Dorul-dor

Reflexie_Ion Georgescu-Muscel

„Reflexie” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

După dorul-dor nu dau cu-azvârlituri și nici cu pietre,
Nu-l fugăresc și nu-i spun vorbe de ocară;
De l-aș răni, și din greșeală, tot pe mine-o să mă doară –
Peste el timpul n-a trecut – e-adolescent cu plete.

O, dor naiv! O, dor-copil! – nu-ți ard obrajii ca la mine;
Tot paralel cu viața alerg, prin anotimpuri sfinte –
Eu-s rodul la pământ căzut – tu ia-o înainte:
M-ascund în sânge de copac și-n zumzet de albine.

De mă zărești, fă-te că nu-s; iar de te văd, nu-ți spun pe nume;
Scot doar oftat în vreun poem și frâng o lacrimă din rouă –
De mă socoți încă amic, să facem vina pe din două:
Eu să-ți spun șoapte din trecut, și tu să mă ascunzi de lume.

Baden, ianuarie 2010

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: