Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 311 (1-15 octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

pr. Stanciulescu-BardaIslamizarea Europei. Citesc prin ziare, ascult diverse interviuri luate unor oameni cu viziune politică şi intuiesc un mare pericol în viitorul nu prea îndepărtat pentru bătrânul nostru continent. Europa este cel mai înaintat continent al lumii, leagănul culturii şi civilizaţiei umane. A fost de-a lungul mileniilor un adevărat diriguitor al politicii lumii întregi, farul călăuzitor al popoarelor şi ţărilor de pe întreg globul pământesc. În Europa au fost imperii imense, care au schimbat faţa lumii, când în bine, când în rău. Aş aminti aici de Imperiul Roman, Imperiul Ţarist, Imperiul Habsburgic, imperiile coloniale britanic, spaniol, italian, german, francez etc. Continentul nostru a avut o istorie foarte zbuciumată, marcată de nenumărate războaie interne şi externe. A fost râvnită de multe puteri externe şi nenumăraţi au fost cei care au încercat s-o cucerească. Europa a reuşit să supravieţuiască, şi astăzi asistăm la o etapă a istoriei sale pe care nici nu au visat-o înaintaşii: unitatea europeană. Aceasta a făcut din Europa cea mai mare putere militară şi politică.
Un pericol imens o paşte pe Europa noastră în ultima vreme şi, dacă factorii cu putere de decizie nu vor lua măsurile necesare, în câteva decenii va fi prea târziu.
Libertăţile de care se bucură europenii, gradul înalt de cultură şi civilizaţie, belşugul şi bunăstarea au atras ca un magnet populaţii din toată lumea spre Europa. A ajuns continentul nostru ca un adevărat Turn Babel, unde sunt nenumărate limbi, religii, mentalităţi. Pentru a asigura climatul civilizat al noilor veniţi, Europa a abandonat multe dintre valorile sale morale şi religioase milenare, dând frâu liber tuturor exceselor şi libertinajului. A îngrădit tot mai mult spaţiul de manifestare al religiei creştine, cea care i-a dat specificitate Europei, cea care a constituit motorul cultural european prin vreme. Cineva spunea: „Scoateţi Biblia din cultura europeană şi vedeţi dacă vă mai rămâne ceva demn de luat în serios!”
foto_Delia Florea_2Cei mai numeroşi dintre imigranţii Europei sunt proveniţi din ţările musulmane. Sunt oameni de religie musulmană, cu cultura lor, cu mentalităţile lor. De-a lungul timpului, Europa s-a confruntat în repetate rânduri cu popoare musulmane. I-aş aminti aici, în primul rând, pe turci. Ştim că aceştia au avut întotdeauna o politică expansionistă, care a folosit religia drept paravan. Sub deviza că musulmanii au misiunea de a schimba faţa lumii prin convertirea „ghiaurilor” (necredincioşilor) la islamism, au trecut prin foc şi sabie ţări europene, stabilindu-se chiar pe teritoriul european. Cu tot efortul lor, n-au putut cuceri Europa cu sabia în trecut. Politica lor continuă şi azi, însă cu alte mijloace: cu copiii în primul rând. Populaţia Europei este o populaţie îmbătrânită, al cărui număr scade mereu. Milioanele de avorturi, contracepţionalele, planificările familiale şi altele asemenea au făcut ca azi din patru bunici să rezulte unul sau maximum doi nepoţi. La musulmani nu este aşa. Ei nu stăvilesc naşterile de prunci. Ei primesc fiecare copil ca pe un dar pe care Allah (Dumnezeu) îl face unei familii. Ne minunăm când vedem familii musulmane cu câte opt-zece copii sau chiar mai mulţi. Este exact ceea ce aveam noi, românii, în urmă cu mai multe decenii. În prezent, sunt peste şaizeci de milioane de musulmani în Europa. Calculele statistice spun că dacă se continuă aceeaşi politică, în viitor, în anul 2050, populaţia Europei va fi jumătate de musulmani, iar în următoarele decenii populaţia creştină, europenii autohtoni, localnici, vor deveni o minoritate. Deja, în multe oraşe mari, precum Londra, Bruxelles şi altele, musulmanii au „sechestrat” pur şi simplu cartiere întregi. Acolo funcţionează legile lor şi instituţiile lor, nu au voie să intre în ele nici poliţia, nici salvarea. Localnicii creştini din acele cartiere sunt nevoiţi să-şi ia bocceaua şi să plece. Noi vorbim de integrarea imigranţilor, adică într-un viitor aceşti oameni îşi vor însuşi religia şi modul nostru de viaţă. Nimic mai fals! Ei se socotesc trimişi ai lui Allah, care au menirea să schimbe faţa lumii, să oprească dezmăţul şi imoralitatea noastră.
Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, dar eu văd lucrurile altfel! Cu mult înainte, când asupra strămoşilor noştri veneau popoarele migratoare, ei le socoteau o pedeapsă pe care Dumnezeu le-o dădea pentru păcatele lor. Însuşi sângerosul rege Attila a fost numit „biciul lui Dumnezeu”. Această concepţie a strămoşilor se baza pe Sfânta Scriptură. Amintiţi-vă că, datorită păcatelor poporului, Dumnezeu a pedepsit lumea prin potopul lui Noe. Dintre toţi, a scăpat doar Noe cu familia lui. Din cauza păcatelor, în special a desfrâului şi perversiunilor sexuale, au fost pierdute prin foc cetăţile Sodoma şi Gomora. Zece oameni drepţi şi credincioşi să fi fost în acele cetăţi şi ele ar fi fost salvate. A fost doar unul, Lot, care a fost avertizat să fugă de acolo cu familia lui.
foto_Delia Florea_1Prin prisma aceasta de-a vedea lucrurile, nu cred că Dumnezeu este prea încântat de creştinii lui europeni! Dimpotrivă! Poate tocmai acesta este noul „bici” al lui Dumnezeu din vremea noastră! S-o luăm la rând, raportându-ne la câteva dintre poruncile dumnezeieşti.
Câţi mai credem cu adevărat în Dumnezeu? Câţi dintre noi ne-am făcut dumnezei străini din avere, putere, plăcere sau alte realităţi pământeşti? Pe continentul în care au apărut raţionalismul şi marxismul, în care ateismul a fost „religie” de stat mai bine de-o jumătate de veac, în care o mare parte din locuitori se declară ca aparţinând altor religii sau, pur şi simplu, n-au nici un dumnezeu, mai putem vorbi de un continent creştin? Câţi dintre noi n-am făcut din maşini, din vile sau alte bunuri materiale adevăraţi dumnezei, la care ne-nchinăm de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa! Câţi dintre noi, europenii, nu luăm în batjocură numele lui Dumnezeu? La fiecare pas auzi înjurături la adresa lui Dumnezeu sau cu cele sfinte! Sunt oameni, care se ruşinează să spună că sunt creştini! Câţi dintre noi, europenii, respectăm cum se cuvine Duminica şi sărbătorile creştine? În duminici şi sărbători socotim că avem sporul cel mai mare la munca noastră, în duminici şi sărbători punem târgurile, petrecerile şi tot felul de distracţii, numai la biserică să nu mergem! A fost o vreme când şi în ziua de Paşti mergeau confraţii noştri la lucru, ca să realizeze planul! Câţi dintre noi, europenii, ne cinstim cu adevărat părinţii şi bătrânii? Sunt atâţia abandonaţi, părăsiţi, bătuţi, certaţi şi persecutaţi de copiii lor, pe care i-au crescut şi le-au dat şi sufletul o viaţă întreagă! Câţi dintre noi, europenii, avem mâinile nepătate de sânge? Numai în ţara noastră, de la revoluţie încoace, s-au înregistrat peste douăzeci de milioane de avorturi! Dar la nivel de continent! Nu cumva Europa este un adevărat abator de copii? Câţi reuşim să ne ţinem departe de alcool, de droguri şi de tot ceea ce distruge fiinţa umană din mâncare şi băuturi? Câţi dintre noi reuşim să ne luptăm cu patima vremii noastre: desfrâul? Parcă niciodată nu a fost atâta dezmăţ în lume, ca-n Europa de azi. Pe toate canalele de informaţii suntem bombardaţi cu tot felul de materiale care ne îndeamnă la desfrâu, la pornografie! Acum vrem să introducem educaţia sexuală începând de la grădiniţă! Toată ştiinţa lumii o ştiu copiii noştri, numai cunoştinţele sexuale nu le au! Nu vi se pare că desfrânata apocaliptică a coborât în Europa şi-şi face de cap, sub perdeaua permisivă a „drepturilor şi libertăţilor omului”? Câţi dintre noi reuşim să ne mai păstrăm sufletul curat şi să nu furăm de la semenul nostru, de la stat? De la amărâtul trăitor prin canale, până la guvernantul cu guler alb, se fură tot într-o veselie, indiferent cum se numeşte fapta. Câţi nu jurăm pe strâmb în tribunale, în faţa superiorilor şi instituţiilor? Vorba lui Vlahuţă: „Minciuna stă cu regele la masă!” Câţi nu râvnim bunurile altora? Că e vorba de maşină, de vilă, de funcţie, de bani, de relaţii! Într-un reportaj, bărbaţii râvneau să devină femei, iar femeile să devină bărbaţi. Asta fie că li se părea că celălalt sex este mai favorizat, fie că li se promitea o sumă de bani pentru o operaţie de acest gen!
Comentariile pe această temă pot continua. Problema însă este foarte serioasă şi numai cine nu vrea sau are interesul s-o facă n-o vede. Cei care au alungat pe Dumnezeu din sufletul lor şi din istorie vor lua în râs aceste poziţii. Cei care au contribuit sau continuă să se opintească pentru a transforma Europa într-un continent fără Dumnezeu vor fi deranjaţi. Soluţii încă mai există, chiar şi în acest al unsprezecelea ceas. Dacă nu facem ceva acum, poate mâine va fi prea târziu.

Dumnezeu să ocrotească Europa şi creştinismul ei bimilenar!

*

Sfaturi părinteşti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca Cărarea Împărăţiei, mai spicuim un fragment:
Cu îngăduirea lui Dumnezeu, satana îi cerne şi-i culege pe toţi cei ce mai umblă în lumea aceasta după plăceri, chiar duhovniceşti, numai să-i prindă, că încă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sine şi de orice spurcăciune a vieţii, după atâta şi atâta propovăduire a Bisericii. Căci patima aceasta face pe om să cadă, lovit de săgeţile laudei, şi să se trezească cu mintea înşelată şi sărită din socoteala smereniei. Că, iată, pe cei ce n-aveau curăţia vieţii, lingăii de la cararea-imparatiei-pr-arsenie-bocacurtea regelui Ahav, i-a dat înşelăciunii desăvârşite a duhului minciunii şi sfatul lor era ispită regelui iubitor de slavă deşartă, ispită în care trebuia să cadă şi regele, ascultătorul lor, pentru păcatele sale. Ca şi înşelaţii aceia care l-au pălmuit pe adevăratul prooroc al lui Dumnezeu, aşa şi proorocii mincinoşi din zilele noastre sunt de o îndrăzneală nemaipomenită şi pălmuiesc smerenia, dându-se pe ei de ceva mare: „Ilie”, „Ioan”, „Hristos”, „Fiul Omului”, „Dreptul Judecător” şi aşa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru că „Dumnezeu” i-a trimis, să spună la lume lucruri de care îţi ţiuie urechile şi-ţi îngheaţă inima auzindu-i.
Pe semnele următoare se pot cunoaşte că nu mai sunt întregi la minte:
1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat de altfel toţi ereticii (rătăciţii) vremurilor, pe care însă i-a afurisit Biserica, prin sfintele soboare; 2. Cad la laudă, având o smerenie mincinoasă; 3. Se ţin pe sine mai presus de Scriptură, mai presus de Biserică şi sfinţi; 4. Mor după a fi ascultaţi şi crezuţi de oameni; 5. Fierb de mânie când nu sunt luaţi în serios; 6. Adesea au „grăire în duh”, cu „duhul” care-i poartă şi-i învaţă; 7. Nu vor nici în ruptul capului să-şi controleze prin preoţi cele auzite de la „duhul” lor; 8. Câte unii, cu toate acestea, arată o evlavie neobişnuită: mărturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, făcându-şi şi Sfânta Cruce, bătând metanii, sărutând icoanele, ba şi Sfânta Împărtăşanie luând-o (!) şi jurându-se că-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt înşelaţi; 9. Fac pe proorocii şi împrăştie spaimă între oameni. Multe proorocii li se împlinesc, dar multe nu. Asta atârnă de puterea de străvedere a „duhului” care le spune ce le spune, ca unul ce n-are învelitoarea trupului şi de aceea prinde, cu oarecare vreme înainte, cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie; 10. În numele „dumnezeului” lor, sunt în stare să omoare om, întemeindu-se pe Scriptură, că şi Avraam a fost în stare de o atare ascultare, iar Finees a şi făcut aceasta şi i s-a socotit acestuia râvnă pentru Dumnezeul său. (Cu amăgirea ascultării până la ucidere de om a cercat vrăjmaşul pe mulţi, în toate vremurile, chiar şi pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmare, fiind aşa de săritori cu ascultarea şi credinţa la poveţele „duhului” lor, pe care-1 cred că e Hristos, sunt o adevărată primejdie printre oameni; terorişti ai sufletelor simple; 11. Sar de la un lucru la altul şi leagă lucruri fără nici o legătură. Tălmăcesc greşit, strâmbă adevărul şi se propovăduiesc din Scripturi mai mult pe ei înşişi decât pe Dumnezeu, mergând grăbit spre cea mai de pe urmă sfărâmare şi sărire a minţii; 12. În preajma lor simţi tulburare şi primejdie, căci mulţi dintre ei au fost pe la casa de nebuni, sau vor trebui să se ducă. Nu-i blândeţe pe chipul lor. Nu-i ocărâm, ci ne păzim şi-i învăţăm şi pe alţii să se păzească şi ne înfricoşăm cât de groaznic şi-au tăiat mintea în Scripturi.
Totuşi, pe cât se poate, să încercăm a-i înţelege, lămurind adevărul lucrurilor şi meşteşugirile vicleanului. E ştiut că, făcând omul gândurile şi voile celui rău, intră acela în el. Sau, altfel zicând: iubind cele rele, pe firul acestei iubiri, intră vrăjmaşul în cetate; adică prin cele de-a stânga, relele. Când însă vede că nu poate amăgi pe om cu cele de-a stânga, sare în cealaltă margine, de-a dreapta de tot, căutând acolo să-l amăgească, ca să-i dea omul crezare. Îi trânteşte o laudă pentru mulţimea credinţei în Dumnezeu şi a iubirii virtuţii, şi-1 îndeamnă ca fără măsură şi fără întrebare să se silească în acestea. Pe unul îl trezea la rugăciune, silindu-se să-i strecoare în minte şi-n inimă părere mare despre sine, precum că pe „el” îl trezesc „îngerii” la pravilă. Sau dacă cel ochit spre înşelare nu-i chiar aşa de virtuos, îi mai îngăduie să fumeze, să bea, zicându-i gândurile că-i trebuie putere, şi nu-i păcat. Pe unul l-a săgetat, arătându-i-se în chipul lui „Hristos” şi spunându-i „Pentru dumneata mai răsare soarele!” Douăzeci şi cinci de ani pe urmă l-a mai dăscălit, ca să ajungă să se creadă pe sine că el e fiul omului din Scriptură şi dreptul judecător care va despărţi oile de capre şi va întemeia împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi că în zilele lui va fi sfârşitul şi judecata, care se va face prin el. (De fapt era sfârşitul judecăţii sale, pe care o vedea, nu la sine. ci în afară, la toată lumea.) De fiecare dată când îl zorea credinţa aceasta, trecea, după câte o ispravă, şi pe la casa de nebuni. Firul acestei iubiri, fie că înclină spre păcate, fie că înclină spre Dumnezeu, vrăjmaşul caută să-l prindă de capete, nesfiindu-se ucigaşul să se dea drept „Dumnezeu”, numai să prindă pe cine poate. De aceea au zis Părinţii, că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adică şi prea mare iubire de Dumnezeu – înainte de vreme – poate fi pricină de cădere: o iubire oarecum pământească, pătimaşă, neliniştită, nesenină, necurată şi pironită.
Grijă la minte! Căci războiul nevăzut cearcă pe toată lumea şi n-a cruţat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor! Deci, ca să pricepem mai bine lucrul acesta subţire şi rostul pentru toţi al celor scrise, ne folosim de icoana celor trei iubiri, a celor trei ucenici ai Domnului: Petru, Iuda şi Ioan.

*

File de jurnal – 23 oct. 1981. De la Secţia de Sistematizări a Judeţului şi de la Cooperativa „Constructorul”, în cârdăşie cu inspectorul de la Culte şi protopopul de Mehedinţi, s-a început o campanie intensă pentru sistematizarea cimitirelor din judeţ. Ce se întâmplă? Cooperativa „Constructorul”, una dintre cele mai neserioase întreprinderi de stat din judeţul nostru, este foarte deficitară cu planul de realizări pe anul acesta. Fiindcă la acea întreprindere este contabilă-şefă soţia şefului Secţiei de Sistematizări (…), soţul s-a oferit să-i dea o mână de ajutor soţiei. Şi astfel au început campania. Se trasează, pe hârtie, alei de ciment, parcele şi cavouri etc., astfel că devizul, pentru fiecare sat, depăşeşte de 70.000 lei (preţul unui autoturism „Dacia”). „Constructorul” pretinde că ar fi singura instituţie autorizată să realizeze aceste sistematizări. Pentru deviz, proiectările iau 10% din valoare. Având în vedere că la sate cimitirele, în majoritate, nu au nici garduri împrejmuitoare, din lipsă de fonduri, că umblă vitele peste morminte, că sunt doar câteva bolţi foto_Delia Florea_3(cavouri) în fiecare cimitir, iar posibilităţile materiale ale oamenilor sunt infime la ora actuală, măsura este de-a dreptul absurdă. Ea are şi un alt aspect. Cimitirele sunt vechi. A le sistematiza ar însemna să recurgi la mii de deshumări, de mutări de cruci, garduri de metal şi de ciment, adică o acţiune care, în contextul actual, ar aduce numai necazuri. Dacă zilele trecute Părintele Ionică Sfetcu spunea: „De voi, cei tineri, va fi greu! De noi, cei bătrâni, e mai bine, pentru că dintr-o zi în alta aşteptăm să luăm drumul cimitirului!”, acum s-ar auzi replica pe care oricine din sat i-ar da-o: „Dar nu vedeţi că nici pe cei de acolo nu-i lasă în pace?!”
Ieri a fost un proiectant de la „Constructorul” la Malovăţ, ca să-mi facă documentaţia pentru sistematizarea cimitirului. Mi-a dat telefon de la protoierie că vine. Pur şi simplu m-am certat cu el, după ce i-am explicat care sunt greutăţile şi priorităţile parohiei privind reparaţia bisericii şi restaurarea picturii. Nu a vrut să înţeleagă situaţia. M-a raportat imediat inspectorului de la Culte, Dl. Gh. Hâncu. Acesta, înfuriat, m-a luat în primire, mi-a vorbit urât, dar, până la urmă, n-au rezolvat nimic şi m-au lăsat în pace. Deocamdată!

*

Folclor din Mehedinţi (LXXVII). Continuăm să prezentăm bocetul şi ritualul înmormântării din nordul judeţului Mehedinţi:
În ziua înmormântării, dacă este cazul, se face desfrăţirea. Aceasta se referă la acei fraţi ai mortului care s-au născut în aceeaşi zi din săptămână sau din lună, ori la cei gemeni. Desfrăţirea are un ritual simplu: fratele geamăn, „zilatec” sau „lunatic”, desface de la picioarele celui mort sfoara cu care acestea fuseseră legate imediat după deces şi spune: „N-am desfăcut legătura de la picioarele tale, ci am desfăcut legătura dintre noi! Tu să fii cu cei morţi, eu cu cei vii!” Acest „frate” nu mănâncă nimic din pomana mortului (inform. Bărbuţ P. Elena, n. 1922). La Mărăşeşti, întâlnim un alt ritual al desfrăţirii. Se face din lemn de măceş o cruce mică, şi pe aceasta o apucă fratele mortului dintr-o parte, iar un altul, care nu face parte din acea familie, de cealaltă parte, astfel că crucea vine deasupra celui mort. Cei doi rostesc cuvintele de ritual: „Te faci frate cu mine până la moarte?” „Mă fac frate cu tine până la moarte!” Repetă aceste cuvinte de trei ori, după care rup crucea în două părţi şi o pun în coşciug, lângă mort (inform. Bârcea I. Ana, n. 1908).
inmormantare_cropTot în această zi, se fac şi pregătirile preventive pentru ca mortul să nu devină moroi sau strigoi. Pentru aceasta, fie acasă, fie la mormânt, înainte de a se pune capacul la coşciug, se taie o bucăţică din hainele celui mort şi se arde, iar cenuşa se aruncă pe o apă curgătoare. De asemenea, se taie o bucată de piele de oaie din partea de la frunte şi se pune mortului pe abdomen, sub haine, cu lâna spre trupul acestuia. Se dau apoi de pomană pe fereastră o turtiţă de pâine anume pregătită cu zeama luată din oalele în care se fierbe mâncarea pentru pomană şi un ou copt.
Mortului i se pregătesc două perne, care i se pun sub cap. În perna de deasupra se pun nouă muguri de copaci (trei de plop, trei de salcie şi trei de fag), nouă pietricele de pe albia unei ape curgătoare, un pieptene, o oglindă şi puţină lână. Sub perna a doua se pune iarbă verde. În buzunarele mortului se pun bani de metal, pentru ca „să aibă cu ce plăti vămile” (inform. Băbuţ P. Elena).

*

Unghiile pe post de gheare. Multe lucruri nu am înţeles! Nu ştiu dacă am trăit chiar degeaba, dar uite că nu le-am înţeles pe toate! Aşa, bunăoară, nu am reuşit să înţeleg de ce atâtea femei consideră că unghii_foto_Alexandru Ioan Romansunt mai frumoase, mai atrăgătoare, mai inteligente, mai interesante, mai…, dacă au unghiile netăiate şi vopsite! Când eram în şcoala primară, Doamna învăţătoare Elena Sfetcu ne controla în fiecare dimineaţă dacă avem mâinile spălate şi unghiile tăiate. La şcoala generală, Domnul profesor Marius Buzatu nu scăpa nici un moment să ne îndemne să ne tăiem unghiile „cât mai din carne, fiindcă sub unghiile netăiate se ascund milioane de microbi!” Mama mea, când avea un pic de răgaz, îşi controla unghiile şi, cu foarfeca sau cu lama, tăia orice dunguliţă, orice colţişor. Făcea pâine şi nu putea băga mâinile în coca de pâine cu unghiile netăiate. S-ar fi spurcat pâinea!
Văd astăzi femei cu unghiile de câte patru centimetri şi mai bine, vopsite în toate culorile, la unele cu pietricele multicolore lipite. Ca la orice om, şi mâinile dumnealor umblă prin multe locuri. Să nu-mi spună că toată ziua stau şi se scobesc sub unghii. Cu aceleaşi mâini gătesc, dau mâncare la copii, la familie. Nu e destul, oare, că ne otrăvim zilnic cu tot felul de substanţe chimice care se găsesc în mâncăruri, în băuturi? Mai trebuie să adăugăm şi milioanele de microbi de sub unghiile noastre? De multe ori, uitându-mă la unele unghii ieşite din obişnuit, am avut impresia că ele seamănă mai mult a gheare de pasăre răpitoare.
Mă aflam într-o zi la o familie. Oficiasem slujba pentru un parastas. Era prezent acolo şi un fost coleg al meu, pe care nu-l mai întâlnisem de câteva decenii. După slujbă, familia m-a poftit să rămân la masă. Contrar obiceiului meu, am acceptat, nutrind bucuria unei discuţii pline de amintiri comune cu fostul meu coleg. Printre altele, gazda a adus la masă, pe un platou, o pasăre (găină) friptă. Femeia a încercat s-o taie, ţinând într-o mână un cuţit şi în alta o furculiţă. N-a reuşit. S-a ridicat de la masă o rudă de oraş, o femeie vânjoasă, cu nişte unghii mari, vopsite în negru. Era la parastas, ce naiba, şi trebuia să-şi arate jalea şi prin unghii! „Lasă, dadă, c-o judec eu!” Şi-a judecat-o. A prins trupul bietei orătănii în gheare şi a început să smulgă, cu vădit elan patriotic, bucăţică cu bucăţică, carnea de pe oase. Untura îi curgea printre degete şi se prelingea pe mâncărurile de pe masă, pe veselă, pe unde apuca. Un resort nevăzut m-a împins puternic de pe scaun şi am ieşit val-vârtej pe uşă, gata să explodez. Abia atunci am realizat, că unghiile-gheare ar putea să fie o soluţie la vreme de criză. Mie, spre exemplu, în împrejurarea aceea, mi-a pierit foamea pentru câteva zile!

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare şi donaţii, astfel: Doamna Daniela Oprea din Pijnacker (Olanda): 97 de lei; Domnul Rolea Gheorghe din Craiova (DJ), fiu al satului Bârda, Doamna Crăciunescu Valeria şi Domnişoara Nisioi Mihaela, amândouă din Câmpulung-Moldovenesc (SV), Domnul Sârbu Marian-Valentin din Turnu Severin: câte 50 de lei.
Domnul Iorgovan Anton-Gheorghe din Malovăţ a achitat prima sa contribuţie de cult, în valoare de 100 de lei; Domnul Bazavan Claudiu din Malovăţ a mai adăugat 100 de lei pentru contribuţia de cult, totalizând până acum 150 de lei.
Pentru lucrările efectuate la biserici, Domnul Stănciulescu Petre din Bârda a donat 150 de lei; Doamna Popescu Elena, Domnul Oproiu Petre, Domnul Pera Dumitru şi Doamna Filip Elisabeta din Malovăţ: câte 50 de lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Publicaţii. În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 308 în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2015, 9 sept., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); Tragedia siriană, în „Omniscop”, Craiova, 2015, 23 sept., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro); Puterea rugăciunii, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6490 (29 sept.), p. 4; Patriarhul mason?!! În „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6491 (30 sept.), p. 5; Bătrânii, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6493 (2 oct.), p. 5; „Scrisoare pastorală” – 310 în „Observatorul”, Toronto (Canada), 2015, 6 oct., ediţie şi on-line (http://www.observatorul.com); în „Armonii culturale”, Adjud, 2015, 7 oct., ediţie şi on-line (http://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015, 7 oct., ediţie şi on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Moscheie ne trebuia!… în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6495 (6 oct.), p. 4; Cenzura, în „Datina”, Turnu Severin, an. XXV (2015), nr. 6496 (7 oct.), p. 4; „Igiena, anatomia şi fiziologia omului?” Nu! Educaţia sexuală…, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 7 oct., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); In memoriam: Preotul Gheorghe Iorgovan, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 8 oct., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Bocetul şi ritualul înmormântării…, în „Naţiunea”, Bucureşti, 2015, 10 oct., ediţie on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Educaţia sexuală, în „Omniscop”, Craiova, 2015, 10 oct., ediţie on-line (http://www.omniscop.ro).

*

Emisiuni. În seara zilei de 3 octombrie, între orele 19 şi 20, la postul de televiziune Antena 3 din Bucureşti a avut loc o emisiune realizată de Doamna Cristina Ţopescu pe tema educaţiei sexuale în şcoală. Au fost doua echipe, pro şi contra. A fost solicitat, telefonic, şi preotul Dvs. să-şi spună părerea faţă de această problemă.
În seara zilei de 9 octombrie, între orele 19 şi 20, la postul de televiziune Antena 1 din Bucureşti a avut loc o emisiune realizată de Domnişoara Andreea Topan, în cadrul rubricii „Observator”, unde au fost prezentate momente filmate la biserica din Bârda şi un fragment din interviul luat preotului Dvs. despre misiunea preoţească.

*

Zâmbete.
„De ce se spală oltenii pe dinţi?” „Pentru ca să nu le miroasă gura, în cazul în care vor vorbi la telefon!”
„De ce au oltenii soba în mijlocul camerei?” „Ca să spună că au şi ei încălzire centrală!”
„Cum vopsesc oltenii gardul?” „Repede-repede, ca să nu li se termine vopseaua!”
„Ce înţelege un bărbat prin a te ajuta la curăţenie?” „Să-şi ridice picioarele, ca să poţi da cu aspiratorul…!”
„Bulă, ce face tatăl tău?” „E activist de partid!” „Şi mama?” „Nici ea nu munceşte!”
Anunţ: „Angajăm vânzătoare îngheţată”.

*

Botezuri. În ziua de 11 octombrie, am oficiat Taina Sf. Botez pentru Iorgovan Aian-Gabriel, fiul Domnului Iorgovan Anton-Gheorghe şi al Doamnei Iorgovan Ramona-Maria din Malovăţ. Să le trăiască!

*

Program. În cursul lunii noiembrie, avem următorul program de slujbe: 1 nov. (Bârda); 7 nov. (Malovăţ – Bârda); 8 nov. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 14 nov. (Malovăţ – Bârda); 15 nov. (Bârda); 19 nov. (spovediri şi împărtăşiri în Bârda, la biserică şi în sat); 20 nov. (spovediri şi împărtăşiri în Malovăţ, la biserică şi în sat); 21 nov. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 22 nov. (Malovăţ); 28 nov. (Malovăţ – Bârda); 30 nov. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: