Elegie

Ultimii boboci_Ion Georgescu-Muscel

„Ultimii boboci” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Îmi pare că, pe undeva, prin colniţe de vreme,
Prin magazii de veşnicii-n ceva sertar de preţ,
Ar trebui ca să mai fii, o sfredelitură dintr-o zi,
Cât ar cuprinde un pahar, cât ar intra-ntr-un buzunar;
E-un mic crâmpei împachetat de timp trăit cândva de tine,
Iubito – şi te-ai ridicat, în prima zi mai însorită,
După un an de stat la pat, să faci un drum până la poartă –
Te dezvăţaseşi de-a te şti cuprinsă-n jur de pomi şi muguri,
De viţa ce prin zvelte corzi simţea mijind dureri de struguri…
Păreai mirată că mai poţi să vezi zbicindu-se cărarea,
Şi-n piept, cu aerul deodat’, sorbeai priveliştea cu totul;
Simţeai pentru întâia oară că pentru tine-i primăvară…
Şi mulţumeai Celui de Sus secundă cu secundă
Că-ţi poţi purta prin anotimp făptura ta plăpândă…
Şi parcă numărai, vrăjită, clipe anume făurite
Să dea parfum la-ntreaga viaţă (trecute suferinţi!)
Stam ţintuit să nu se surpe trăirea-ţi proaspătă ca roua,
Ca puful păpădiei vara, sau ca balonul de săpun.
Apoi s-a făcut ceaţă-n lume; de toate îmi aduc anume
Aminte, când, ca mai ’nainte, mai sună-n vale un vâlcel,
Când văd basmaua ta de-atuncea pusă-n dulap pe cojocel –
Îmi stă privirea ca pe jar, când mai zăresc pe lume rost:
Cum ar putea pieri ceva, care aşa de viu a fost?!

Baden, martie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: