Farmecul ruinei

„That autumn colors” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Ruinele cam au farmecul lor –
Chiar de locuite nu-s, sunt de ajuns privite;
Oricum le-ai repara – se urâţesc la chip
Şi cugetul s-ar întrista ca de poveşti minţite.
Cuprinde zarea-atât de tandru zidul povârnit;
A fost cândva cum nu e azi şi-a strălucit de-un nu ştiu ce,
Şi s-a zidit în amintirea oarecui, plecat şi el –
Cât de romantic se-ntrevăd istoriile ghicite!
S-a cuibărit o pace-n preajmă şi-o împăcare cu ursita!
Gelos pe tinereţe încep să nu mai fiu…
Numai ţie, iubito, ţi-aş spune-acum ce simt:
Până mai ieri de bătrâneţe mi-era frică –
Priveşte faţa mea cu urme de-mpăcare;
Altfel îmi pare totul, de-oglindă nu mă tem –
Castelul în ruină şi chipul meu de-acum – final de poem.
Nu mai îmi dau târcoale îndemnuri la câştig,
Neastâmpărul vieţii cu-amieze plictisite –
E timpul odihnit, sunt faptele-ntâmplate,
Mă depărtez discret de lumea cu vâltori,
Privesc ca din văzduh la tinereţea cu obloanele lăsate –
Şi dârele din piatră, şi cutele-n obraz – trecute sărbători.
Viaţa noastră toată cu tot ce-adună-n ea:
Pagină citită – iubirea iubită.

Baden, ianuarie 2010