Vina nespusă a vreunuia din neamuri
Ţi-a fost dat să o-ndrepţi;
Ţi-era soarta în zodii, şi-apoi în vis repetat
Să suferi de boala cumplită a stinsului veac…
Căci Domnul te luase la El şi c-o parte din trup –
Aşa cum din frunza strivită se ia şi culoarea, şi seva.
Lasă-mă să pun un pod peste spaimele tale –
De-acolo – aici să ne mai putem vizita…
Ceva ca un sfânt curcubeu peste inima ta…
Ferice să fiu eu nu pot, când te ştiu necăjită:
Să trecem de mână pe pod şi să-mpărţim pe din două
Tu – liniştea mea, şi eu – grijile tale de rouă
This entry was posted on Luni, 7 septembrie 2015 at 12:25 am and is filed under Arte, Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
