Caporal de schimb

Stana in noapte

„Stână în noapte” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Covoare de vis se şterg în jetul alarmei;
Ceva a speranţă se-nchide în dos de cortină;
Se ciorovăiesc în urechi stoluri imense de vrăbii:
„Lăsaţi gălăgia în corpul de gardă!”
Îmi iau schimbul şi trec prin lungi coridoare,
Ca printr-un templu solemn, fără preoţi şi fără altare;
Înaintăm în griul nopţii ca o smerită omidă;
Trupa-şi lasă în cale orgoliul ca pe o crisalidă…
Mi-e grijă din nou să-mi găsesc santinela de veghe;
E-o tăcere cu ţepi – n-aud prea bine ce-a zis:
„Soldat, ai auzit cumva paşii speranţei mele din vis?”
Ne fixăm tăcuţi amândoi privirea pe-o siluetă de casă,
Pe chip se iveşte abia o ghicită grimasă…
Tot cu zâmbet, mereu, pe-al doilea-l întreb din privire
Dacă-a zărit bucle de înger în dreapta poemului meu…
A zâmbit cu subînţeles; şi el construieşte poeme…
Deşi trec în rând, grija în post mai rămâne o vreme;
Dar ultimul urlă smintit la noi, ca un leu:
„Parola! – că vă culc pe toţi la pământ! –
Câte stele-au căzut în timpul serviciului meu?!”
Îmi iau inima-n dinţi, umil şi jenat:
„Nici cu una mai mult din câte-ai numărat!”

Baden, martie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: