Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 310 (15-16 septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Educaţia sexuală. Abia trecuse tărăboiul cu scoaterea icoanelor şi a religiei din şcoală şi a apărut altul: introducerea educaţiei sexuale în şcoală, începând de la grădiniţă. Pe mai multe posturi de televiziune s-au înghesuit tot felul de indivizi, alături de persoane cu funcţii politice şi administrative şi au „dezbătut” această problemă. Ascultându-i, aveai impresia că învăţământul românesc a ajuns o stână fără câini şi fără stăpâni şi fiecare umblă prin el, ca vodă prin lobodă!
De un sfert de veac încoace, se fac tot felul de experienţe în învăţământ, iar bieţii copii sunt adevăraţi cobai. S-au schimbat nenumăraţi miniştri ai învăţământului şi fiecare a vrut să rămână în istorie. Pentru aceasta, fiecare a modificat ceva în învăţământ. Fiecare s-a socotit mai interesant dacă a apelat la exemplul unui sistem de învăţământ străin: francez, belgian, german. Aproape în fiecare an s-a pus problema schimbării programei, manualelor, introducerii sau scoaterii unor materii, unor examene. Din păcate, nu am auzit pe unul singur spunând că vrea să revină la învăţământul tradiţional românesc, aşa cum l-a ctitorit Spiru Haret, la acel învăţământ care a scos o elită de intelectuali români de talie internaţională. Din 1960 sunt în învăţământ: ca elev, ca student, iar de douăzeci şi cinci de ani ca profesor. Cred că sunt în măsură să fac o comparaţie: învăţământul de dinainte de 1989, cu toate păcatele lui privind îndoctrinarea, se caracteriza prin seriozitate şi disciplină. Altfel spus, se învăţa carte. După 1989, am avut senzaţia, de la un an la altul, că învăţământul merge în picaj, că nivelul de învăţământ scade treptat, de la un an la altul. Parcă cineva a avut tot interesul să se deterioreze şi această instituţie sfântă a neamului: Şcoala. Parcă cineva a avut tot interesul să se ajungă la ceea ce numea Domnul acad. Răzvan Theodorescu: mitocanizarea României.
Mai rămânea o redută: sufletul curat al copiilor. Şi acesta trebuia distrus. Am învăţat, când eram elev, discipline clare, bine definite, precum igiena, anatomia şi fiziologia omului. Aici ni se prezenta corpul omenesc cu toate organele şi funcţiile lor, eram învăţaţi cum să ne îngrijim corpul şi să-l ferim de boli şi microbi de tot felul. Nu se insista asupra unui anumit organ sau asupra unei anumite funcţii. În cazul de faţă, e cu totul altceva. Copilului, începând de la grădiniţă, i se atrage atenţia, este ajutat să conştientizeze diferenţa dintre sexe, funcţiile şi modalitatea de folosire a unor organe. Aceasta nu-l determină pe copil să se protejeze, să se ferească de ceea ce ar putea să-i aducă boli, urmări nefaste pentru toată viaţa, ci el este învăţat cum să folosească anumite organe şi funcţii. Lucrul acesta îi trezeşte curiozitatea şi dacă nu în ziua în care i se predă o asemenea lecţie, cu siguranţă că în următoarele va încerca să experimenteze ceea ce a învăţat. În această situaţie, nu e de mirare că într-o zi, la o şcoală unde predam, o învăţătoare a găsit un băieţaş şi o fetiţă de clasa I-a sau a II-a, goi puşcă, tăvălindu-se îmbrăţişaţi pe sub bănci. Au motivat că aşa i-au văzut pe părinţi făcând şi aşa au văzut şi la televizor. Dacă li s-ar mai fi predat o lecţie de educaţie sexuală, tacâmul era complet. Trebuie să ne mai mirăm în această situaţie că pruncii noştri îşi încep viaţa sexuală de la zece-doisprezece ani, că fetiţe de aceeaşi vârstă devin gravide, că eleve trăiesc în concubinaj cu colegi sau cu adulţi din afara şcolii?
Eram la un liceu, când, în cancelarie a intrat o profesoară iradiind de fericire. A izbucnit, abia stăpânindu-şi bucuria: „Vin de la clasa a… Le făcui prima lecţie de educaţie sexuală. Fură numai ochi şi urechi. Se auzea musca-n tavan. La sfârşit îi întrebai: Înţeleserăţi, copii? Izbucniră-n cor: Daaaa! Atunci, la treabăăă!!”
Începerea vieţii sexuale la vârste fragede, relaţiile sexuale de dinainte de căsătorie, subminează instituţia familiei, dragostea nu mai este adevărata legătură dintre soţi, iar familia se destramă cu uşurinţă. În tradiţia românească, familia a fost o instituţie la mare cinste şi ea a fost guvernată de reguli foarte clare şi stricte privind comportamentul soţilor, al copiilor şi tinerilor. Până în ultimii ani, nu s-a pus problema educaţiei sexuale şi familia românească a avut numeroşi copii, uneori chiar mai mult de zece. În ciuda mortalităţii infantile mari, datorată în primul rând lipsei asistenţei medicale, familia a supravieţuit şi la fel a supravieţuit şi neamul românesc în istorie.
Biserica a făcut întotdeauna educaţie sexuală credincioşilor ei, indiferent de vârstă. Le-a vorbit de feciorie, de abstinenţă, de pericolul păcatului desfrânării, de posibilitatea reabilitării celui căzut în păcat. A dat-o pe Sfânta Fecioară Maria ca model de sfinţenie, puritate şi feciorie, pe multe alte sfinte. A dat ca exemple pe cele căzute în păcat, de genul Sfintei Maria Magdalena sau a Sfintei Maria Egipteanca, care, prin abstinenţă, prin post şi rugăciune, prin căinţă şi spovedanie, nu numai că s-au ridicat din mocirla păcatului, dar au ajuns sfinte în împărăţia lui Dumnezeu. Biserica a dat omului perspectiva eternităţii, educaţia sexuală îi dă perspectiva clipei, a plăcerii de moment.
Desigur, problema implică multe aspecte, care se pot dezvolta pe larg. Mă întreb, totuşi, pe lângă aceste „moaşe” ale învăţământului românesc, de ce nu apar şi cei care să propună, spre exemplu, o educaţie patriotică. Poate n-am mai auzi pe atâţia spunând, că vor să-şi părăsească ţara, sau că le este ruşine că sunt români!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, mai spicuim un fragment:

UNII-ŞI TAIE MINTEA ÎN SCRIPTURI. Cu trecere de vreme, Satana s-a mai iscusit în rele. Pe cine poate să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu, o face, rânjind bucuros; pe cine iubeşte pe Dumnezeu, dar călătoreşte fără sfat şi întrebare, îl învaţă şi el să iubească pe Dumnezeu, şi-l laudă, că bine face – fără să priceapă unul ca acesta că a căzut la laudă străină şi că în credinţa lui s-a încâlcit un fir subţire de putere vrăjmaşă.
Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu şi face şi el la fel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite şi el; trimite Dumnezeu vedenii, se arată şi el. Propovăduieşte Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebiri şi margini, propovăduieşte şi el. Cu un cuvânt: contraface tot ce face Dumnezeu şi dă de râpă pe oameni cu mulţimea înşelăciunilor. S-a făcut de-o îndrăzneală nemaipomenită, încât şi lumina dumnezeiască o contraface, nu în înţelesul că s-ar putea apropia să strâmbe adevărata lumină, căci l-ar face scrum şi nu poate sta într-însa, ci năluceşte şi el o lumină, cu care amăgeşte pe cine poate şi pe cine vede că umblă cu îndrăzneală după daruri dumnezeieşti, înainte de dobândirea smereniei statornice. Aşa se preface în chip mincinos şi în înger al luminii şi în hristos mincinos şi înşală pe mulţi, zicând: „Eu sunt hristos! Şi te trimit să propovăduieşti şi să faci cutare şi cutare…!”
E vremea, mai ales în zilele noastre, de care ne-a prevenit Mântuitorul, zicând: „Băgaţi de seamă, să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, spunând: „Eu sunt Mesia şi ceasul e aproape!” Nu vă luaţi după ei!” De aceea, e bine să lămurim, după putere, şi acest ucigaş vicleşug al nălucirilor, fiindcă de la o vreme încoace mulţi înşelaţi se ivesc şi multă tulburare fac printre oameni. Iată cum vine cursa aceasta: Vicleanul are două feluri de momeli, după iubirea omului, care înclină, fie spre pierzare, fie spre mântuire. Este şi o „ispită a mântuirii”, în care au căzut mulţi înşelaţi, zicând că-s mântuiţi, când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat. Este şi ispita sfinţeniei, este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la „Dumnezeu”, precum este şi ispita muceniciei. În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinţenia, misiunea, mucenicia şi celelalte năluci ale minţii înşelate.
Au şi ei o osteneală: aceea de-a ajunge la darurile mai presus de fire, înainte de vreme şi ispitind pe Dumnezeu.
Deci, nu-i de mirare, că-i dă în robia înşelătorului de minte, ca să-i chinuiască. Câte unii mai aprinşi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire, îmbulziţi nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Având aceştia iubire fără minte, pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie duhului rău să-i amăgească desăvârşit, ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu, necuraţi la inimă. De aceea, pentru îndrăzneală, îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. Astfel, când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare, îl cercetează Satana, luând chipul mincinos al lui Hristos, şi, grăindu-i cu mare blândeţe, îi trânteşte o laudă, cu care-l câştigă fulgerător şi poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă şi cu chinuri ce duce la împărăţie, umblă după „plăceri duhovniceşti”. Iată-l cu momeala pe gât. De-acu, după oarecare şcoală a rătăcirii, când încrederea îi va fi câştigată desăvârşit şi-i va fi întărită, prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine şi în hristosul lui, încât şi moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se pe Scriptură. Iată cum „puiul de drac” al iubirii de sine, făcându-se bărbat şi ajutat prin vedenii mincinoase de tatăl său, tatăl minciunii, strâmbă mintea bietului om, încât i se va părea păcatul virtute dumnezeiască. Ba încă, omorând pe cei ce nu cred ca el, i se va părea că face slujbă lui „Dumnezeu” (dumnezeul care l-a înşelat pe el). Când stai de vorbă cu câte unul din aceştia, te uimeşte convingerea şi siguranţa lui, uneori şi legătura cu judecată a cuvintelor lui, şi nu poţi prinde repede că stai de vorbă cu un înşelat şi un sărit din minte. Asta, până nu-i afli prima spărtură a minţii, de la care apoi toate meşteşugirile vicleanului trebuie să-şi dea arama pe faţă. Trebuie să-i prinzi momeala pe care a înghiţit-o şi care, de cele mai adesea, e căderea la laude, cu care tatăl minciunii şi-a mângâiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atâta osârdie cel amăgit de minte. Şi nu e mare mirarea, căci zice un filosof: e destul să primeşti în minte o singură prejudecată, ca apoi să nu fie prăpăstenie la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putinţă. De aceea Biserica înşiră printre păcatele minţii şi prejudecăţile.

*

Folclor din Mehedinţi (LXXVI). Continuăm să prezentăm bocetul şi ritualul înmormântării din nordul judeţului Mehedinţi:

Grupul de bocitoare intră în casă şi continuă (inform. Bărbuţ P. Elena din Bârâiac – n. 1922)

Iar, firule, iar,
Fir de trandafir,
Ce te-ai înlemnit,
De n-ai înflorit
Şi azi dimineaţă,
Ca ieri dimineaţă?
Răjile (petalele) le-am prăvit (sfârşit),
Pân’ m-am despărţit
De ai mei din casă.
C-am stat cu ei la masă;
Şi de strini, şi de vecini.
Iar, firule, iar,
Fir de trandafir,
De ce n-ai înflorit
Şi azi dimineaţă,
Ca ieri dimineaţă?
Răjile le-am privit,
Pân’ m-am despărţit
De luna cu soarele,
De cerul cu stelele,
De păduri cu micşunele
Şi de munţi cu viorele.
Iar pân’ m-am despărţit
De toţi prietenii mei
De-am trăit bine cu ei.
Iar, firule, iară,
Fir de trandafir,
Ce n-ai înflorit
Şi de dimineaţă,
Ca ieri dimineaţă?
Răjile le-am prăvit,
Pân’ m-am despărţit
De ape mergătoare,
Păsări călătoare,
De grădini cu floricele,
De toate rudele mele,
Ce-am trăit bine cu ele.
Iar (N), iar,
Ieşi afară-n pragul mare,
Uită-te la răsărit,
Vezi ce s-o ivit:
Un pom mare, înflorit.
Iar mai jos la rădăcină
Este o lină fântână.
Pe-acolo, dragă, să treci
Şi-acolo să te umbreşti.
Este un scaun de odihnă,
Acolo să te-odihneşti,
Apă rece să pofteşti.
Să iei apă să te speli!
Speli mâinile până la coate,
Să te cureţi de păcate
Şi de sudoarea de moarte.
Şi-nainte să mai mergi,
Până la un colţ de rai
Şi-acolo seamă să iai,
Că-nainte-ţi vor ieşi
Trei feciori de crai.
Şi ei întâi îţi vor cere
Feţişoara dumitale.
Faţa lor să nu le-o dai,
Ca să mergi cu ea în rai.
Şi lor să le dai
Nouă gulerele
Cu nouă parale.
Iar ei dacă-ţi vor cere
Ochişorii dumneatale,
Ochişorii să nu-i dai,
Ca să mergi cu ei în rai.
Lor tu să le dai
Nouă basmale,
Cu nouă bănuţi în ele,
Vama s-o plăteşti,
Ca să te-odihneşti.

Plângeţi voi, patru pereţi,
Că de mine rămâneţi!
Plângeţi voi, patru fereşti,
Eu pe voi nu mai privesc!
Plângeţi voi, rudele mele
Şi plângeţi cu multă jele
După bineţile mele!
Plângeţi voi, copiii mei,
Că rămas-aţi singurei
Şi eu nu mai vin la voi.
Şi de v-am mai supărat,
Eu vă rog să mă iertaţi,
Că omu-n lume cât trăieşte,
El multe le mai greşeşte,
La moarte puţin gândeşte.
Dar moartea când a sosit,
L-a luat cum l-o găsit,
Mântuit, nemântuit!
L-a pus moartea la pământ
Din foişorul lui cel-nalt,
L-a culcat moartea la pat,
Fiindcă moartea-i răpitoare,
Culcă omul din picioare!

Această parte a „Zorilor” se cântă în fiecare din cele trei dimineţi premergătoare înmormântării.

*

File de jurnal – 21 oct. 1981. Tensiunea continuă în localităţi, fiecare făcându-şi socotelile, clătinând capul temător şi zicând: „Să dea Dumnezu să fie bine…!” Aseară a venit unchiu-meu Ion Pârvănescu pe la noi şi a spus că la Motru minerii au dat foc primăriei oraşului şi l-au bătut pe primar, încât nu se ştie dacă mai scapă cu viaţă. La Severin s-ar fi pus problema cartelării pâinii pe 410 g/zi/persoană. Primarul oraşului ar fi obiectat în şedinţă că „Nici eu nu pot să trăiesc cu 410 grame, dar un muncitor!” şi a părăsit sala.
Tăticu a fost ieri la şedinţă la Severin. S-a făcut analiza muncii la nivel de Staţiune Pomicolă. În tot timpul şedinţei, Domnul inginer Creţoiu Traian, şeful fermei Bârda, a jucat ţânţar cu contabilul aceleiaşi ferme. Când i-a venit rândul să vorbească, a vorbit cel mai frumos şi mai documentat dintre toţi. Nu minte zicala că recolta este strânsă anul acesta „spici cu spici”.
Am făcut instructajul căţelei şi pisicii cu privire la consumul de pâine şi paste făinoase. Florica, bătrâna noastră căţea, n-a mai mâncat nimic de trei zile; s-ar putea chiar să moară. Nu ştiu dacă a făcut asta de bătrână, de bolnavă sau s-a simţit jignită (…). Goneta, pisica, a adoptat aceeaşi poziţie fermă. A refuzat să mai mănânce, pur şi simplu. La treabă nu s-a dus. Şoarecii îi mănâncă numai dacă îi prindem noi şi-i oferim, altfel n-are timp să-i urmărească, se ocupă cu lucruri mult mai serioase! (…)
Se zice că la un liceu se făceau cursuri la fără frecvenţă. Şi acolo, ca peste tot de altfel unde sunt asemenea forme de învăţământ, nu se învăţa nimic. La sfârşitul anului, când s-au dat diplome absolvenţilor, unul dintre fericiţii acelei promoţii i-a spus directorului: „Dom’ director, după câtă carte ştim noi, ar trebui să daţi diplomă şi la caii lui tata!” Directorul, om de treabă şi generos nevoie mare, i-a dat replica pe măsură: „Dragul meu, nu se poate! Anul acesta dăm diplome numai la boi, anul viitor vom da însă şi la cai!”

*

In memoriam: Preot Gheorghe Iorgovan. Biserica de la Malovăţ datează de la 1900. Înaintea ei a existat o alta, construită din piatră, situată în partea de sud a actualei biserici. Pe peretele de apus al pronaosului bisericii, de-o parte şi de alta a intrării, sunt pictate chipurile preotului Gheorghe Iorgovan şi al preotesei Stanca Iorgovan. Împreună cu locuitorii satului, ei au ctitorit actuala biserică. De pe o cruce din cimitirul satului am putut distinge două date importante din viaţa preotului Iorgovan: s-a născut în 1839 şi a murit în 1899. Aşadar, a trăit 60 de ani. Nu ştim dacă era localnic, sau venise în Malovăţ din altă parte. Având, însă, în vedere că şi azi sunt mai multe familii cu numele Iorgovan, e posibil ca Părintele Gheorghe să fi fost născut şi crescut în Malovăţ. Oricum, după felul cum ni-l arată pictura din biserică, arăta mult mai bătrân la cei şaizeci ai săi.
Biserica n-a fost făcută uşor. Malovicenii au vrut să facă lucru cât mai trainic. Asta mai ales că în zonă erau alunecări de teren, care afectau repede orice clădire. La sfârşitul secolului al XIX-lea, când s-a construit biserica, nu era cunoscută tehnica betonului armat. Tocmai de aceea, zidul bisericii a fost construit, până deasupra pământului, din bulgări de piatră. Temelia a fost săpată la 2,40 m adâncime, ca să fie cât mai sigură. De la suprafaţa pământului, zidăria a fost continuată cu cărămidă. După o însemnare făcută cu creionul pe spatele vechiului jeţ arhieresc, biserica a fost construită de meşteri bănăţeni, zidari şi dulgheri. Pictura a fost executată de pictorul Dumitru Ionescu din Bucureşti. Cheltuielile au fost imense pentru comunitatea destul de mică a satului Malovăţ de la sfârşitul veacului al XIX-lea. Preotul Gheorghe Iorgovan a făcut eforturi mari ca să termine lucrarea. În tradiţia satului se mai vorbeşte şi azi că preoteasa Stanca şi-a vândut salba de aur, pe care o primise ca dotă de la părinţi, iar banii i-a donat pentru a termina biserica. În pictura de la intrarea bisericii, preoteasa este încălţată în cizme roşii. Regretatul Hurduc Antonie din Malovăţ îşi amintea că în copilărie a purtat acele cizme rămase de la preoteasa Stanca.
Preotul Gheorghe Iorgovan a murit în 1899, aşa cum menţionează inscripţia de pe crucea sa. Biserica a fost sfinţită în 1900, deci la un an după moartea celui ce iniţiase şi condusese lucrările. N-a avut parte să-şi vadă lucrarea definitivată!
Au trecut cu mult peste o sută de ani de la moartea Preotului Gherghe Iorgovan, dar şi azi sunt familii din sat care-i trec în pomelnic pe el şi pe preoteasa Stanca. Nu sunt neapărat din neamul Iorgovan. Au mai fost şi alţi preoţi în Malovăţ din 1900 până azi, dar pe nici unul nu-l găsesc în pomelnicele satului! Mai rar aşa ceva! Actualele generaţii nu mai ştiu amănunte din viaţa acestui preot, dar el a rămas ca cel care şi-a făcut un crez în viaţă din construcţia unei biserici în satul Malovăţ, cu preţul oricăror sacrificii. Efortul nu i-a fost uşor, dar a reuşit. Poporul l-a răsplătit cu recunoştinţa lui, care, iată, trece dintr-un veac în altul.
Dumnezeu să-i răsplătească dragostea faţă de Casa lui Dumnezeu preotului Gheorghe Iorgovan şi malovicenilor care nu şi-au uitat păstorul, aşezându-i numele alături de părinţi, moşi, strămoşi.

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Doamna ing. Melania Caragioiu din Laval (Canada), Doamna Şutoi Mariana din Turnu Severin şi Doamna Popescu Elena din Meri – Bumbeşti (GJ): câte 100 de lei; Domnul Negrescu Petrică din Turnu Severin, fiu al satului Malovăţ: 50 de lei.
Pentru lucrările efectuate la biserică, Domnul Dima Vasile din Malovăţ a donat încă 100 de lei.

*

În cursul lunii septembrie, am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe, astfel: 6 sept. (Bârda): 90 de pâini; 8 sept. (Malovăţ): 90 de pâini; 13 sept. (Malovăţ): 210 pâini; 20 sept. (Bârda): 100 de pâini; 27 sept. (Malovăţ): 170 de pâini. Aşadar, în luna septembrie s-au donat 660 de pâini.

*

Contribuţia de cult. La sfârşitul primelor trei trimestre din acest an, situaţia contribuţiei de cult se prezintă astfel: în Bârda au achitat 93,96% dintre familii; în Malovăţ au achitat 96,05% dintre familii. La nivel de parohie au achitat 95,39% dintre familii. E un procent foarte bun, care se mai poate îmbunătăţi până la 30 noiembrie, când încheiem anul financiar. Reamintim că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contribuţia de cult este la aprecierea fiecăruia, după principiul: fiecare dacă vrea şi cât poate. Preotul este la dispoziţia tuturor, indiferent dacă a achitat cineva ceva pentru contribuţia de cult.

*

Plăţi. În această perioadă, am efectuat câteva plăţi mai mari, astfel: 50 de lei curentul electric; 50 de lei comisioane la bancă; 111 lei poştei pentru colete; 282 de lei cartuşe pentru imprimantă; 400 de lei tipografiei pentru cartea Părintelui Bălaşa Ţara Soarelui; 58 de lei pentru internet; 1.000 de lei ajutor Doamnei Mocioiu; 1.000 de lei sculptorului pentru analogul de la biserica din Malovăţ; 245 de lei protoieriei pentru cărţi; 55 de lei ciocolate pentru copiii de la Bârda; 808 lei brutăriei pentru pâinea donată în august; 64 de lei un toner pentru imprimantă; 1.174 de lei impozit, plus altele mai mici.

*

Precizare. În numărul 308 al „Scrisorii pastorale”, la pag. 5, s-a strecurat o eroare. Plasa de Buzău pentru bordura bisericii de la Malovăţ nu a costat 7.168 de lei, cum am scris acolo. Au fost cumpărate 10 plase de Buzău cu valoarea de 81 de lei/buc., deci 810 lei în total. La această sumă s-au adăugat 358 de lei pentru 20 de saci de ciment cumpăraţi de la „Dedeman” pe aceeaşi factură, în valoare totală de 1.168 de lei. Aşa a fost operat şi în gestiune. Din Malovăţ am mai cumpărat 20 de saci de ciment cu 400 de lei. În şedinţa cu Consiliul Parohial din 11 oct. se vor prezenta actele cuvenite pentru clarificarea situaţiei. Le punem, de asemenea, la dispoziţie tuturor celor ce vor să se documenteze. Aşadar, greşeala a fost a preotului, când a scris în „scrisoare” cifra „7”, în loc de „1”. Ne cerem scuze şi mulţumim celor ce ne-au semnalat.

*

Lucrări la biserică. Am reuşit ca să realizăm un analog din lemn sculptat pentru biserica din Malovăţ. Este executat de acelaşi sculptor, Domnul Foşalău Constantin, din Nemţişor (NT), care ne-a executat uşile împărăteşti, stranele şi jeţul arhieresc. Fiul său, Domnul Foşalău Ion, ne-a executat catapeteasma şi scaunele. A ieşit o lucrare frumoasă, o adevărată operă de artă. Analogul a costat 1.000 de lei.

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: Între rugă şi-mplinire, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6460 (18 aug.), p. 4; Casa părintească, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6460 (18 aug.), p. 4; Împărtăşirea câinilor, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6478 (11 sept.), p. 2; Inaugurarea gării, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6482 (17 sept.), p. 3; Alpinistul, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6483 (18 sept.), p. 5; „Scrisoare pastorală” – 309, în „Armonii culturale”, Adjud, 2015, 19 sept., ediţie şi on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015, sept. 20, ediţie şi on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Bunul simţ pe cale de dispariţie, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6484 (19-20 sept.), p. 5; Iadul din capitală, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6485 (22 sept.), p. 4; Basarabi şi voi, Muşatini, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6486 (23 sept.), p. 4; Glasul din pustie, în „Datina”, an. XXV (2015), nr. 6488 (25 sept.), p. 4; Îngerul toreador, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6489 (26-27 sept.), p. 4; Un zâmbet, în „Apollon”, Urziceni, an. IX (2015), nr. 10 (oct.), p. 29, ediţie şi on-line (http://www.revista apollon.ro.).

*

Doamna Petruţa Freund din Germania ne-a trimis un emoţionant mesaj, din care dăm un fragment: În după-amiaza aceasta i-am citit mamei mele din poveştile Dvs. trăite în paradis [e vorba de volumul Amintiri din paradis – n.n.]. A ascultat cu foarte mare atenţie şi a emoţionat-o foarte tare ce a auzit. A plâns. Parcă nu asculta, parcă vedea aievea scenele şi întâmplările relatate de Dvs, aşa arăta chipul ei. S-a născut în 1925, au fost şi ei copii mulţi, 11, din care doar 7 au supravieţuit, iar acum mai trăiesc doar ea şi sora ei. A avut şi ea fraţi, care au fost în război până la Don şi Sevastopol … Aţi descris şi viaţa ei, a satului ei, a rudelor ei … I-aţi făcut o bucurie, toate amintirile au năvălit şi s-a pus şi ea pe povestit, stimulată de ceea ce auzea. Dar a fost o bucurie cu multe lacrimi şi nostalgie. Regrete şi temeri se citeau în ochii ei, care nu mai văd bine decât la lumina trecutului. Mulţumim, Părinte Stănciulescu! Nu ştiaţi, poate, atunci când aţi scris, că veţi mângâia sufletul unei bunicuţe de aproape 90 de ani, rătăcită departe, aşa de departe de tot ceea ce a însemnat viaţa ei.

*

pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda

Invitaţie. Domnul prof. univ. dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea din Vermont (SUA) a trimis invitaţie preotului Dvs. de a participa la festivitatea din 26 noiembrie, când Universitatea din Bucureşti îi va decerna titlul de „doctor honoris causa”.
Domnul Wolfgang Mieder este cel mai mare paremiolog (cercetător ale proverbelor) din lume. Este autor a zeci de tratate de paremiologie. Scoate de câteva decenii cea mai bună revistă de acest gen, „Proverbium”, în care publică specialişti din toată lumea. Este în corespondenţă cu preotul Dvs. de cca. 35 de ani. I-a publicat mai multe articole în revista citată mai sus de-a lungul anilor, i-a trimis nenumărate cărţi de paremiologie, inclusiv o bună parte din colecţia revistei „Proverbium”. Au devenit prieteni, fără să se întâlnească vreodată. Este posibil ca la festivitatea citată, preotul Dvs. să fie invitat să ia cuvântul. Nu s-ar simţi bine dacă n-ar vorbi la un aşa eveniment!

*

Simpozioane. Liceul „Dimitrie Cantemir” din Iaşi organizează un Simpozion Naţional cu participare internaţională, sub înaltul patronaj al Principelui Radu al României, în zilele de 29-30 oct. A fost invitat şi preotul Dvs. să participe cu o lucrare. S-a înscris cu comunicarea Dimitrie Cantemir – campion al inteligenţei româneşti medievale. Chiar dacă nu va putea merge la Iaşi, va trimite comunicarea, pentru a fi tipărită în volumul de comunicări al simpozionului.

*

Zâmbete.

– „Domnule doctor, ce să iau eu pentru picioare, că mă dor?” „Autobuzul!”
– Un ghid explică turiştilor: „În această cetate a fost arsă de vie ultima vrăjitoare…!” „Nu-i adevărat!” oftează un turist, uitându-se la nevastă-sa.

*

Licitatii. Duminică, 18 octombrie, ora 11.00, în incinta bisericii de la Bârda, va avea loc licitaţia următoarelor terenuri pentru 2016: Govăra, Bucium şi Dealul Corbului, iar duminică, 25 octombrie, ora 11.00, în incinta bisericii de la Malovăţ, va avea loc licitaţia pentru 2016 a următoarelor terenuri: Ogaşul Barbului, Ţigăreni şi Ogăşanu. Sunt aşteptaţi cei interesaţi.

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 26 sept. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Negrescu Patrik-Raul, fiul Domnului Negrescu Petre şi al Doamnei Negrescu Claudia din Turnu Severin, iar în ziua de 27 sept. pentru Dragomir Alessandra-Mihaela, fiica Domnului Dragomir Mihai-Sorin şi a Doamnei Dragomir Emilia din Turnu Severin. Să le trăiască!
În ziua de 18 septembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Cojocaru Maria (91 de ani), iar în ziua de 27 sept. pentru Ghilerdea Elisabeta (81 de ani), amândouă din Malovăţ. Dumnezeu să le ierte!

*

Program. În luna octombrie avem următorul program de slujbe: 3 oct. (Malovăţ – Bârda); 4 oct. (Bârda); 10 oct. (Bârda – Malovăţ); 11 oct. (Malovăţ); 14 oct. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 17 oct. (Malovăţ – Bârda); 18 oct. (Bârda); 24 oct. (Malovăţ-Bârda); 25 oct. (Malovăţ); 26 oct. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 31 oct. (Malovăţ-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724.99.80.86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!