator la nima-n sat,
Nici în sat, şi nici la bancă,
Numai la o mândră dragă!
Numai la ea sunt datori,
De gură şi ochişori!

*

File de jurnal – 12 oct. 1981 (continuare). Ieri a fost adunare generală la Malovăţ, azi fu în Bârda. O droaie de domni de la comună, de la judeţ şi de la procuratură au venit ca să prelucreze şi să explice oamenilor decretul. Au spus că dacă va mai fi prins cineva că doar trece pe tarlaua cu recoltă, va fi băgat la puşcărie, căci acum a dispărut amenda şi-a rămas doar puşcăria, iar pedepsele sunt drastice, fiindcă trebuie să muncească, să muncească, să muncească!
Dar, iată că, nitam-nisam, când acei domni credeau că şi-au atins scopul, convingând auditoriul, un „cetăţean turmentat” s-a ridicat şi, fără a întreba „Eu cu cine votez?”, a întrebat simplu, omeneşte, ca-ntr-o discuţie tovărăşească: „Dar eu pentru ce muncesc, căci de doi ani mă spetesc pe tarlaua colectivului şi nu mi-aţi dat nimic?”
Domnii din prezidiu, vineţi de furie, l-au smuls pe bietul Mucioniu Gheorghe din Linia Cocoanei şi l-au scos din sală cu huiduieli, ca pe un câine hămesit, flămând şi rătăcit. Gestul a produs o vie reacţie în sală. Puţin a lipsit oamenilor ca să nu dea o lecţie „domnilor” s-o ţină minte (…).
De când a apărut decretul, cântecele au amuţit, s-a coborât tristeţea peste sat, peste case, peste suflete. În inima oamenilor nu este ură, e mai mult indignare şi durere. E o stare foarte asemănătoare cu a bătrânului rege Lear scos în drum în fapt de iarnă de propriii săi copii!

*

Copilărie. O poezie excepţională dedicată copilăriei am găsit pe internet. Regret că nu am putut afla şi cui aparţin versurile. Cred că majoritatea cititorilor noştri se vor recunoaşte în ea. Iat-o:

Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini,
Trăiau pe-atunci părinţi, şi rude, şi vecini!
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci…
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci!

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt-Frumos e trist!
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi!

Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari!
Cu cât urcăm în vârstă, ne suntem mai străini!
Te duci, copilărie, şi devenim haini!

Bunica şi bunicul, ce mă-nveleau cântând
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ!
Şi mai era şi crângul, şi-un râu, şi nişte tei!
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei!

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea;
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera!
Te duci, copilărie, cu fericirea mea!

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc!
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi!
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi!

Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş!
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti!
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti…!

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus!
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili!
Te duci, copilărie, şi devenim fragili!

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aş da orice pe lume să redevin copil!

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Doamna Daniela Nane din Bucureşti: 450 de lei; Doamna Balica Ana din Turnu Severin: 400 de lei; Doamna Suciu Aurelia din Cluj-Napoca (CJ) şi Doamna Filip Cornelia din Turnu Severin: câte 50 de lei.
Pentru lucrările efectuate la biserica din Malovăţ, Doamna Haidamac Miroana, Doamna Paicu Mariuţa şi Domnul Borugă Mihai din Malovăţ au achitat câte 100 de lei;Domnul Meilă Nicolae din Malovăţ a achitat 90 de lei; Domnul Ştefu Constantin (I), Domnul Ciurel Valentin, Doamna Oprişan Elena şi Doamna Paicu Domnicadin Malovăţ au achitat câte 50 de lei.
Doamna Luca Nica din Bârda a mai adăugat 50 de lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 160 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Lucrări la biserică. Dacă pictorul ne ceruse 1.500 de lei pentru a ne repicta icoana hramului de deasupra intrării de la biserica din Bârda, am găsit o altă soluţie, care nu ne-a costat nimic. În spaţiul creat în zid anume pentru pictură, am fixat una din icoanele donate de Doamna Ivanovici Florica din Bucureşti, copie după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Biserica Sf. Mormânt de la Ierusalim. Domnul Rolea C. Ion din Bârda a donat materialul cuvenit şi din el a construit o casetă excepţională pentru icoană. Cu acest prilej, am descoperit cu toţii că avem un adevărat maestru în Bârda într-ale tâmplăriei. Domnul Rolea C. Ion nu a primit nicio plată pentru lucrarea şi materialul donat.
Dumnezeu să-i răsplătească!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Merele şi birul, în „Datina”, Turnu Severin”, an. XXV (2015), nr. 6446 (28 iul.), p. 5; Sinuciderile, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6447 (29 iul.), p.4; Dărâmătorii de biserici, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 1 aug., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Calcularea pensiei, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6448 (30 iul.), p. 4; Între rugă şi-mplinire, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6448 (30 iul.), p. 4; nr. 6460 (18 aug.), p. 4; Aflarea adevărului, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6448 (30 iul.), p. 4; Lupta cu dracul, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6450 (1-2 aug.), p. 5; Prima lecţie de religie, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6450 (1-2 (aug.), p. 4; Amintiri despre Ion Vidu, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 2 aug., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Şi, totuşi, „merge şi aşa!”, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 8 aug., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro), Scrisoare pastorală – 306, în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015, 7 aug., ediţie şi on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Ticăloşii, în „Omniscop”, Craiova, an. 2015, 10 aug., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro); Casa părintească, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6460 (18 aug.), p. 4.

*

Emisiuni.
Miercuri, 5 august, preotul Dvs. a avut o emisiune la Televiziunea „Datina” din Turnu Severin, între orele 21-22, pe tema postului, dar au fost abordate şi alte probleme privind viaţa şi actualitatea bisericească;
Duminică, 9 august, o echipă de la Televiziunea Antena 1 din Bucureşti s-a deplasat la biserica de la Bârda şi a filmat o parte din slujbă. Au luat apoi interviuri unor credincioşi, ca şi preotului. Nu ştim, deocamdată, când va fi difuzată emisiunea pe post. A fost impresionant efortul acestei echipe. Timp de două zile înainte filmaseră la Suceava festivităţile de acolo legate de sărbătorirea Sfintei Teodora de la Sihla. În seara de 8 august ajunseseră la Buzău, în drum spre Bucureşti. Din Buzău, au făcut o deviere de 500 km (Buzău-Ploieşti-Târgovişte-Piteşti-Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu), pe care au străbătut-o toată noaptea, ca să fie dimineaţa la Bârda. După slujbă au plecat la Bucureşti.

*

Zâmbete. Perle de la bacalaureat:
Poetul cântă satul de care nu te mai poţi despărţi odată ce l-ai părăsit.
O pădure virgină este o pădure în care mâna omului n-a pus niciodată piciorul.
După moartea părinţilor săi, Creangă şi-a trăit viaţa în continuare, până în ultimii ani ai vieţii lui.
Toma Alimoş se răzbuna pe boierul Manea, care l-a rănit mortal pe la spate cu ajutorul laşităţii.
Caragiale este autorul schiţelor şi nuvelelor sale, ca să nu mai vorbim de teatru.
Ştefan cel Mare era un bărbat bine îmbrăcat, la costum, venea de la un război, cu o mână în ghips, pentru că căzuse de pe cal.
Profesoara: Să scrieţi cu majuscule! Eleva: Dacă nu avem majuscule, putem să scriem cu pixu…?

*

Excursii. Pentru ziua de 29 august organizăm o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Topolniţa, cu prilejul hramului. Va sluji Preasfinţitul Episcop Nicodim. Preţul: 8 lei/persoană.
Pentru o dată pe care n-am stabilit-o până acum, organizăm o excursie de o zi pe traseul: Severin – Orşova – Valea Dunării – Moldova Nouă – Bozovici – Orşova – Turnu Severin – Bârda. Preţul 45 de lei/persoană. De îndată ce vom completa numărul necesar de participanţi pentru un autocar, vom stabili data.

*

Spovediri. Împărtăşiri. Cu prilejul Adormirii Maicii Domnului, în zilele rânduite, la biserică şi în sat, au fost spovediţi şi împărtăşiţi 21+62+61=144 de enoriaşi. Dintre aceştia, 56 au fost copii. Lor li s-au dăruit cărticele Tatăl nostru în zece limbi. Dă, Doamne, să-l ştie măcar în una!

*

Înmormântări. În ziua de 11 august, am oficiat slujba înmormântării pentru Luca Sabin (58 de ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

*

Anunţuri:
Începând cu 1 septembrie, slujbele din duminici şi sărbători vor începe la ora 9;
Cineva din Turnu Severin doreşte să cumpere o casă, ori un plaţ de casă în Bârda.

*

Program. În luna septembrie, avem următorul program de slujbe: 5 sept. (Malovăţ – Bârda); 6 sept. (Bârda); 8 sept. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 12 sept. (Malovăţ – Bârda); 13 sept. (Malovăţ); 14 sept. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 19 sept. (Malovăţ – Bârda); 20 sept. (Bârda); 26 sept. (Malovăţ – Bârda); 27 sept. (Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

____________________

NOTA REDACȚIEI. Autorul poeziei „Te duci, copilărie” este Radu Pietreanu:
https://www.facebook.com/PensiuneaPoeziiAlese/posts/584422774936520

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: