DISCUTÂND CU OMUL DE LÂNGĂ TINE

Octavian_Lupu_19_03_2015-1de Octavian LUPU

De curând, am scris un articol pe care doream să îl public pe internet. Din nefericire, am avut proasta inspiraţie de a cere părerea altor persoane, care, sub o formă sau alta, mi-au dat de înţeles că valoarea sa era mediocră. Cumva supărat pe mine, am şters imediat postarea pe care o făcusem, fiind hotărât să nu mai revin în mediul virtual prea curând.

Şi atunci, am decis să îmi continui cartea pe care o începusem în urmă cu un an şi să abandonez scrierea online. Cumva, mă simţeam mai bine aşa, fiindcă nu mai aveam în faţă cenzura nemiloasă sau indiferentă a cititorilor dependenţi de Facebook sau de Google. Dar imediat mi-am dat seama că făceam o mare greşeală prin faptul că mă izolam de cititori. Cu siguranţă că erau multe persoane care mă ignorau sau nu mă plăceau, dar pe lângă acestea exista totuşi o audienţă favorabilă, care mă încurajase mereu să merg mai departe pe calea scrierii de articole.

Şi atunci, cumva fără să vreau, m-am întors către o problemă spinoasă, care îmi dădea de mult timp bătaie de cap: suportarea semenilor. Mai precis, dezamăgit de atâtea încercări de a veni în întâmpinarea nevoilor neconştientizate ale maselor, mi-am dat seama că ajunsesem să mă revolt cumva împotriva celor din „vecinătatea virtuală a internetului”, chiar dacă acest lucru nu îl făceam explicit, din cauza răcelii şi indiferenţei cu care erau primite scrierile mele. Prin urmare, constrâns de situaţie, mi-am pus următoarea întrebare fundamentală:

„Cum să îţi suporţi semenii, când în mod clar vezi că nu te pot înţelege în ceea ce gândeşti şi faci?”

Greu de răspuns! Dacă este vorba despre soţ/soţie sau rude apropiate, cu atât mai delicată va fi problema! Fiindcă dacă nu există o minimă înţelegere a propriilor ciudăţenii, sau calităţi, din partea celor apropiaţi, cum să mai stai împreună cu ei sub acelaşi acoperiş? Mai bine ar fi, într-o astfel de situaţie, să îţi vezi de drumul tău mai departe şi să îi laşi pe toţi să se descurce aşa cum ştiu!

Dar această greşeală se va repeta de fiecare dată, chiar dacă ţi-ai schimba familia de o mie de ori! De ce? Fireşte, fiindcă nimeni nu te poate înţelege aşa cum eşti! Da, nimeni nu este capabil să îşi dea seama de complexitatea trăirilor pe care le ai în adâncul sufletului tău. Şi astfel, înainte de a pretinde de la alţii înţelegerea lor, ar fi bine să te gândeşti dacă nu cumva nici tu nu ai habar despre ceea ce se întâmplă în sufletele celorlalţi oameni.

„Dar poţi să îţi imaginezi ce simte omul de lângă tine?”

Da şi nu! Pe de o parte distingi feţele oamenilor din jur şi cumva îţi dai cu părerea asupra a ceea ce ei gândesc. Dar chipul unui om nu redă fidel trăirea sufletului său, cu atât mai puţin nu reflectă profunzimea stărilor sale interioare. În plus, puţini dintre noi au acel dar, nativ sau dobândit, de a ghici, dincolo de puţinele semne exterioare, ce se află înăuntrul unui om.

Cu toate acestea, mereu ne imaginăm ce gândesc şi simt ceilalţi! Da, chiar aşa! Un mic gest şi gata, am presupus o mulţime de motive ascunse, secrete bine tăinuite şi dorinţe meschine! Înainte de a avea o probă faptică, am şi început să vorbim cu alţii despre ce plănuieşte cel de lângă noi şi ne pregătim deja pentru o ripostă hotărâtă!

Cu puţin talent, care nu lipseşte nimănui, cel cu care vorbim astfel de „secrete” va adăuga la rândul lui, prin presupunere, bineînţeles, alte elemente, pe care noi nu le ştiam. Şi astfel, de la o simplă aparenţă, se ajunge la certitudinea bănuielilor nefondate, generatoare de ceartă, ură şi discordie între oameni, aşa cum se întâmplă din vremuri străvechi, bănuiesc că imediat după ce omul a început să vorbească articulat.

Jocul aparenţelor dublat de o imaginaţie bogată constituie, prin urmare, sursa celor mai insolite scene consemnate în cărţile de istorie şi în simpla noastră viaţă cotidiană. Aşadar, putem să ne imaginăm ce simte omul de lângă noi, dar acest lucru este posibil să nu aibă nicio legătură cu realitatea, fiindcă pentru a avea certitudinea presupunerilor trebuie să existe un minim dialog.

„Dar este mult mai comod să îmi imaginez decât să comunic cu celălalt! Şi, la urma urmei, s-ar putea să nu mi se spună adevărul!”

Corect! Este posibilă şi această, dealtfel obişnuită, situaţie, când vorbele merg în altă direcţie decât cea a gândurilor. Trăind într-o societate marcată de balcanism, o astfel de procedură devine, uneori, chiar o regulă practicată în mai toate mediile sociale. Dar cu toate acestea, comunicarea reprezintă un prim pas important în înţelegerea celui de lângă tine.

Şi mă refer la ceva mai mult decât dialogul superficial menţinut doar la nivelul cuvintelor ce ascund gândurile. Acest machiaj al rănilor sufleteşti nu poate să dureze prea mult, fiindcă indiferent cât de ticălos ar fi cineva, el va continua să simtă nevoia de a se destăinui, de a vorbi despre ceea ce îl doare şi de a căuta înţelegerea celor din jurul său. Prin urmare, discutăm despre un dialog bazat pe încredere în cel de lângă tine, fiindcă dacă nu există acest ingredient, atunci comunicarea va fi disimulată şi nesinceră.

„Dar acest lucru este prea de tot! Cum să ai încredere în celălalt? Nu este el, cel de lângă mine, rivalul, concurentul şi cel care vrea tot timpul să se folosească de mine?”

Răspunsul depinde de cum te raportezi la ceilalţi! Dacă ai fost obişnuit să nu ai încredere în oameni, lucru dealtfel cultivat cu meticulozitate în timpurile comunismului, atunci aşa vor sta lucrurile. Având o astfel de imagine asupra celuilalt, normal că vei fi mereu restricţionat de caracterul josnic al fiinţei umane, real sau presupus, în relaţie cu ceilalţi.

Discutand cu Omul de Langa Tine

Dar să ne oprim puţin şi să încercăm să judecăm drept. Dacă cei din jurul nostru ar fi aşa de răi, cum de fapt ni-i imaginăm, atunci cum ar mai funcţiona societatea? Ce s-ar întâmpla dacă toţi ar fura, ar minţi şi s-ar înşela unii pe alţii? Cu siguranţă că o astfel de colectivitate s-ar destrăma imediat! Prin urmare, gradul de ticăloşie nu poate fi extins implicit asupra tuturora. Iar etichetele generalizatoare sunt periculoase în primul rând pentru cel care le pune.

Dar aşa am ajuns la un alt aspect, şi anume: „Nu poate exista încredere fără o minimă moralitate.” Cum să te bazezi pe cineva care ştii sigur că te va înşela? Cum să îi încredinţezi tainele sufletului tău unei persoane de la care te aştepţi că se va folosi de tine?

Dar există un risc, pe care cel care are încredere în semeni şi-l asumă implicit, şi anume: de a fi trădat şi dezamăgit de cel de lângă tine. Dar şi aici există o regulă a proporţiei. Dacă ne raportăm la cel mai mare vânzător al tuturor timpurilor, mai precis Iuda, el a fost doar unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. Prin urmare, riscul de a fi înşelat în aşteptări nu este chiar aşa de mare cum ne-am aştepta şi poate merită asumat. Astfel, cred că este mult mai bine să rişti având încredere în cel de lângă tine, decât să trăieşti o viaţă în care să te îndoieşti constant de semenii tăi şi să vezi doar hoţi şi tâlhari în jurul tău. Paguba în al doilea caz este mult mai mare!

„Dar noi vorbeam despre suportarea semenilor!”

Da, aşa este, discutam despre arta de a trăi în armonie cu ceilalţi, însă acest lucru devine posibil doar în măsura în care învăţăm să avem încredere în ceilalţi, bineînţeles învăţând din greşeli. Mai departe, este esenţial să deprindem arta dialogului real, deschis şi fără ascunzişuri. În plus, trebuie cultivată o minimă moralitate, care este indicat să înceapă cu fiecare dintre noi înainte de a o pretinde celorlalţi.

Iar la final, este important să ajungem să înţelegem ceva din complexitatea trăirilor pe care le experimentează chiar şi cel mai umil dintre oameni. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă să ajungi să trăieşti cu bucurie împreună cu cel de lângă tine şi să înveţi că de fapt există doar un singur Om transpus şi replicat în miliarde de ipostaze, care la un loc formează oceanul, să sperăm fără de sfârşit, al umanităţii!

Bucureşti
24 august 2015

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: