La marginea tristeţii

Valea Viseului_Ion Georgescu-Muscel

„Valea Vişeului” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

La marginea tristeţii,
Aştept să mă-ntâlnesc cu surâsul tău –
Mă tulbură un râs în hohot al celor de pe culme,
Şi-un vaiet păgubos la cei rămaşi în vale…
Destinul meu se-nfioară de semne ivite în cale,
De urmele sfioase de paşi în câmp cu rouă.
Prin site de iluzii mă strecor,
Mă văd ţesut într-un gherghef de vise;
Mi-e dor s-aşez cu tine mobile-n odaie,
(Privirea ta lipită de luciul din vitrine…)
Şi-aşa o bucurie, gândind ziua de mâine! –
Sau ordonând în rafturi albituri şi vase…
Şi-n orele rămase să punem flori în glastre
Sau să plivim aleea din prag până la poartă…
Aş vrea ca restul vieţii să fie-un vis cu tine,
Cu scene molcome şi fără răzgâieli,
Să-ţi sorb speranţa din privire şi şoapta cea de taină…
Decât în larma vieţii, mai fericit ar fi
Să mă pierd prin zăvoaie de melancolii…
Pe unde-am fost, pe unde-am umblat,
Ard mocnit, ard sufocat:
În viaţa asta-a mea de probă,
Să stau cu îngerul de vorbă – n-a fost chip.

Baden, aprilie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: